Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 192 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 175
Ședința publică din 06 mai 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 60 A din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de avocat oficiu care substituie pe avocat oficiu și partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul prin apărător oficiu depune la dosarul cauzei un memoriu.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și achitarea sa în baza art. 10 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Arată că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine că fapta reținută în sarcina inculpatului ar fi fost săvârșită de către acesta, singurele probe administrate constând în declarațiile copiilor părții vătămate și cea a mamei acesteia. Deși la acea dată s-a mai reținut și infracțiunea de viol, partea vătămată și-a retras plângerea. În subsidiar solicită redozarea pedepsei aplicate dând o eficiență sporită circumstanțelor atenuante.
Partea vătămată, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Procurorul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei penale atacate, întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă agravată. În ceea ce privește solicitarea de redozare a pedepsei și de a se da eficiență sporită circumstanțelor atenuante, consideră că nu se impune în cauză, întrucât inculpatul a mai fost condamnat anterior, fiind recidivist.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și achiesează la concluziile apărătorului din oficiu.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 73 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Botoșania fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare. În temeiul art. 61 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 635 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 989/17.04.2006 a Judecătoriei Botoșani, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la data de 17.08.2008 la zi.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 250 lei reprezentând onorariu avocați oficiu, suma de 135 lei reprezentând costul raportului de constatare medico-legală nr. 168/R din 15.08.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală B și se vor avansa Baroului de Avocați B, respectiv Spitalului Județean B din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, partea vătămată locuiește în oraș împreună cu cei cinci copii (toți minori până în vârsta de 14 ani) și cu mama sa. Partea vătămată are o situație materială precară, fiind nevoită să culeagă ciuperci din pădure pentru a-și asigura existența.
În seara zilei de 14 august 2008, partea vătămată a asigurat ușa principală cu un clenci, iar ușa de la camera unde dormea cu copiii, a legat-o cu sârmă. În jurul orei 0100, partea vătămată a auzit un zgomot puternic venind dinspre ușa principală și imediat a văzut cum ușa camerei este izbită în lateral. În cameră a intrat un care avea în mână o lanternă, acesta a luminat pe rând toți pereții camerei, din greșeală trecând cu lumina prin dreptul feței, moment în care partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat.
Inculpatul i-a solicitat să iasă din cameră, iar la refuzul acesteia a prins-o cu ambele mâini și a încercat să o scoată cu forța. În ajutorul părții vătămate au sărit doi dintre copiii acesteia, respectiv și.
Inculpatul a lovit-o pe fată cu palma trântind-o la pământ iar pe băiat l-a lovit cu capul de perete, după care a reușit să o scoată pe partea vătămată din locuință izbind-o cu capul de pereți și lovind-o cu pumnul. A târât-o de păr prin curte o distanță de aproximativ 10 metri, în tot acest timp partea vătămată țipând după ajutor. Inculpatul a dezbrăcat-o amenințând-o că dacă va mai țipa o va omorî.
Atitudinea brutală și suferințele fizice la care a fost supusă partea vătămată în acea noapte, au determinat-o pe aceasta să tacă, gândindu-se că inculpatul ar putea să o omoare și atunci cei cinci copii vor rămâne singuri. În aceste împrejurări, inculpatul a întreținut cu partea vătămată un raport sexual complet, după care a plecat în aceeași noapte spre localitatea
În cursul urmăririi penale, partea vătămată și-a retras plângerea cu privire la infracțiunea de viol, motiv pentru care s-a dispus încetarea urmăririi penale față de această faptă.
Situația de fapt a fost dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, fișa de asistare psihologică primară a victimei, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor și.
Inculpatul, atât la urmărirea penală cât și în instanță, nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, relatând faptul că în acea noapte a consumat băuturi alcoolice cu numiții și, după care în jurul orei 2300a plecat spre F, cu autoturismul condus de numitul. A mai arătat la prima instanță că, în cursul aceleiași nopți, a revenit în împreună cu concubina sa, plecând din nou spre F cu trenul la ora 0400, susțineri ce au fost înlăturate de prima instanță ca nefiind dovedite cu nici un fel de probă.
