Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 755/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 755/ DOSAR NR-
Ședința publică din 17 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirena Radu
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimatul împotriva sentinței penale nr.2 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul petent, lipsă fiind recurentul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Intimatul petent depune la dosarul cauzei concluzii scrise care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Intimatul petent având cuvântul învederează instanței că deși făptuitorul a avut această ultimă șansă de a declara recurs împotriva sentinței penale nr.2 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, acesta nu s-a prezentat în fața acestei instanțe de judecată pentru a susține această cale de atac, lucru pe care l-a făcut de altfel și la Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Cluj, apoi la instanța din B iar ulterior la Tribunalul Covasna. De asemenea, precizează că nu a avut cunoștință de termenul de judecată din data de 19 septembrie 2008, procesul verbal cu semnătură fiindu-i străin, apreciind acest lucru ca o modalitate de împiedicare de a se prezenta la soluționarea cauzei. Menționează că făptuitorul face arătare în recursul său că locotenentul colonel magistrat a făcut și a instrumentat cercetările în dosarul nr.176/2000 în baza reclamației numitului sesizate în anul 2000 și ca atare a pronunțat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în dosarul în care a fost cercetat. Solicită instanței a avea în vedere că în dosarul care se află atașat la prezenta cauză nu există nicio declarație a sa care să ateste că ar fi fost audiat. Subliniază faptul că acest procuror magistrat militar, la care a făcut referire, în ciuda faptului că el ca și denunțător a formulat acea declarație la care a revenit ulterior cu completări și precizări, nefiind familiarizat la acea dată cu Codul d e procedură penală și cu Codul penal, a refuzat audierea sa și mai mult decît atât i-a cerut părăsirea cu un ton ridicat a instituției și i-a precizat că nu are ce căuta acolo. Arată că rezoluția dată de acest magistrat în cauză nu i-a fost comunicată, lucru pe care l-a demonstrat de altfel și în fața Tribunalului Covasna care a analizat această rezoluție. Învederează instanței că ceea ce s-a făcut în dosarul respectiv nu sunt decât niște acte false, administrate cu rea voință pentru a zădărnici această cauză penală având în vedere că în această cauză este vorba despre un furt organizat la unitatea militară, la care au participat șase făptuitori plus doi polițiști care au favorizat acest furt. Învederează instanței că a urmărit acest furt și arată că a discutat cu vânzătorul la acea unitate militară înainte de comiterea infracțiunii, care i-a oferit și lui spre vânzare acele materiale. Subliniază faptul că acesta i-a precizat cine trebuie să vină cu tractorul după materiale, cine va veni după tabla zincată cu, numindu-i de altfel și persoanele, acest lucru determinându-l să sesizeze această infracțiune. Precizează că a lăsat aceste persoane să-și facă după care a plecat în urma lor, iar aceștia în momentul în care au observat că sunt urmăriți s-au retras în curtea lui care este tatăl lui și socrul lui. Totodată, menționează că a plecat cu înainte, el neputând urmări ambele atelaje deși acestea au trecut prin fața postului de poliție, acolo neaflându-se nimeni. Învederează instanței că a alergat la șoseaua unde se găseau organele de poliție, după care i-a condus în curtea unde se aflau făptuitorii pentru a identifica acel furt de circa 8-900 de bare metalice de tăiate de la unitatea militară, așa cum de altfel a și recunoscut că le-a tăiat cu pânza de bonfaier, pentru ca apoi să facă referire numai la 110 kg de fier beton care au fost găsite pe acolo, lucru care nu corespunde adevărului. Precizează că a mai chemat doi martori în ajutorul său, respectiv pe G și G, care au