Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 93/R/2010
Ședința publică din 16 februarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Țarcă Gabriela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de recurentul, fiul lui și, născut la 15 ianuarie 1977, din Penitenciarul Tulcea, împotriva deciziei penale nr.196/R/ din 23 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatorul, lipsă, av., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2824 din 26.05.2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus,după care:
Instanța, pune în discuția părților inadmisibilitatea contestației în anulare formulată de contestatorul.
Avocatul contestatorului solicită a se dispune admiterea contestației în anulare.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca fiind inadmisibilă în baza art. 391 Cod procedură penală.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 196/R din 23 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradeas -a respins ca nefondat recursul penal declarat de petentul recurent, împotriva sentinței penale nr. 11/P din, 26.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.
A fost obligat recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel Oradeaa reținut că prin sentința penală nr. 11/26 februarie 2009 Tribunalului Bihors -a dispus, în baza art. 278 ind. 1 al.8 lit."a Cod procedură penală, respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul, născut la 15.01.1977 în loc. Râmnicu V, județul V, fiul lui și, CNP -, domiciliat în mun. T,-, jud. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emisă în dos. nr. 414/P/2007 la data de 28 ianuarie 2008, păstrată prin rezoluția prim procurorului de pe lângă Tribunalul Bihor din 20 februarie 2008 din dosar nr. 41/II.2/2008, pe care a menținut-o ca temeinică și legală.
S-au respins cheltuielile judiciare solicitate de către intimatul, domiciliat în O, str.-, - 86,.7,jud. B, CNP -, ca nedovedite.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu avocat conform împuternicirii avocațiale nr.1729 din 19.02.2008, în sumă de 100 lei, se va avansa Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la 450 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.
Prin plângerea depusă inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, trimisă apoi Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulceaa solicitat cercetarea intimaților pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 al.1 Cod penal și vătămare corporală prevăzută de art. 250 al.4 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzute de art. 254 al.1 Cod penal și înșelăciune prevăzută de art. 215 al.3 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 289 al.1 Cod penal și art. 291 Cod penal.
Prin ordonanța din 12 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și-a declinat competența de soluționare a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în a cărei rază de acțiune s-au comis faptele.
În plângerea sa, petentul a susținut că în cursul lunii noiembrie 2000 l-a cunoscut pe numitul G -director general la SC" "SA C, care i-a propus afaceri reciproc avantajoase cu SC " "SA O, la care director general era intimatul.
A purtat mai multe discuții cu intimatul în legătură cu produsele și prețurile la care urma să achiziționeze aceste produse pentru societatea ce o administra la acea vreme SC" "SRL Râmnicu
Printre ofertele prezentate s-a numărat și achiziționarea unei cantități de 1180 kg aliaj de lipit cositor -bară, LP 40, la prețul de 40.000 lei /kg în condițiile în care la ale moment prețul pieței era de 180.000 lei /kg. Pentru aceasta și pentru alte materiale oferite la un preț foarte mic, intimatul i-a cerut și a și primit suma de 50 milioane lei, motiv pentru care a solicitat ca acesta să fie cercetat pentru infracțiunea de luare de mită.
În ce o privește pe intimata u, care la acea dată era director economic la SC" "SA O, petentul susține că aceasta a falsificat anumite înscrisuri oficiale în ce privește calitatea produselor achiziționate și a solicitat să fie cercetată pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals.
Intimatul era lucrător la poliția economică, iar petentul susține că a fost cercetat în mod abuziv fiind agresat fizic, respectiv legat cu cătușele de calorifer, după care a fost lovit cu pumnul peste ceafă și cu cătușele de mai multe ori peste încheietura mâinii drepte, ce i-a fost fracturată.
Audiat fiind în fața organelor de urmărire penală intimatul a declarat că a fost căutat de petent în legătură cu unele produse inox care nu mai erau solicitate în anul 2000 și fiind pe stoc a fost de acord cu vânzarea acestora însă nu el s-a ocupat direct de vânzare și nici de stabilirea prețului în Consiliul de Administrație și nu recunoaște că ar fi pretins și primit suma de 50 milioane de lei și că practic nu avea de ce să-i primească mai ales că produsele erau pe stoc și avea interesul să le vândă. Mai arată că pentru cumpărarea acestor produse petentul a lăsat 2 file CEC iar când acestea au fost introduse în bancă s-a constatat că nu au avut acoperire astfel că au fost anunțate organele de poliție.
Intimata u, a declarat că nu cunoaște amănunte în cauză și că doar a aflat ulterior că filele CEC nu aveau acoperire în bancă, iar în legătură cu certificatele de calitate a declarat că acestea se aflau la compartimentul desfacere ea neavând nici o atribuție pentru completarea lor.
Audiat fiind intimatul, a declarat că având de soluționat dosarul cu privire la filele CEC fără acoperire și știind că petentul se află în băile s-a deplasat la destinația respectivă, unde l-a și găsit, însă nu a apucat să stea de vorbă cu el în sediul Poliției decât 2-3 minute întrucât petentul a fugit din sediu, iar el a predat dosarul altor colegi.
A fost audiat și martorul G care a confirmat că petentul a fugit de la sediul Poliției fără să fie observat de lucrătorii de poliție și că prețul pentru produse se stabilea de Consiliul de Administrație.
Petentul, a anexat plângerii sale, declarația intimatei u din dosar nr. 1586/2001, declarația intimatului din același dosar, declarația numitului -, certificatul de calitate nr. 174/27 mai 2001, adresa emisă de SC" "SRL către SC" "SRL, adresa Judecătoriei Oradea și răspunsul intimatei u.
Prin rezoluția din 28 ianuarie 2008 din dosar 414/P/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora dispus în baza art. 228 al.1 combinat cu art. 10 lit."a" cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de intimații pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă prevăzute de art. 250 al.1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzute de art. 254 al.1 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 289 al.1 cod penal și art. 291 cod penal.
Această soluție s-a menținut prin rezoluția din 20 februarie 2008 prim procurorului de pe lângă Tribunalul Bihor dată în dosar nr. 41/II.2/2008 prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului.
Analizând plângerea petentului prin prisma actelor de la dosar, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată și că soluția parchetului este temeinică și legală, întrucât nu s-a dovedit săvârșirea faptelor reclamate în sarcina celor 3 intimați.
Este de subliniat faptul că, petentul a solicitat audierea martorului - și efectuarea unei expertize grafologice a certificatului de calitate nr. 174 emis la 28 mai 2001.
Din depoziția acestui martor audiat în fața Tribunalului Bihor ( fila 10-12 dos.414/P/2007), nu rezultă că ar fi avut cunoștință în legătură cu primirea unei sume de bani de către intimatul sau de săvârșirea altor infracțiuni de către ceilalți doi intimați, iar în ce privește certificatul de calitate aflat în copie xerox la fila 14 dos 414/P/2007, nu se impunea efectuarea unei expertize grafologice a scrisului de pe certificat în condițiile în care petentul susține că" s-a înscris o altă compoziție a acestuia" respectiv a produsului, fiind irelevant cine a completat actul.
De altfel toate probele necesare stabilirii stării reale de fapt s-au administrat în dosarul de fond în care s-a dispus condamnarea petentului, fiind evident că petentul consideră că a fost condamnat pe nedrept și dorește o readministrare a probelor.
Așa fiind s-a apreciat plângerea ca fiind nefondată, considerent pentru care instanța în baza art. 278 ind. 1 al.8 lit."a Cod procedură penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emisă în dos. nr. 414/P/2007 la data de 28 ianuarie 2008, păstrată prin rezoluția prim procurorului de pe lângă Tribunalul Bihor din 20 februarie 2008 din dosar nr. 41/II.2/2008, pe care a menținut-o ca temeinică și legală.
A respins cheltuielile judiciare solicitate de către intimatul, ca nedovedite.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu avocat conform împuternicirii avocațiale nr.1729 din 19.02.2008, în sumă de 100 lei, urmând a se avansa Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la 450 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs petentul solicitând instanței casarea ei ca fiind nelegală.
În motivarea recursului, petentul arată că; solicită a se observa că, plângerea inițială descrie o stare de fapt susceptibilă de mai multe încadrări juridice, fiind vorba despre un concurs de infracțiuni care nu a fost tratat ca atare de parchet. Parchetul nu a pus soluții pe starea de fapt indiferent de încadrarea juridică a acestora mai mult fără a încadra juridic fapta a stabilit că și dacă, acuzațiile recurentului ar fi adevărate unele fapte au fost prescrise. Ori a se stabili că niște fapte sunt prescrise fără a se da încadrarea juridică necesară, apreciază că este în afara legii. Parchetul nu a administrat nici o probă în cauză, s-au administrat doar niște înscrisuri provenind din alt dosar unde recurentul era inculpat, iar probele nu au fost avute în vedere în nici un fel de parchet când s-a motivat soluția. În cauză, s-a indicat prezența unui martor ocular care are declarația din dosarul în care recurentul a fost condamnat, declarație care a fost apreciată de Tribunal că nu ar conține nici o referire la sume de bani solicitate respectiv predate. Declarația menționată nu conține nici o referire la sume de bani întrucât martorul nu a fost întrebat despre acele sume de bani pentru că nu era obiectul cauzei. S-a mai indicat un martor ocular dar tribunalul a apreciat că declarația acestuia nu este necesară.
În al doile-a rând, la dosarul cauzei se află un certificat de garanție care atestă o anumită compoziție a mărfii cumpărate, compoziție ce a fost atestată în mod fals prin acel certificat. Este vorba de o plângere în ceea ce privește infracțiunea de fals iar tribunalul a aprecia că nu contează cine a completat înscrisul falsificat, ori aceste aspecte din nou se impuneau a fi clarificate prin expertizarea grafologică a certificatului pentru a se identifica persoana care l-a scris, imprimatul fiind din anul 1986 cu mențiunea "Republica România", ștampilat de o firmă din V și scris de intimată. Întrucât din motivarea parchetului lipsesc aceste încadrări juridice apreciază că acest lucru poate fi corectat prin admiterea recursului și trimiterea cauzei în vederea administrării probei în fața organului de urmărire penală.
-a-vis de plângerea referitoare la intimatul, privind purtarea abuzivă nu a fost audiat nici un martor dintre cei care au asistat la Postul de poliție la purtarea ofițerului de poliție. Faptul că, recurentul a fugit se datorează actelor de agresiune exercitate de intimatul asupra lui și întrerupte de ceilalți polițiști. Nici unul din polițiști nu a fost audiat deși, au fost indicați iar prin plângere s-a solicitat audierea acestora. Ori pe de o parte parchetul refuză administrarea probelor solicitate iar pe de altă parte refuză trimiterea în judecată pentru că faptele nu se confirmă. O asemenea conduită din partea organelor de cercetare și urmărire penală care au obligația administrării probelor ce pot crea convingerea în sensul vinovăției sau a nevinovăției și a existenței sau nu a faptelor este inacceptabilă. Pentru aceste motive având în vedere caracterul incomplet al urmăririi penale apreciază că instanța poate admite recursul și trimite dosarul pentru completarea urmăririi penale cu indicația de a expertiza înscrisul depus la dosar, respectiv certificatul de calitate, de asemenea de a indica cine și când l-a scris, acesta fiind folosit în anul 2006 în procesul în care petentul a fost condamnat, el fiind victima infracțiunii de înșelăciune întrucât i s-a dat cositor cu o componentă de staniu scăzută și care nu putea fi folosit ca material de lipit. Petentul a făcut plângere și pentru acea faptă ce se încadrează în prevederile art. 197 Cod penal, respectiv înșelăciune cu privire la calitatea mărfii, pentru care nu s-a dat nici o soluție. Solicită trimiterea cauzei la parchet pentru a se verifica înscrisurile, a se audia martorii și după aceea să se dea o soluție, chiar dacă se va ajunge la concluzia că fapta nu există, nu a fost săvârșită sau este prescrisă, dar fără admiterea tuturor probelor apreciază că soluția și încadrarea juridică este nelegală, soluția instanței de fond este de asemenea nelegală astfel că solicită admiterea recursului.