Împotriva acestei sentințe, a formulat în termen legal apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru greșita reținere a vinovăției sale pentru fapta de violare de domiciliu. A motivat faptul că, în noaptea respectivă nu a fost în locuința părții vătămate și că a fost condamnat doar pe baza declarațiilor a doi copii.
Prin decizia penală nr. 60 A din 24 martie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, a menținut starea de arest a acestuia și a dedus din pedeapsă timpul scurs de la pronunțarea hotărârii atacate la zi. A obligat inculpatul să plătească statului suma de 230 lei cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu a fost avansată Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, faptul că acesta a pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate a fost dovedit cu declarația părții vătămate și declarațiile martorilor și, martori minori care au relatat că, în noaptea respectivă au sărit în ajutorul mamei lor, fiind loviți de către acesta și având posibilitatea să-l recunoască datorită lanternei aprinse care i-a luminat fața. la serviciul de urgență 112, minora a relatat că inculpatul a intrat la ei în casă, lucru reieșit din nota de la fila 49 dosar urmărire penală, din care rezultă că martora a apelat serviciul menționat la data 15 august 2008 ora 0121, reclamând violul și agresiunea săvârșită de o persoană cunoscută.
S-a mai reținut că deși cei doi martori sunt minori, rezultă din procesele verbale de evaluare că aceștia au fost puternic traumatizați de scenele la care au asistat fiind ei însăși victime ale agresiunii inculpatului. Concluzia psihologului fiind că, atât cei doi minori cât și partea vătămată prezintă simptome psihocomportamentale specifice unei situații psihotraumatice care se suprapun unei trăsături marcate de un istoric familial psihotraumatizant.
S-a reținut că inculpatul nu și-a dovedit cu niciun fel de probă, susținerile sale făcute la prima instanță, martorul an, arătând că nu a fost împreună cu acesta în acea noapte și nici nu l-a transportat cu mașina la F, precizând că nu a avut nicio tangență cu el întrucât, în cei 12 ani de când locuiește în, inculpatul a stat mai mult în închisoare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel nu a apreciat corect gradul de pericol social al faptei pentru care a fost trimis în judecată, că probatoriul administrat în cauză nu-i demonstrează vinovăția lipsind probe precum amprentele care puteau fi ridicate de la locul faptei, că declarația martorei este nesinceră și în contradicție cu cele declarate presei de aceeași martoră, că în mod greșit au fost audiați ca martori minori care nu aveau vârsta de 14 ani și care erau fiii părții vătămate.
De asemenea, s-a mai arătat că a colaborat cu organele de urmărire penală și că nu a ascuns adevărul, împrejurări care constituie circumstanțe atenuante, care trebuiau avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și prin prisma celor care, potrivit disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, pot fi invocate din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal constând în aceea că în timpul nopții a pătruns cu forța în locuința părții vătămate, pe care a încercat să o scoată din casă. La încercările copiilor părții vătămate de a-l opri i-a lovit, iar după ce a scos-o pe partea vătămată în curte a continuat să o lovească. Această stare de fapt reținută a fost dovedită prin probele administrate în cauză.
Potrivit disp. art. 64 alin. 1 Cod procedură penală, mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt care pot servi ca probă sunt: declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale și expertizele.
Legea nu stabilește însă că pentru dovedirea existenței unei infracțiuni trebuie să fie folosite toate mijloacele de probă enumerate de textul arătat mai sus, astfel încât critica recurentului că de la locul faptei nu s-au indicat amprente nu este întemeiată.
În ceea ce privește declarațiile martorilor, acestea au fost interpretate prin coroborare cu întreg probatoriului administrat în cauză, cu precizarea că legea penală nu interzice audierea în calitate de martori a rudelor sau a minorilor, fiind fixate cu privire la aceștia din urmă doar anumite reguli.
De asemenea, instanțele au individualizat pedeapsa în funcție de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, precum și de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal constituind o facultate și nu o obligație pentru instanță.
În cauză nefiind incidente cazuri de casare care pot fi invocate din oficiu, Curtea, în temeiul disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva nr. 60A din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
În temeiul art. 385 ind. 16 al. 2 Cod procedură penală rap. la art. 88 alin.1 deduce în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la data de 24.03.2009 la zi.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.05.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Am
Tehnored. BC
3ex/26.05.2009
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Frunză Sanda
