Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 88/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Sentința penală nr. 88/ Dosar nr-
Ședința publică de la 29 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenta împotriva rezoluției din 07.07.2008 dată în dosarul penal nr. 145/P/2008 de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, menținută prin rezoluția din 30.07.2008 pronunțată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr 647/II/2/2008.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta, lipsă fiind făptuitorul pentru care se prezintă apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
Petenta învederează instanței că nu a angajat apărător și că își va face singură apărarea.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul la dezbateri.
Petenta solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, precizând că rezoluția contestată este legată de alt dosar, motiv pentru care este la dosar copia integrală a dosarului 145/P/2008.
Susține că în rezoluția de la dosarul 534/P/2008 era în atribuția procurorului să constate și infracțiunea de fals, așa cum a constatat și celelalte infracțiuni, 246, 289 Cod, a și că, indiferent dacă ar fi contestat rezoluția din dosarul nr. 534/P/2008, prescripția nu s-ar fi schimbat.
Acțiunea sa civilă este rezultatul prescripției faptelor și nu a inexistenței faptelor, astfel că, dacă nu s-ar fi prescris faptele, acțiunea penală s-ar fi declanșat.
În rezoluția din dosarul nr. 145/P/2008, același procuror (care a instrumentat și dosarul 534/P/2008) repetă greșeala și nu constată infracțiunea de fals și spune că nici o instanță nu a declarat certificatul de moștenitor fals, deși, personal, consideră că nu instanțele sunt cele care constată falsul, ci procurorii, după care declanșează urmărirea penală.
Acțiunea civilă ce formează obiectul dosarului 16918 este rezultatul prescripției penale în dosarul nr 534/P/2008, vizează anularea certificatului de moștenitor și nu este încă soluționat definitiv.
Susține că procurorul general greșește, făcând afirmații în numele notarului. Acest lucru este inadmisibil, pentru că notarul nu s-a prezentat la audieri. Declarațiile notarului sunt din 2007 din dosarul 534/P/2008, notarul nefiind audiat în dosarul 145/P/2008.
Procurorul afirmă că notarul nu a știut că certificatul nr 64/1999 este fals, că nu l-a folosit în scopul vânzării apartamentului de pe strada - Roșie.
De asemenea, spune că notarul a contrasemnat documentele, când de fapt pe toate documentele este numai semnătura lui.
În legătură cu acest aspect, în plângere a și precizat ce înseamnă a contrasemna, respectiv a semna sub semnătura unui șef ierarhic superior.
Actele sunt semnate de, nu contrasemnate, el a știut că contractul de moștenitor este fals și a știut ce face.
Certificatul de moștenitor nr 64/1999 este rezultatul unui partaj voluntar succesoral fals, partaj care nu a avut niciodată loc, care nu este semnat de părți, nu este autentificat de notar.
A anexat actele în discuție și se poate vedea ce a susținut anterior, astfel că certificatul de moștenitor nr 64/1999 este fals și în baza acestui certificat i s-a vândut partea sa din moștenire, 3/4.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea plângerii.
Avocat pentru făptuitorul solicită respingerea plângerii petentei, având în vedere că din acte rezultă că actul de partaj este autentificat și semnat. Mai mult, arată că partajul este scris nu de notarul, ci de alt notar care lucra în același birou cu notarul.
Întrebată fiind, în urma prezentării înscrisului de la fila 29, petenta precizează că semnată este încheierea finală despre care arată că se semnează separat de actul de partaj, iar în discuție este partajul succesoral. Arată că nu i s-a dat citire încheierii înainte de semnare; i s-au comunicat cotele și urma ca tatăl ei să aducă extrasul CF pe care el nu il avea, iar semnătura și încheierea finală s-a făcut în data de 14 când au fost ei prezenți la notar.
Instanța ia act de susținerea petentei că semnătura acesteia de pe încheierea finală aflată la fila 29, în opinia acesteia, a fost făcută anterior întocmirii anexei de către notarul stagiar și ca atare la data când aceasta și-a aplicat semnătura pe încheierea finală nu avea cunoștință decât despre imobilele incluse în masa succesorală și cotele cuvenite moștenitorilor; că ea nu a semnat partajul succesoral voluntar și nici nu are cunoștință de data întocmirii acestuia.
