Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 95/R/2010
Ședința publică din 16 februarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul, din R V,-, -.11/1,.A,.41, județul V, împotriva sentinței penale nr.209/P din 13 octombrie 2009 pronunțată în dosarul penal nr- de către Tribunalul Satu Mare, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, potrivit prevederilor art.278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul și au lipsit intimații, și
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Petentul susține recursul, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii recurate și a rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, desființarea titlului executoriu și obligarea intimatului la plata sumei de 50 lei/zi, penalități de întârziere, din data de 08 aprilie 2005 și până la plată. În motivarea recursului arată că sentința penală nr. 209 din 13 Octombrie 2009 Tribunalului Satu Mare, este lipsită de temei legal, prin încălcarea dispozițiilor din Codul d e procedură penală, motivele recursului întemeindu-se pe dispozițiile art. 395 ind.9, punctele 9,10,16,18 si 1 alin.(2), Cod de procedură penală.
Arată că din lecturarea sentinței si a dispozitivului acesteia (cu obligarea sa la plata a 300 lei cheltuieli judiciare), constată că instanța a pronunțat o hotărâre ce omite a răspunde acuzaților pe care le-a adus și care au fost susținute cu probe.
Mai menționează că prin obținerea pentru a 2-a oară a strămutării cauzei, a avut certitudinea că vor fi înlăturate motivele ce l-au determinat să procedeze în acest sens, dar constată ca hotărârea instanței este dată prin ingerințe în actul de justiție, el devenind victima propriilor acuzații.
Mai arată că dacă în recursul declarat de executor si respins de Curtea de Apel Alba, prin decizia penală nr. 97 din 14 febr. 2008 (acesta nefiind prezent niciodată in instanța), i s-au administrat, numai 150 lei cheltuieli judiciare, nu poate înțelege care au fost motivele pentru care instanța l-a obligat la cheltuieli in suma de 300 lei, făcând eforturi material substanțiale să se poată deplasa la instanța din S
Precizează că sunt și alte motive de îngrijorare și de suspiciune cu privire la imixtiuni, de care nu a scăpat nici la această instanță, deoarece i-a fost respinsă cererea de anexare a dosarului nr- al Tribunalului Alba, in care existau probe adunate in timp si cheltuieli de judecată la termenele avute.
Din dosarul disjuns si pus pe rolul Curții de Apel Piteștia constatat că dosarul de cercetare penala nr. 547/P/2005 - in original, (dosar ce conține probe referitoare la, care trebuia sa ajungă in dosarul - al Tribunalului Alba ), este anexat la dosarul disjuns și pus pe rolul Curții de Apel Pitești, in care nu se regăsesc probele privind executorul.
Solicită a se constata că asemenea ingerințe in actul de justiție, s-au petrecut încă din anul 2005, după disjungerea făcuta de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, când organele de urmărire penala (Parchetul de pe lângă judecătoria Balcesti si Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea ), au plimbat dosarele de mai multe ori intre aceste unități, pentru a stabili competenta, ori scopul a fost acela de a tergiversa cauza și de a-l umili, făptașii fiind oameni cu influenta in zona, fiind agent sef de politie la Politia municipiului Rm. V, iar executorul, fiind soțul purtătorului de cuvânt al Tribunalului Vâlcea.
Ca mărturie, stă și dosarul penal nr- al Judecătoriei Balcesti care se referă la dosarul de cercetare penala nr. 189/P/2006, în care prin Ordonanța nr. 2007/II/2/2007 din 14.11.2007 s-a dispus admiterea plângerii, prin infirmarea rezoluției dispusă în dosarul nr.189/P/2006 din 23.08.2006 (necomunicata), ca apoi prin conexare la dosarul 547/P/205, nu s-a mai făcut nici o cercetare, decât pretinsa conexare.
Consideră că toate aceste fapte sunt vizibile si demonstrează că sunt făcute prin ingerințe in actul de justiție.