venit în curte și au identificat materialul furat, având în vedere că făptuitorii au susținut în fața polițiștilor pe moment că materialul vine practic de la o groapă de gunoi care este dominată de o firmă numită "Transilvania" unde șef este martorul Solicită instanței a avea în vedere faptul că acești polițiști deși cunoașteau toată starea de fapt descrisă de el, au lăsat atelajul cu acele materiale în curtea lui și l-au chemat singur la post doar pe făptuitorul, unul din ceilalți făptuitori, cumnatul lui rămânând în curte cu atelajul. Subliniază faptul că deși i-a rugat să respecte legea și să dispună scoaterea remorcii cu tractorul pentru a merge la cântar și a se întocmi procesul verbal, lucru ce poate fi certificat și de martori prezenți și de ceilalți martori solicitați, aceștia s-au deplasat la postul de poliție unde i-a însoțit și el întrucât dorea să dea oficial o declarație despre modul cum era organizat acest furt și pentru a-i denunța verbal pe acești făptuitori, aceștia au dat posibilitatea, întrucât de la domiciliul respectiv și până la postul de poliție erau cam 500 de metri, celorlalți făptuitori rămași în curte să descarce remorca în care se aflau materialele furate. Precizează că acest lucru s-a și întâmplat de altfel, el atrăgând polițiștilor atenția că acest lucru s-a petrecut cu buna lor știință. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de făptuitorul împotriva sentinței penale nr.2 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna ca nefondat și restituirea cauzei Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Cluj pentru a face demersurile necesare în vederea declanșării procesului penal în baza legii și a probelor precizate, menționând că în sentință nu sunt cuprinși toți făptuitorii. Subliniază faptul că el este în măsură ca printr-o nouă reconstituire și cu martorii oculari să demonstreze ce au făcut acești făptuitori și acești polițiști. De asemenea, învederează instanței că această cauză face obiectul a încă două dosare care sunt înregistrate pe rolul Tribunalului Cluj, precizând că unul dintre acestea, respectiv dosarul nr. 10 avut termen pe data de 30 septembrie 2008.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de intimatul împotriva sentinței penale nr.2 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna ca nefondat. Apreciază că în mod corect Tribunalul Covasnaa dispus admiterea plângerii formulate de către petentul pentru că într-adevăr Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Cluj nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor reclamate și asupra tuturor făptuitorilor. În aceste condiții, consideră sentința penală nr.2 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna ca fiind legală și temeinică. Pe de altă parte, cu privire la motivele de recurs depuse la dosarul cauzei de către recurentul intimat precizează că acestea vizează doar pe fond infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 Cod penal față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 2 din 11 ianuarie 2008 Tribunalului Covasnas -a admis plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 4 septembrie 2006 pronunțată de Parchetul Militar Oradea în dosarul nr. 176/P/2000 și rezoluției din 25 mai 2006 pronunțată de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Cluj pronunțată în dosarul nr. 73/C/2006 și s-a dispus desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Cluj în vederea începerii, respectiv redeschiderii urmăririi penale privind pe pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264 și art. 193 Cod penal, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208, 209 Cod penal.
S-a dispus ca organul de urmărire penală, cu privire la faptele cu care a fost sesizat și asupra persoanelor arătate să administreze toate probele necesare - audierea părților, probe testimoniale, confruntări, înscrisuri pentru clarificarea împrejurărilor comiterii faptelor, aflarea adevărului și stabilirea vinovăției sau nevinovăției fiecărei parte.