Curtea examinând hotărârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală a constatat că prima instanță a analizat în mod judicios plângerea petentului, pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat a pronunțat o soluție temeinică și legală.
Niciuna din susținerile petentului nu sunt apte a susține vinovăția făptuitorilor, u și iar pe baza materialului probator administrat, singura soluție legală și temeinică este cea de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin ordonanțele sale de către parchet și menținută de către instanța de fond.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu art. 385 indice 15 punctul 1 litera b cod procedură penală a respins, ca nefondat recursul declarat de petentul.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Contestația în anulare formulată de inculpat este inadmisibilă.
Potrivit art. 386 Cod procedură penală, contestația în anulare se poate face împotriva hotărârilor penale definitive, în cazurile expres prevăzute, între care și cel invocat de inculpat, și anume când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Textul de lege citat impune, pentru a se putea exercita o asemenea cale de atac, să fie vorba despre o hotărâre judecătorească definitivă, care să fie susceptibilă de executare, respectiv să se fi pronunțat o soluție ce privește fondul cauzei.
Sub acest aspect, hotărârea judecătorească atacată cu contestație în anulare de către inculpat, deși definitivă, nu întrunește cerința de a fi soluționat fondul unei cauze, ci se referă la o activitate de urmărire penală, rezolvată printr-o soluție de neîncepere a urmăririi penale.
Hotărârea pronunțată în procedura reglementată de art. 2781Cod procedură penală, nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că prin sentința penală nr. 11/P din 26 februarie 2009 Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 196/R din 23 aprilie 2009 Curții de Apel Oradea, instanțele nu s-au pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală.
În consecință, hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a judecat un recurs ce privește dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea unei căi de atac extraordinare, iar în cazul în care aceasta a fost uzitată soluția ce se impune este respingerea ei ca inadmisibilă.
Alegațiile petentului că, în speță, sunt incidente prevederile art. 386 litera e Cod procedură penală, nu pot fi acceptate de către curte, ținând seama de aspectele anterior reliefate, dar și de împrejurarea că textul invocat nu este incident în cauză.
Articolul 386 litera e Cod procedură penală, se referă la cazul de contestație în anulare ce poate fi formulat atunci când la judecarea recursuluiinculpatulprezent nu a fost ascultat, iar ascultarea era obligatorie conform art. 38514aliniatul 11ori 38516aliniatul 1 Cod procedură penală.
În cauza dedusă judecății, nu a avut calitatea de inculpat, ci de petent în procedura prevăzută de art. 2781Cod procedură penală, a fost prezent și asistat de avocat, care a pus concluzii în apărarea acestuia, cu respectarea dispozițiilor art. 173 aliniatul 2 Cod procedură penală combinat cu art. 2781aliniatul 6 teza I Cod procedură penală cu referire la art. 340 aliniatul 1 Cod procedură penală.
Ca atare, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 391 și 392 Cod procedură penală, cu referire la art. 2781Cod procedură penală,
RESPINGE ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 196/R din 23 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr. - al Curții de Apel Oradea.
În baza art. 192 aliniatul 2 Cod procedură penală și art. 189 Cod procedură penală, obligă contestatorul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /19.02.2010,
Judecători recurs - C- T-
3 ex./19.02.2010,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Pușcaș Mircea, Țarcă Gabriela