Cu privire la disjungerea cauzei pentru a 2-a oară de către Parchetul de pe lângă Tribunalul, după ce cauza a mai fost disjunsă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a considerat că au fost încălcate dispozițiile art. 32 si art.34 a),b),c),d), Cod de procedură penală, fiind de scos în evidentă cazul de conexitate. Aceasta dispoziție a fost anihilată de organul de urmărire penală cu bună știința, fapt prin care s-au creat doua dosare, in care să poată fi sancționat cu cheltuieli judiciare, așa cum s-a întâmplat și în cazul instanței de fond din cauza de fata. Era in interesul său, dar si al actului de justiție, ca organul de urmărire penala sa dea curs dispozițiilor art. 35 alin.(l) si in mod deosebit alin. (5) din Cod de procedură penală, fiind vorba de o "", pe care a sesizat-o, dar care a trecut ca neobservata de organul de urmărire penala cât și de instanță.
Cu privire la motivarea in sine a sentinței penale nr. 209 din 13. 2009, solicită a se constata că, deși instanța trece in revista mai toate cererile sale, ce dovedesc infracțiunile comise cu buna știința de in complicitate cu executorul, s-a omis în mod nejustificat a se cerceta faptele pe baza "probelor" la care a făcut referire, probe existente la dosar.
In motivarea sentinței, instanța a făcut referire numai la fapte reale, ce s-au succedat în diferite faze ale punerii in executare, dar evitând, in mod nejustificat a se pronunța cu privire la fapte ce-l incriminează pe agentul sef de politie.
Instanța de fond a apreciat ca s-au făcut cercetări in cazul de fata, ori după desființarea Rezoluției prin sentința penala nr. 306 din 15.10.2007, data de Tribunalul Alba, in dosarul nr-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, nu a mai efectuat nici un act de cercetare, rezumându-se numai la disjungerea cauzei. Același fapt sa întâmplat și cu dosarul de cercetare penala nr. 189/P/2006 - dosar instanței nr- (al judecătoriei Balcesti), care conexat la dosar nr. 547/P/2005 (adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul /aicea din 23.09.2008), a fost conexat fără a se mai continua cercetarea, așa cum s-a dispus la instanță și cum rezulta din adresa parchetului, care a transmis dosarul postului de politie al com., după care acesta retrimite dosarul unității de parchet cu propunerea de a dispune competenta in favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Prin conexare, s-a omis cercetarea cazului, fapt ce dovedește ingerințe in actul de justiție.
Prin cele doua procese verbale menționate, executor l-a obligat pe debitor să dea curs dispozițiilor din sentință - somații - procese verbale, precizând ca va reveni pentru continuarea executării, dând termen la data de 07.04.2005. "In caz de neconformare, se va continua procedura executării silite. Creditorul solicita debitorului, eliberarea terenului proprietate si îndepărtarea materialelor existente in construcțiile anexate".
Sub supravegherea si îndrumarea executorului, câștigă timp, in care depune cerea de încuviințare a executării, dar evita a anexa la dosarul ce-1 formează si ecizia civilă nr. 738/R/2004 a Curții de Apel Pitești, prin care mi s-a admis recursul si s-a respins recursul intimatilor-parati, moștenitori ai defunctului.
Mai arată ca a fost mpiedicat de către să mai pătrundă pe terenul său cat si la construcții, astfel că nu am putut demola etajul construit abuziv, etaj ce trebuia demolat, conform dispozitivului sentinței civile nr. 877/2002.
Aceste fapte nu au fost cercetate si motivate de instanța de fond (dar nici de organele de cercetare sau urmărire penală).
