Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 180/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 987/2009)
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 180
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22 iunie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de petenții și G împotriva rezoluției procurorului nr. 311/II/2/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns:
- petentul, personal, asistat de apărător ales, avocat C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar;
Și - intimatul, personal, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar;
lipsă fiind:
- petentul, reprezentat juridic de apărător ales, avocat C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar;
- intimatul,
și - intimatul -, reprezentat juridic de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al petenților solicită admiterea plângerii, desființarea Rezoluției nr. 311/II/2/2009 din data de 19 martie 2009, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI precum Ordonanței din 17 februarie 2009, emisă în dosarul nr. 970/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru începerea urmăririi penale față de intimatul făptuitor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal, și față de intimații făptuitori și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 246 Cod penal. Organul de urmărire penală, potrivit legii, trebuie să se conformeze deciziei nr. 1242 /R/ din 29 mai 2007 a Tribunalului București Secția Ia P enală prin care s-a dispus începerea urmăririi penale față de făptuitorii mai sus numiți.
Arată că întrucât ipotezele cuprinse în art. 278 Cod procedură penală nu includ și sfidarea dispozițiilor irevocabile ale instanței de judecată de un procur și un procuror general, a fost obligat să formuleze plângerea de față prin care solicită și Curții de APEL BUCUREȘTI Secția Ia P enală să dispună, încă odată ca parchetul să înceapă urmărirea penală împotriva făptuitorilor, și, față de probele care dovedesc săvârșirea de către, executor judecătoresc, a infracțiunii de abuz în serviciu, în complicitate cu și. Subliniază că executorul are în atribuția sa să execute titlul executoriu, să se conformându-se la ceea ce este scris în hotărârea pe care o pune în executare. Orice executor cunoaște că are în atribuții să execute strict ce este scris în titlul executoriu. În speță, a arătat cu claritate în fața tuturor structurilor de poliție și parchet, faptul că în hotărârea pusă în executare de către executorul nu scria ca daunele cominatorii încasate de la debitor se predau creditorului însă executorul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu în momentul în care a depășit dispozițiile titlului executor.
În expunerea orală a plângerii detaliate în scris, aflată la filele 1-4 Dosar nr- AL Judecătoriei Sectorului 4 B, arată că oad oua faptă infracțională a constat în faptul că executorul, profitând de existența unei contestații la executare, după ce prima oară a constata că s-a executat hotărârea, a doua oară a constatat că nu s-a executat hotărârea. Arată că este indignat de frontul comun realizat de către polițiști și procuror cu scopul evident de a apăra un executor abuziv.
Acest aspect este reliefat de faptul că rezoluția atacată nu este motivată, în respectiva rezoluție nu s-a menționat dacă executorul avea dreptul sau nu să pună în mâna creditorilor daunele cominatorii luate de la debitor în împrejurarea în care titlul executoriu nu dispunea în acest sens.
Critică expunerea parchetului care a arătat că dacă s-a pronunțat o hotărâre civilă nu mai este îndreptățit să cerceteze fapta penală. Susține că nu este reglementată pronunțarea unei hotărâri civile drept o cauză de nepedepsire a unei fapte penale, de înlăturare a unei răspunderi penale. În lege nu se reglementează că "civilul ține în loc penalul2 ci, invers "penalul ține în loc civilul".
Complicitatea evidentă a făptuitorilor și constă în formularea cererii de primire a daunelor cominatorii care nu li se cuveneau, potrivit titlului executoriu executat de către executor, bani pe care i-au primit totuși din mâna executorului.
Consideră condamnabilă atitudinea parchetului față de o hotărâre definitivă a instanței de judecată și ratificarea unei fapte infracționale prin care petenții, oameni harnici și cinstiți, sunt deposedați de câștigul muncii lor.
Își încheie pledoaria solicitând admiterea plângerii și prin dispozitiv să se pună în vedere parchetului să-și facă datoria potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Apărătorul ales al intimaților făptuitori și solicită respingerea plângerii pentru următoarele considerente:
- începutul executării silite a fost încuviințat de un judecător, printr- hotărâre judecătorească civilă, irevocabilă;
- orice proces verbal întocmit de executorul judecătoresc a fost atacat în instanță, astfel că, potrivit susținerilor petenților prin apărătorul ales, complici la săvârșirea infracțiunii de abuz în servicii ar fi toți cei 15 judecători care au constituit completele de judecată care au confirmat prin hotărâri judecătorești irevocabile valabilitatea actelor întocmite de executorul judecătoresc;
- subliniază faptul că în perioada respectivă, începutul executării silite și urmărirea executării silite se realiza prin transmiterea la biroul de executări civile de la judecătorie a fiecărui act de executare, act de executare ce era cenzurat de un judecător;
- nici una dintre contestațiile la executare formulate de către petenții din cauza penală de față nu a fost admisă, astfel ca să fie anulate formele de executare silită;
- la insistențele petenților executorul judecătoresc a mers și a constatat că și-a îndeplinit obligațiile, întocmind un proces verbal pe care clienții săi l-au atacat în instanță; instanța de judecată a dispus anularea acestui proces verbal și continuarea formelor de executare;
În încheierea pledoariei sale solicită să fie verificate și toate hotărârile judecătorești civile, examinate judicios de procuror la momentul la care pronunțat ordonanța atacată prin plângerea de față.