Avocat susține că nu se face încheierea până nu se vede ce este în dosar, că petenta a fost, a văzut și a citit înscrisul, astfel că dacă acum după decesul tatălui petenta dorește să recupereze ceva de la notar sau de la altcineva constituie altă problemă, însă consideră că petenta trebuie să facă dovezi că nu a cunoscut la acea dată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondată, a plângerii formulată de petenta, să se mențină soluțiile date de procurori de neîncepere a urmăririi penale, soluția fiind legală și temeinică, se bazează pe probe.
Petenta a mai formulat o plângere împotriva notarului C ce a format obiectul dosarului nr 534/P/2008, însă nu a mai formulat plângeri împotriva acestuia, in continuare.
In ce-l privește pe, acesta nu a făcut altceva decât să semneze ca îndrumător al lui C care la acea dată era stagiar și nu avea drept de semnătură, deci nu se poate reține vinovăția făptuitorului.
Petenta arată că nu împotriva lui Caf ormulat plângere, ci împotriva lui că a semnat toate actele.
Cu privire la toate acestea depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Pornindu-se de la cele inserate în art. 278/1 Cod proc. penală, potrivit cărora persoana vătămată căreia i s-a respins plângerea de către procurorul ierarhic superior celui care a pronunțat soluția ce a nemulțumit-o are latitudinea de a se adresa instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în speță s-a formulat plângere împotriva rezoluției din 07.07.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, dată în dosarul nr 145/P/2008. cu motivația subzistenței unor probe suficiente pentru pronunțarea unei soluții de trimitere în judecată.
Mai exact dacă petenta a sesizat organul de urmărire penală în vederea trimiterii făptuitorului în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cod penal, susținând că acesta nu și-a exercitat corespunzător atribuțiile ce-i reveneau în calitate de notar public, autentificând un înscris cu un conținut care nu corespunde voinței părților, ea nemanifestându-și dorința de a renunța la moștenirea deschisă urmare decesului defunctei, mama sa, înscris ce a stat la baza redactării unui alt act notarial translativ de proprietate, prin rezoluția din 07.07.2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor cu motivația că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal, art.289 Cod penal și art. 291 Cod penal, prescripție ce stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală
Mai precis petenta se raportează la un certificat de moștenitor redactat și autentificat de făptuitor, emis sub nr. 64/28.04.1999, susținând că acesta nu a procedat în prealabil la identificarea părților, nu le-a dat îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice, consemnând o împrejurare ireală însă procurorul cauzei a reținut a fi intervenită prescripția răspunderii penale al cărei termen a început să curgă începând cu data săvârșirii infracțiunii (aprilie 1999).
Curtea sesizată cu plângerea promovată de petentă, raportând data autentificării actului contestat (28.04.1999) la momentul înregistrării plângerii bazate pe dispoz. art. 278/1 Cod procedură penală (25.04.2008), văzând limitele speciale de pedeapsă aferente infracțiunilor reclamate și termenele de prescripție menționate în cuprinsul dispoz. art. 122 Cod penal, ținând cont că termenul de prescripție a răspunderii penale curge pentru toți participanții de la data comiterii de către autor a acțiunii indiferent de momentul în care ceilalți participanți și-au adus propria contribuție, că în speță nu s-a ivit o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției apreciază că în cauză s-a stins răspunderea penală, subzistând un temei ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, sens în care, fiindu-i obturată posibilitatea analizării fondului problemei respinge ca nefondată plângerea dedusă judecății.
În baza art. 192 (2) Cod procedură penală inculpatul urmează a suporta costul cheltuielilor judiciare datorate statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
espinge plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din 07.07.2008 dată în dosarul penal nr. 145/P/2008 de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, menținută prin rezoluția din 30.07.2008 pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr. 647/II/2/2008, pe care o păstrează.
Obligă petenta la plata către stat a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu petenta și de la comunicare cu făptuitorul.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2008.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. MB/02.10.2008
Dact MB/02.10.2008/2 ex
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu
