Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 9/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 9/ DOSAR NR-
Ședința publică din 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Manuela Barbu JUDECĂTOR 2: Daniela Sandu
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul, în temeiul art. 2781Cod procedură penală, împotriva rezoluției din 30.09.2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov dată în dosarul nr. 163/P/2008 și a rezoluției din 03.11.2008 pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 877/II/2/2008.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind făptuitorul.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Petentul personal învederează instanței că dorește a depune la dosar înscrisuri constând în: copia încheierii de ședință din 15 aprilie 2002 a Judecătoriei Brașov, copia încheierii din 25 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brașov, concluzii scrise adresate Judecătoriei Brașov, copia sentinței civile nr. 15128 din 2 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr. 8478/2001, cerere recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 468/A din 21 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 674/2003, copie concluzii scrise formulate de, copia deciziei civile nr. 56/AP din 27 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, concluzii scrise formulate de în dosarul nr. 370/C/MF/R/2005 și copia deciziei civile nr. 4/R/MF din 20 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 370/C/MF/R/2005.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 2781(6) Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra plângerii formulate.
Petentul având cuvântul, solicită în principal infirmarea rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru cercetarea făptuitorului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals.
Solicită a se reține că nu face nicio referire la soluțiile pronunțate în cauză, dar dorește a sublinia afirmațiile mincinoase ale făptuitorului, efectuate cu scopul de a induce în eroare instanța de judecată și anume că ar fi primit o sultă corespunzătoare cotei de proprietate, că s-a expertizat separat terenul, că s-a expertizat casa cât și părțile de uz comun la un loc tocmai pentru a se stabili valoarea totală a întregului imobil.
Petentul susține că potrivit art. 481 Cod civil, " nimeni nu poate fi obligat a ceda cota sa de proprietate". Prin sentința civilă pronunțată de doamna judecător s-au luat în considerare concluziile scrise formulate de domnul avocat, în care s-a consemnat ceea ce nu s-a susținut în ședința publică prin concluziile orale, petentul susținând că făptuitorul se face astfel vinovat de comiterea infracțiunii de instigare la fals.
Petentul susține că a participat la o lansare de carte a doamnei judecător, care a subliniat că dispozițile legii sunt în sensul că dacă loturile nu sunt egale ca valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani, respectiv o sultă.
Petentul subliniază faptul că făptuitorul a influențat, prin concluziile scrise, modul de calcul a sultei, afirmând că apartamentul de la etaj nefiind susceptibil de împărțire în natură a fost atribuit la cererea numitei deoarece subsemnatul nu a optat pentru acesta și a fost obligată de a- plăti sulta.
De asemenea, petentul afirmă că întreg imobilul a fost consolidat și nu a fost evaluat integral, numai cele două apartamente de la etaj. Astfel în anul 2002 valoarea întregului imobil era de 6 miliarde lei și a fost evaluat doar la 2 miliarde lei, ceea ce constituie forma agravantă a infracțiunii de instigare la fals.
Petentul consideră că a fost expropriat de cota sa de proprietate ce- revenea din imobil.
De asemenea, petentul precizează că făptuitorul a contribuit la organizarea unui grup infracțional alături de domnul avocat, care -au adus grave prejudicii prin săvârșirea infracțiunii de instigare la fals.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii formulate de petent, ambele rezoluții date sunt legale și temeinice nefiind întrunite condițiile infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal.
Făptuitorul a fost apărătorul ales al numitei și nu a făcut altceva decât să o reprezinte și să- apere interesele acesteia în instanță.
Prin concluziile scrise apărătorul ales a apărat interesele clientei sale și nu a influențat în nici un mod instanța de judecată, care s-a pronunțat pe baza întregului probator aflat la dosar.
apreciind ca fiind legale și temeinice rezoluțiile date de procuror și pune concluzii de respingere a plângerii formulate.
Petentul, în replică, susține că procurorul se limitează numai la generalități, fără a se face o analiză temeinică a probelor.
Asupra plângerii de față;
Pornindu-se de la cele înserate în art. 2781Cod procedură penală, potrivit cărora persoana vătămată căreia i s-a respins plângerea de către procurorul ierarhic superior celui care a pronunțat soluția ce a nemulțumit-o are latitudinea de a se adresa instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în speță s-a formulat plângere împotriva rezoluției din 30.09.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dată în dosarul nr. 163/P/2008 cu motivația subzistenței unor probe suficiente pentru pronunțarea unei soluții de trimitere în judecată.
Mai precis, dacă petentul a sesizat organul de urmărire penală în vederea trimiterii în judecată a făptuitorului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal, susținând că acesta în calitate de apărător ales al părții sale potrivnice a prezentat concluzii scrise, care nu corespund celor orale expuse la momentul dezbaterilor și care se raportează la o situație de fapt ireală, concluzii ce s-au soldat cu pronunțarea unei soluții favorabile intereselor clientei sale, prezentându-l pe făptuitor drept autor moral al infracțiunii, el implantându-i în conștiința judecătorului cauzei o conduită psihică în baza căreia cel din urmă a trecut la săvârșirea unui abuz, la îngrădirea dreptului său de proprietate.
Prin rezoluția din 30.09.2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor pe considerentul că acesta, în condiții de contradictorialitate și publicitate a exprimat public, în fața completului de judecată, punctul de vedere al părții pe care o reprezenta, exercitând drepturile procesuale ale acesteia, în locul ei.
Văzând că făptuitorul a pus concluzii cu privire la orice chestiune adusă în discuția părților cât și asupra fondului cauzei, exercitând funcția de apărare a părții care l-a angajat, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a menținut soluția de mai sus, arătând că nu a identificat aspecte care să-i contureze o astfel de opinie.
Curtea, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar reține următoarele aspecte:
Văzând că făptuitorul și-a exercitat profesia în sensul apărării drepturilor și intereselor legitime ale părții căreia i-a acordat asistență juridică, că dezbaterile orale s-au sintetizat în încheierea de ședință, părțile implicate având dreptul de a depune concluzii scrise, că în aceste din urmă concluzii nu s-au făcut referiri la împrejurări care nu au fost invocate oral, că instanța civilă a prezentat motivele care au determinat-o să pronunțe soluția, făcând posibil controlul judiciar, Curtea apreciază că făptuitorul nu a determinat cu intenție instanța să săvârșească prin soluția dată o infracțiune, neputându-se susține că judecătorul cauzei respective a fost supus unui proces de manipulare și determinare psihică.
Instanța civilă a avut posibilitatea să discearnă din argumentele ce s-au adus în susținerea și combaterea excepției lipsei calității procesual active din disputa orală și contradictorie dintre susținătorii pretențiilor civile și cei care se opun acestora, care este adevărul în cauză și soluția legală pe care trebuie să o pronunțe, iar făptuitorul nu a făcut altceva decât să susțină și să reprezinte interesele clientei sale, participând la dezbateri, punând concluzii asupra fondului cauzei, neefectuând o activitate de transferare a unei decizii infracționale în conștiința magistratului, neutilizând mijloace viclene de transfer psihic.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a face aplicațiunea prevederilor art. 2781(8) lit. a) Cod procedură penală, respingând ca nefondată prezenta plângere.
Pentru aceste motive
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 30.09.2008 pronunțată în dosarul nr. 163/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin rezoluția din 03.11.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 877/II-2/2008.
Obligă petentul la plata către stat a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu petentul și de la comunicare cu făptuitorul.
Pronunțată în ședință publică azi 30.01.2009.
Președinte
- -
GREFIER
- -
Red.MB/30.01.2009
Tehnoredact.DS/02.02.2009/2 ex.
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Daniela Sandu
