Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 178
Ședința publică din 06 mai 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 147 din 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă petentul și avocat, care substituie pe avocat ales, pentru intimatul, lipsă fiind acesta și intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, din oficiu pune în discuția părților prezente excepția inadmisibilității recursului declarat.
Petentul arată că, din punctul său de vedere, are dreptul să declare recurs, acesta fiind admisibil.
Avocat solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Procurorul, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate invocată din oficiu de către instanță și pe cale de consecință respingerea recursului declarat de petent, ca inadmisibil.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 614 din 12 decembrie 2008, Judecătoria Suceava, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, a respins, ca nefondată, plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul, în contradictoriu cu intimații și, menținând rezoluția nr. 1316/II/2008 din 03.03.2008 și rezoluția nr. 727/II/2/2008 din 15.05. 2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc. penală petentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, precum și la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către intimatul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava din 3.03.2008 dată în dosar nr. 1316/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 al. 1 Cod penal, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 291, 292 Cod penal, deoarece acestor fapte le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume elementul material al laturii obiective al acestor infracțiuni. Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii de "instigare la mărturie mincinoasă" prev. de art. 25 rap. la art. 260 al. 1 Cod penal, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, plângere ce a fost respinsă prin rezoluția din 15.05.2008 în dosar nr. 727/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
Împotriva celor două rezoluții a formulat plângere petentul, cauza fiind înregistrată inițial sub nr. de dosar - iar ulterior sub nr. de dosar nr-, ca urmare a admiterii cererii de abținere formulată de judecătorul investit inițial cu judecarea cauzei.
În motivarea cererii s-a arătat în esență, că prin rezoluțiile menționate cauza a fost soluționată în mod netemeinic și nelegal, impunându-se tragerea intimaților și la răspundere penală pentru infracțiunile arătate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că a fost audiat la data de 02.02.1998, ca martor în dosarul nr. 3934/2007 al Judecătoriei Suceava și în această calitate a declarat că numitul a cumpărat un imobil în V satului Dealu, com., primind ca lot ajutător și suprafața de 1000 mp, teren aferent construcțiilor.
Din declarația numitului a rezultat că numitul a fost indus în eroare de tocmai pentru a da o declarație mincinoasă în fața instanței și că mărturia mincinoasă a constat în aceea că în baza declarației numitului s-ar trage concluzia necorespunzătoare adevărului că a primit lot ajutător de la CAP.
Fiind audiat numitul a declarat că nu sunt adevărate cele afirmate de persoana vătămată în sensul că nu a fost indus în eroare de, iar cele declarate în fața instanței sunt corespunzătoare adevărului.
Analizând actele și lucrările dosarului în cauză s-a constatat că de la data consemnării declarației date în fața instanței de judecată, dată la care s-a consumat infracțiunea reclamată ca fiind săvârșită de făptuitor, 02.02.1998, a trecut o perioadă mai mare de 5 ani și cum pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal este închisoarea de la unu la cinci ani sau amenda, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 121 al. 1 și 122 al. 1 lit. d Cod penal, motiv pentru care în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "mărturie mincinoasă", deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.
Având în vedere că a intervenit prescripția răspunderii penale, legală și temeinică este și rezoluția prin care s- confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de "instigare la mărturie mincinoasă" prev. și ped. de art. 25 rap. La art. 260 al. 1 Cod penal.
În ceea ce privește "falsul în declarații" care absoarbe infracțiunea de "uz de fals", reclamat de numitul ca fiind săvârșit de, declararea necorespunzătoare adevărului pretins a fi făcută de acesta instanței de judecată și producătoare de consecințe juridice, este incriminată distinct de Codul penal ca "mărturie mincinoasă", astfel că fapta nu poate constitui infracțiunea de fals în declarații. Pentru aceste considerente, în mod corect s-a confirmat de către procuror propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "fals în declarații" prev. și ped. de art. 292 Cod penal și "uz de fals" prev. și ped 291 Cod penal, deoarece acestor fapte le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume elementul material al laturii obiective a acestor infracțiuni.
Cu privire la cercetarea penală a numitului, numitul ar fi trebuit să formuleze o plângere penală separată prin care să solicite tragerea la răspundere penală a susnumitului pentru infracțiunile de care acesta se face vinovat, plângere penală care să fie întemeiată în fapt și în drept, cu arătarea probelor care o susțin.
Toate aceste aspecte, reținute în mod corect și prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, au fost confirmate, plângerea petentului nefiind referitoare și la numitul, cu arătarea faptelor concrete pentru care solicită tragerea la răspundere penală, fapte identificate prin timp, loc, mod de săvârșire etc. astfel încât să poată face obiectul unor cercetări concrete.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, considerând-o nedreaptă întrucât i-a fost încălcat dreptul de proprietate, iar legile nr. 18/1991 și nr. 247/2005 nu au fost luate în seamă la pronunțarea sentinței pe care a înțeles să o atace, recurs ce a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr.147 din 20.03.2009 a Tribunalului Suceava.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că în ceea ce privește infracțiunile de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 260 alin. 1 Cod penal, pentru care a fost cercetat intimatul și de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal pentru care a fost cercetat intimatul, în mod corect prima instanță a constata că s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale de 5 ani, prevăzut de art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal (soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați în temeiul art. 10 lit. g Cod de procedură penală fiind legală și temeinică), având în vedere că fapta reclamată este datată 02.02.1998 (iar plângerea penală a fost formulată la data de 12.04.2007),
De asemenea, și în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 292 Cod penal și de art. 291 Cod penal pentru care a fost cercetat intimatul în mod corect au reținut atât procurorul de caz cât și prima instanță că este incidentă cauza de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prev. de art. 10 lit. d Cod de procedură penală "faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii", respectiv, sub aspectul laturii obiective elementul material.
Acțiunile (reclamate de către petentul recurent ca fiind infracțiunile de fals în declarații și uz de fals) de a face declarații necorespunzătoare adevărului în fața instanței de judecată și de a se folosi de acestea în fața instanței) sunt incriminate distinct ca mărturie mincinoasă în art. 260 Cod penal (cu privire la care s-a pronunțat o soluție pe baza prescripției răspunderii penale) și nu ca fals în declarații, infracțiune care oricum absoarbe uzul de fals.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 30.03.2009, petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de astăzi, Curtea a pus în discuția părților prezente excepția inadmisibilității căii de atac exercitate.
Recursul formulat în cauză este inadmisibil.
Potrivit art. 2781alin. 10 Cod procedură penală, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 lit. a și b poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de vreo altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
Conform art. 27 alin. 1 pct. 3 Cod procedură penală, Tribunalul, ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în cazurile anume prevăzute de lege.
Coroborând dispozițiile legale mai sus menționate cu prevederile art. 3851Cod procedură penală, relativ la hotărârile care pot fi atacate cu recurs și art. 3859Cod procedură penală, în care sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs rezultă că deciziile pronunțate de tribunale ca instanțe de recurs, nu mai pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel.
Fiind o cale de atac ordinară, recursul nu poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătorești nedefinitive, devenind inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri nesusceptibile de recurs.
În consecință, recursul petentului, urmează a fi respins, ca inadmisibil în condițiile art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 și art. 193 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul, domiciliat în mun. S,-, -. B,.8, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 147 din 20 martie 2009 Tribunalului Suceava.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare din recurs și intimatului suma de 500 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 6 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. /2 ex./18.05.2009
Jud. fond:
Jud. recurs:
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Frunză Sanda