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea recurată și rezoluțiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. În mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție pentru cele trei infracțiuni, respectiv înșelăciune, nerespectarea hotărârii judecătorești și abuz în serviciu. Având în vedere obiectul prezentului recurs, procedura specială a plângerii contra soluției procurorului reglementată de art. 2781Cod procedură penală, soluțiile pe care le veți putea adapta sunt prevăzute la art. 2781aliniatul 8 Cod procedură penală, în acest sens plângerea este nefondată pe litera a și în mod just s-a dispus respingerea acesteia. Arată că din derularea acestor procese civile nu a surprins sub nici o formă elementele constitutive ale unei infracțiuni săvârșită de către. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, evident eoi nfracțiune de patrimoniu cu o inducere în eroare, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, nu există latura obiectivă a unei induceri în eroare. În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei arată că este de la sine înțeles că latura obiectivă a acestei infracțiuni se concretizează prin încălcarea unor atribuții de serviciu, nu a încălcat atribuțiile de serviciu, eop arte care s-a adresat justiției și care și-a obținut unele drepturi în justiție, cum le-a obținut nu privește dosarul cauzei, iar în ceea ce privește infracțiunea de nerespectarea hotărârii judecătorești, petentul și intimatul aveau reciproc drepturi și nu se poate conchide că a împiedicat demolarea unui imobil obținut în baza unei hotărâri judecătorești. S-a făcut referire și la infracțiunea de tulburare în posesie, aceasta este o infracțiune subsidiară infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, și nu se impune redeschiderea urmăririi penale în vederea începerii urmăririi penale. Mai arată că a fost disjunsă cauza față de acel executor și avocat, acest aspect nu are relevanță asupra infracțiunilor ce i se rețin în sarcină lui.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.209 din 13 octombrie 2009 Tribunalul Satu Mare, în baza art.278 indice 1 alin.8 lit.a Cod procedură penală a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul - parte vătămată, cu domiciliul ales în mun. R V,-, -1/1,.A,.41, jud. V, împotriva rezoluției procurorului din data de 22.09.2008, dată în dosar nr.547/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, privind pe făptuitorii, și A, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, nerespectarea hotărârilor judecătorești și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pe care menținut-o în întregime.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Alba la data de 24.10.2008, petentul a contestat temeinicia rezoluției din data de 07.10.2009, dată în dosar nr.1253/II/2/2008, prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului din data de 22.09.2008 din dosar nr.547/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Plângerea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art.278 ind.1 Cod procedură penală.
Motivându-și plângerea petentul a arătat, în esență, următoarele:
Rezoluția atacată este lipsită de temei legal și neconformă cu adevărul și înscrisurile depuse la dosar; disjungerea cauzei penale face ca probele de la dosar să se împrăștie, petentul să fie pus în întârziere; s-a dat cu încălcarea prevederilor art.32, 34, 35 și 36 Cod procedură penală, atâta timp cât faptele autorilor s-au petrecut în același timp și loc prin asociere în vederea comiterii de infracțiuni; rezoluția atacată nu răspunde fiecărui capăt de acuzare; organul de urmărire penală nu a întreprins nicio acțiune după desființarea rezoluției inițiale prin sentința penală nr.306/2007 a Tribunalului Alba; rezoluția atacată ignoră faptele autorului care rezultă din documentele probatorii;
Nu s-a făcut nicio referire la dosarul nr.189/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești;
S-au reținut fapte nereale, fără a fi verificate, ce rezultă din declarațiile învinuitului, privind faptul că petentul nu ar fi fost împiedicat să intre pe terenul ce l-a obținut, deși expertiza întocmită în dosar nr.865/2005, procesul verbal din 10.05.2006 al comisiei Primăriei și fotografiile întocmite dovedesc contrariul; același învinuit lasă sub tăcere faptul că nu a demolat etajul de la bucătăria de vară deși avea această obligație de îndeplinit în termen de 10 zile; a profitat de înțelegerea pe care au avut-o privind decalarea acestui termen, obținând o sentință civilă prin inducerea în eroare a instanței, în temeiul unei expertize supraevaluate; nu se face vorbire de faptul că terenul și bucătăria cu etajul nedemolat, au fost cumpărate de socrul învinuitului, respectiv numitul G, care între timp a decedat;
În mod greșit s-a reținut în rezoluție că nu ar exista dovezi;
Motivele respingerii plângerii inițiale, depusă de petent la 26.09.2008, nu sunt reale și sunt în contradicție cu materialele probatorii din dosar;
Prin infracțiunile comise petentului i-au fost vătămate în mod grav interesele, respectiv i-a fost vândut terenul cu privire la care a fost pus în posesie prin executare, cu o sumă de 500 lei în loc de 3386 lei la cât fusese evaluat prin expertiza efectuată în dosar nr.865/2005, a fost umilit în instanțe, fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare și de judecată, a pierdut dreptul de folosință al terenului începând cu anul 2001, fost transformat din creditor și păgubit în debitor și mai păgubit. În finalul plângerii, petentul a mai arătat că se constituie parte civilă.
Printr-un memoriu transmis prin email Tribunalului Alba, împreună cu un set de înscrisuri, aflate la filele 15-33 din dosar nr.- al acestei instanțe, petentul a solicitat ca, după admiterea plângerii sale, să se dispună desființarea titlului executoriu obținut prin dosarul de executare nr.63/E/2005, cu încheierea nr.190/08.04.2005, prin care s-a încuviințat executarea în numele lui, cât și a titlului obținut prin dosarul nr.135/E/2006, anulând toate formele de executare și apoi, repunerea în drepturi a petentului prin continuarea executării silite abandonate de executorul judecătoresc la data de 28.03.2005.
Prin sentința penală nr.30/02.02.2009, Tribunalul Albaa declinat competența de soluționare a cauzei privind plângerea petentului în favoarea Tribunalului Vâlcea, unde este înregistrată la data de 25.03.2009 sub dosar nr-.
Prin încheierea din data de 11.05.2009, Tribunalul Vâlceaa dispus scoaterea cauzei de pe rol, privind plângerea petentului și trimiterea acesteia la Tribunalul Satu Mare, având în vedere încheierea nr.893/04.05.2009 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, prin care s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Satu Mare.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu Mare la data de 22.05.2009 sub dosar cu nr-.
După dezbaterea cauzei ce a avut loc la data de 06.10.2009, petentul a depus concluzii scrise, atașând totodată, și un set de înscrisuri la care a făcut referire în cuprinsul acestora, prin care sunt reluate concluziile petentului prezentate oral în fața instanței, cu ocazia dezbaterilor, respectiv: prin actele de executare subsecvente Procesului Verbal de Executare nr.35/E/2005, i-a fost confiscată proprietatea privind terenul în suprafață de 12.000 mp.; învinuitul, în calitate de moștenitor al defunctului, nu avea dreptul să investească sentința civilă nr.877/2002 și apoi să procedeze la executarea acesteia prin intermediul executorului judecătoresc.
Analizând plângerea petentului, pe baza motivelor invocate, a actelor și lucrărilor aflate în dosar nr.547/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în care s-a pronunțat rezoluția atacată, precum și a înscrisurilor depuse de către petent, în condițiile art.278 indice 1 alin.7 Cod procedură penală, instanța a apreciat că soluția procurorului cuprinsă în rezoluția atacată este legală și temeinică, iar plângerea formulată în cauză este nefondată, fiind respinsă ca atare, în conformitate cu disp.art.278 indice 1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția procurorului din data de 22.09.2008, dată în dosar nr.547/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlceas -a dispus, în baza art.228 alin.6 combinat cu art.10 lit.d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art.215, art.271 alin.2 și art.346 Cod penal, și, în baza art.38 Cod procedură penală, disjungerea cauzei cu privire la făptuitorii, executor judecătoresc, și A, avocat în cadrul Baroului B, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru efectuarea cuvenitelor cercetări față de aceștia.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut în esență următoarele:
Din reexaminarea actelor de la dosar nu rezultă că agentul de poliție și-ar fi folosit atribuțiile de serviciu în arbitrarea litigiului de natură civilă, în care a participat ca moștenitor și nici nu rezultă că s-ar fi opus la executarea hotărârii judecătorești sau că ar fi împiedicat pe petentul în folosirea imobilului obținut prin hotărârea judecătorească, rezultând astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.215, art.271 alin.2 și art.246 Cod penal.
Deoarece petentul a solicitat efectuarea de cercetări penale și față de, executor judecătoresc și A, avocat, în ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, cauza a fost disjunsă și trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, unitate de parchet competentă a efectua aceste cercetări.
În ce privește obiectul judecății, în sensul art.317 Cod procedură penală, instanța a constatat că a fost sesizată cu o plângere a petentului, întemeiată pe dispozițiile art.2781Cod procedură penală, împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată a făptuitorului, cu conține și soluția de disjungere a cauzei și continuarea cercetărilor de către unitatea de parchet competentă în ce privește pe făptuitorii și
Plângerea petentului, ce a fost înregistrată la data de 24.10.2008 pe rolul Tribunalului Alba, s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de art.278 ind.1 alin.1 Cod procedură penală.
În ce privește soluția de disjungere a cauzei și continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești privind infracțiunile reclamate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal, ca fiind comise de către făptuitorii și A, în raport de prevederile art.209 alin.4 și art.28 ind.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală și ținând seama de calitatea acestora de executor judecătoresc și, respectiv, avocat, este legală și temeinică.
Dispozițiile relative la competența după materie și după calitatea persoanei sunt obligatorii pentru organele judiciare sub sancțiunea nulității absolute, conform disp.art.197 alin.2 Cod procedură penală, așa încât critica petentului privind acest aspect este nefondată.