Tribunalul pentru a dispune astfel a reținut că, prin plângerea înregistrată la Parchetul Militar Oradea la data de 10 iulie 2000 petentul, domiciliat în com. nr. 270, jud. Bas olicitat cercetarea furtului calificat săvârșit la data de 6 iulie 2000 în jurul orelor 17,00-19,00arătând că făptuitorii din S, din nr. 315 au sustras cu remorca tractată de un tractor proprietatea personală a lui din, fier, bare cu instalație electrică montate pe ele, demontate prin tăiere, din incinta obiectivului militar, hale din zona care aparțin proprietății Transportul de material s-a făcut prin fața Postului de Poliție și a continuat până la domiciliul numitului. Petiționarul a anunțat imediat organele de poliție din cadrul Postului de Poliție din cu care a urmărit transportul și împreună au intrat în imobilul lui, acolo identificând remorca cu materialul furat. La fața locului au sosit și numiții și care au confirmat că materialele nu sunt de la ei și după ce s-a stabilit că provin din furt petiționarul a solicitat organelor de poliție ca remorca cu materialele să fie la cântar și a se întocmi un proces verbal, organele de poliție nu au acceptat propunerea petiționarului. După ce a sosit un ofițer cu de căpitan de la S, materialul din remorcă a fost descărcat cu acordul polițiștilor și a căpitanului de armată și s-a dispus ca remorca să fie trasă la sediul poliției din. Petiționarul văzând că poliția favorizează pe făptuitori a invitat și pe soția sa să vadă ce s-a întâmplat, amândoi deplasându-se în zona de unde s-a furat. Acolo s-au aflat și organele de poliție, pe care petiționarul a văzut dialogând cu din care a tras concluzia că furtul materialelor din hale și revinderea acestora era organizată.
Petiționarul a mai arătat că, atunci când s-a aflat în curtea lui cu poliția, a fost amenințat atât personal, cât și prin familia sa, a fost împins afară din curte pe stradă, iar poliția nu l-a apărat.
La data de 7 iulie 2000 s-a întâlnit cu în S care l-a amenințat cu bătaia ( "mi-a arătat cu mâna și mă amenința că îmi va da el mie").
În plângerea sa, petiționarul arată că, și în timpul în care s-a aflat la hale cu organele de poliție și căpitanul de la unitatea militară S și încă doi martori pentru reconstituirea furtului, în prezența acestora a fost amenințat de militarul, care a afirmat public că știe că face pușcărie dar după ce va reveni de acolo îl va împușca.
Cu privire la furtul săvârșit organele de poliție prezente nu au întocmit proces - verbal. Petiționarul a solicitat cercetarea militarului pentru amenințare prin împușcare cu moartea și trimiterea în fața Tribunalului Militar, constituindu-se ca parte civilă față de acesta cu suma de 50.000.000 lei.
În continuare, a solicitat trimiterea militarilor de la hale implicați în furt cu infractorii civili în fața Tribunalului Militar, condamnarea lor și confiscarea atelajelor cu care s-a comis furtul.
Petiționarul a mai arătat în plângerea sa inițială ( fila 3-4 ) că are bănuieli serioase că, la data de 6 iulie 2000 militarii de la hale au pregătit tabla zincată pentru o persoană din S și care s-ar fi transportat în jurul orelor 18,00cu autoturismul condus de.
Parchetul Militar Oradea, prin Rezoluția din 4 septembrie 2000 dată în dosarul nr. 176/P/2000, în baza probelor administrate în cauză a concluzionat că, din cercetările efectuate nu rezultă existența vreunei fapte din partea plutonierului - șeful de post din comuna, care a și efectuat cercetările în cauză, care să constituie vreun ajutor dat autorului faptei cercetate pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală motive pentru care în baza art. 228 alin. 6, art. 10 lit. a Cod procedură penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de plt. de la Postul de Poliție, în ce privește săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 Cod penal.
La data de 23 martie 2006 petiționarul a formulat o plângere către Consiliul Superior al Magistraturii în care susține că dosarul penal în care el făcut sesizarea nu a fost soluționat, el nefiind audiat de organul de urmărire penală.
Prin Rezoluția din 25 mai 2006 dată în dos.nr. 73/C/2006 dată de Prim procurorul Militar din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Cluja respins plângerea formulată de petentul împotriva Rezoluției dată în dos. nr. 176/P/2000 Parchetului Militar Oradea.
În motivarea rezoluției se arată că petentul a avut cunoștință de dosarul penal, a fost citat și s-a prezentat în vederea audierii, însă a refuzat să dea orice declarație nefiind de acord cu ofițerul de poliție care a instrumentat cauza.