În ce privește soluția privind confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul, în ce privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.215, art.271 alin.2 și art.246 Cod penal, față de actele și lucrările aflate în dosar nr.547/P/2005 și înscrisurile noi depuse în cauză, aceasta este legală și temeinică.
Astfel, prin sentința civilă nr.992/15.04.1999 pronunțată de către Judecătoria Drăgășani, rămasă definitivă și irevocabilă, pârâtul, tatăl defunct al făptuitorului, a fost obligat să respecte dreptul de proprietate al reclamantei pentru o suprafață de 285 mp. (57/5 mp.), teren intravilan, situat în comuna, sat, județul
Printr-o altă sentință civilă cu nr.877/02.07.2002 pronunțată de Judecătoria Bălcești, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută, parțială, a contractului de vânzare-cumpărare nr.6298/16.12.1998, autentificat la., R V, numai în ce privește suprafața de 285 mp. teren proprietatea reclamantei.
S-a constatat de asemenea nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie emis pârâtului, sub nr.519/29.04.1998, tot pentru suprafața de 285 mp.
I-au fost atribuite reclamantei construcțiile vechi existente pe acest teren, cu obligarea acesteia la despăgubiri civile către pârâtul, în urma evaluării la valoarea de circulație, și anume, o bucătărie, o cameră de locuit și anexă, șopron metalic învelit cu plăci, magazie din bîrne de lemn, cu fânar deasupra, șopron din lemn pe două laturi ale magaziei, WC din lemn, gard din lemn pe 57,5 ml.
A fost obligat pârâtul să demoleze construcția nouă (supraînlățare bucătărie), edificată pe terenul reclamantei, în caz contrar fiind autorizată reclamanta să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului.
Cele două titluri executorii mai sus arătate au fost puse în executare la solicitarea și stăruința reclamantei creditoare, reprezentată de curator, așa cum rezultă din cele două procese verbale întocmite de executorul judecătoresc din data de 28.03.2005, aflate la filele 39 și 40 din dosarul de urmărire penală.
Așa cum rezultă din primul proces verbal, la executarea sentinței civile nr.992/1999 a Judecătoriei Bălcești, privind punerea în deplină proprietate și liniștită posesie a creditoarei asupra terenului în suprafață de 285 mp. ce a avut loc în prezența soției făptuitorului, numita, aceasta nu s-a opus executării, după cum nu s-a opus nici făptuitorul, care a fost contactat telefonic.
Așa cum rezultă din cel de-al doilea proces verbal, încheiat cu ocazia executării sentinței civile nr.887/2002 a Judecătoriei Bălcești, de către executorul judecătoresc nici de această dată făptuitorul nu s-a opus la executare, astfel că reclamanta creditoare a fost pusă în deplină proprietate și liniștită posesie, prin curatorul, asupra bucătăriei cu cameră de locuit și anexă.
Întrucât creditorul prin curator a refuzat să primească celelalte bunuri imobile, executarea silită cu privire la acestea s-a amânat. Totodată, cu aceeași ocazie s-a constatat că pârâtul nu și-a demolat construcția nouă, respectiv supraînălțare bucătărie, cu privire la care creditorul a fost autorizat să o efectueze pe cheltuiala debitorului, dar cu privire la acesta creditorul renunță pe moment.
Pentru executarea aceleiași sentințe civile nr.887/2002, respectiv pentru obținerea despăgubirilor civile la care a fost obligată reclamanta către pârâtul, privind valoarea de circulație a construcțiilor vechi aflate pe terenul în suprafață de 285 mp. și care au fost atribuite reclamante, făptuitorul s-a adresat executorului judecătoresc la data de 31.03.2005, după ce a investit cu formulă executorie sentința civilă nr.877/2002 a Judecătoriei Bălcești.
În cadrul acestei proceduri de executare silită derulată în dosar execuțional nr.63/2005 a executorului judecătoresc, Judecătoria Bălcești, prin încheierea camerei de consiliu din data de 28.04.2005 a încuviințat cererea de executare silită formulată de creditorul.
În concluzie, rezultă că făptuitorul nu s-a împotrivit la executarea vreunei hotărâri judecătorești și nu a împiedicat creditoarea sau pe curatorul acesteia, să folosească vreun imobil deținut în baza hotărârilor judecătorești mai sus evocate.