S-a constatat că, aspectele semnalate de petent în legătură cu comiterea unui furt în dauna 01177 S s-au confirmat, iar persoana care se face vinovat de comiterea infracțiunii a fost descoperită ca fiind numitul .
Aspectele semnalate de petiționar referitor la plutonierul nu s-au dovedit și astfel soluția dată prin Rezoluția procurorului este temeinică și legală.
În ceea ce privește soluția pronunțată prin Rezoluția atacată instanța de fond a reținut că, prin denunțul formulat, petentul a sesizat Parchetul nu numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 264 Cod penal săvârșită de plt., referitor la care a fost pronunțată Rezoluția, dar și cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal, săvârșită de, infracțiunea prevăzută de art. 264 și art. 193 Cod penal săvârșite de, infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 Cod penal săvârșită de, fapte cu privire la care prin Rezoluția atacată Parchetul nu s-a pronunțat în niciun fel, nicio soluție.
Astfel cum prevede art. 222 și 223 Cod procedură penală în denunțul formulat petentul a descris faptele care formează obiectul plângerii, a indicat făptuitorii, precum și mijloacele de probă, iar Rezoluția trebuie să cuprindă toate faptele și cu privire la toți făptuitorii și trebuiau arătate pentru care fapte ori făptuitori nu s-a început, sau s-a încetat urmărirea penală, sau s-a început urmărirea penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul - recurent, solicitând casarea sentinței recurate pentru următoarele motive: instanța de fond nu a indicat temeiul care a stat la baza admiterii plângerii, prin hotărârea atacată nu a avut loc o individualizare concretă a faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate în urma redeschiderii urmăririi penale, iar în ceea ce privește fondul plângerii, în dosarul nr. 00332/2000 s-a dispus trimiterea în judecată a învinuitului și nu s-a dispus trimiterea în judecată a altor persoane, din lipsă de probe, astfel că nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu sau favorizarea infractorului.
Recursul este nefondat.
Curtea reține că, în mod legal și temeinic prima instanță a admis plângerea petentului și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.
În rezoluția din 4 septembrie 2006 Parchetul Militar Oradeas -a pronunțat numai cu privire la intimatul recurent, fără a soluționa plângerea petentului și cu privire la celelalte persoane indicate în denunț și faptele cu care a fost sesizat parchetul și nici nu rezultă că față de celelalte persoane s-a disjuns cauza.
În ceea ce privește motivele invocate în recurs, neindicarea temeiului juridic care a stat la baza pronunțării sentinței, nu atrage nulitatea absolută a acesteia instanța respectând întocmai normele de procedură penală cu ocazia soluționării plângerii.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, respectiv că nu s-a individualizat în mod concret ce probe trebuie administrate, acest motiv nu este întemeiat, deoarece prima instanță, prin enumerarea probelor care consideră că trebuie administrate, a avut în vedere complexitatea cauzei și durata de timp scursă de la data când petentul în denunțul formulat a învederat că s-au săvârșit faptele. În mod corect, prima instanță, a indicat mijloacele de probă care urmează a fi administrate la parchet, potrivit prevederilor art. 62 și următoarele Cod procedură penală, totodată lăsând libertate organului de urmărire penală să instrumenteze în cauză probele pe care le consideră utile și concludente, dar în limitele investirii sale de către instanță.
Cu privire la al treilea motiv de recurs, până la soluționarea definitivă a unei cauze penale subzistă prezumția de vinovăție, potrivit prevederilor art. 52Cod procedură penală, iar instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la vinovăția sau nevinovăția intimatului - recurent.
Față de considerentele arătate mai sus, potrivit prevederilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a se respinge, ca nefondat recursul declarat de intimatul .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul împotriva sentinței penale nr.2 din 11 ianuarie 2008 Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - C - -
GREFIER
Red./29.10.2008
Dact./29.10.2008
2 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Alina Constanța Mandu, Mihaela