Împrejurarea că făptuitorul a solicitat mai întâi investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr.887/2002 a Judecătoriei Bălcești, fiind creditor al obligației de plată a unor despăgubiri civile din partea reclamantei, după care a solicitat unui executor judecătoresc punerea în executare a titlului executoriu deținut, nu poate fi calificată ca reprezentând o nerespectare a hotărârii judecătorești.
Modalitatea în care executorul judecătoresc a finalizat activitatea de executare silită în dosarele execuționale cu nr.35/2005, la solicitarea creditoarei și respectiv 63/2005, la solicitarea creditorului, în exercitarea atribuțiilor sale legale, urmează a fi cercetată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Mai este totuși de reținut faptul că, împotriva fiecărui act de executare întocmit de către executorul judecătoresc, partea nemulțumită poate formula contestație la executare, în condițiile Codului d e procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de partea căreia i s-a respins plângerea, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.
Împotriva acestei sentințe, petentul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate, admiterea plângerii contra actelor procurorului și cercetarea penală a intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor la care a făcut referire în plângere.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecință.
În mod legal și temeinic prima instanță a respins plângerea contra actelor procurorului pe motiv că faptelor reținute în plângere, respectiv infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 pen, a celei de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art.271 alin.2 pen și a celei de abuz în serviciu prev. de art.246 pen le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Astfel, din actele aflate la dosar nu rezultă că intimatul și-ar fi folosit atribuțiile de serviciu în arbitrarea litigiului de natură civilă în care a participat ca moștenitor, nici că ar fi împiedicat pe petent să folosească imobilul obținut prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, aceasta fiind o infracțiune de patrimoniu cu o inducere în eroare, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, nu există latura obiectivă a unei induceri în eroare.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei a cărei latură obiectivă constă în încălcarea unor atribuții de serviciu, nu a încălcat atribuțiile de serviciu, eop arte care s-a adresat justiției și care și-a obținut unele drepturi în justiție.
În ceea ce privește infracțiunea de nerespectarea hotărârii judecătorești, petentul și intimatul aveau reciproc drepturi și nu se poate conchide că a împiedicat demolarea unui imobil obținut în baza unei hotărâri judecătorești. S-a făcut referire și la infracțiunea de tulburare în posesie, aceasta este o infracțiune subsidiară infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, și nu se impune redeschiderea urmăririi penale în vederea începerii urmăririi penale. Petentul susține că a fost mpiedicat de către să mai pătrundă pe terenul său cat si la construcții, fără a arăta concret în ce constă această împiedicare, din actele de la dosar rezultând o stare de fapt contrară celei învederate de petent în plângere.
În ceea ce privește împrejurarea că făptuitorul a solicitat mai întâi învestirea cu formulă executorie a sentinței civile 887/2002 a Judecătoriei Bălcești, fiind creditor al obligației de plată a unor despăgubiri civile din partea reclamantei, după care a solicitat unui executor judecătoresc punerea în executare a titlului deținut, nu poate fi calificată ca reprezentând o nerespectare a hotărârii judecătorești.
Aspectele procedurale invocate de petent în concluziile formulate cu privire la recursul declarat în cauză nu au legătură cu fondul cauzei și nu pot infirma constatările organelor judiciare pe parcursul procesului, din care rezultă că faptelor reținute în sarcina intimatului le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Cu privire la aceleași aspecte procedurale invocate de petent din care, susține el ar rezulta ingerința în actele de justiție, aceste supoziții sunt pur ipotetice, petentul nedovedindu-și susținerile pe baza unor probe pertinente și concludente, cu atât mai mult cu cât, acestea au fost formulate pe tot parcursul procesului, vizând mai multe organe judiciare implicate în soluționarea cauzei.
Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art.38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală, combinat cu art. 2781aliniatul 10 Cod procedură penală, cu referire la art. 2781aliniatul 8 litera a Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de recurentul, împotriva sentinței penale nr.209 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală, combinat cu art. 2781aliniatul 10 Cod procedură penală, cu referire la art. 2781aliniatul 8 litera a Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de recurentul, domiciliat în R V,-, -.11/1,.A,.41, județul, împotriva sentinței penale nr.209 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din, 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /01.03.2010,
Judecător fond -
2 ex./01.03.2010,
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Pătrăuș Mihaela