Arată că apărătorul petenților susținut în mod corect în cuprinsul expunerii sale faptul că s-a pierdut termenul de contestație la executare. respectivului termen constituie, de fapt motivul promovării acestui dosar penal întrucât petenții nu aveau altă modalitate prin care să-și recupereze suma de 80 milioane lei.
Arată că există o hotărâre irevocabilă prin care este respinsă irevocabil, întoarcerea executării silite, hotărârea judecătorească fiind amplu motivată.
Solicită respingerea ca nefondată a plângerii și menținerea ordonanței ca legală. Plângerea reprezintă o cale nelegală de atac a unei soluții irevocabile pronunțate de instanța civilă. Solicită obligarea petenților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază rezoluțiile pronunțate de către procurori ca fiind legale și temeinice în speță fiind incident dispozițiile art. 10 lit. b Cod procedură penală chiar dacă inițial instanța de recurs a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, corect s-a constatat incidența dispozițiilor art. 10 lit. b Cod procedură penală. În cauza nefăcându-se altceva decât să se pună în executare o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă în mai 2002, în fapt nemulțumirea petenților se referă la o hotărâre civilă, irevocabilă, pusă în executare de către executor. Intimații făptuitori, și, îndreptățiți atât la despăgubiri cât și la daune cominatorii, nu au făcut decât să solicite punerea în executare respectivei hotărâri, iar intimatul în calitatea sa de executor a pus în executare respectivul titlul executoriu. Solicită obligarea petenților la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin plângerea depusă la Judecătoriei Buftea (primită la 31.03.2009) petenții și au solicitat desființarea rezoluției nr. 311/II/2/2009 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a ordonanței din 17.02.2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr. 970/P/2009 și trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale față de intimații (executor judecătoresc) sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, și sub aspectul infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 246 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 127/14.04.2009 Judecătoria Buftea, în temeiul art. 42 Cod procedură penală a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, motivat de faptul că are calitatea de executor judecătoresc și sunt incidente disp. art. 281pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În motivarea plângerii se susține ca motiv de nelegalitate faptul că prin actele procurorului s-au nesocotit dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care se trimitea cauza procurorului pentru începerea urmăririi penale față de intimați, procurorul neputând "aprecia" dacă începe ori nu urmărirea penală.
Motivul de netemeinicie se referă la reținerea greșită de către procuror a faptului că o hotărâre civilă constituie un impediment legal în examinarea caracterului penal al faptei deduse în fața instanței civile.
Se invocă de asemenea că nu s-a avut în vedere faptul că petenții, în calitate de debitori ai obligației civile, au executat măsurile dispuse de instanța civilă, fapt atestat și de procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc. Mai mult executorul judecătoresc a predat către intimații și sumele preluate din conturile petenților, cu titlu de daune cominatorii, deși predarea nu era prevăzută în titlul executării, iar cei doi intimați au primit aceste sume, deși acest drept nu le era recunoscut prin titlu executoriu.
Prin notele depuse la dosar la 21.05.2009 petenții mai arată că concluzia procurorului în sensul că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală, este contrazisă de actele dosarului, deoarece, pe de o parte executorul judecătoresc și-a depășit atribuțiile legale în realizarea executării silite, iar, pe de altă parte, intimații (creditori) au solicitat încasarea daunelor cominatorii, deși hotărârea civilă fusese executată.
La dosarul cauzei au fost atașate cele două dosare ale parchetului, nr.970/P/2007 și respectiv nr.311/II/2/2009.
Din examinarea ordonanței din 17.02.2009 rezultă că s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile reclamate față de intimați, dar s-a dispus și disjungerea cauzei și declinarea acesteia privind pe numiții și, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.
În motivarea ordonanței se arată că executorul judecătoresc și-a respectat întocmai atribuțiile de serviciu, acesta neputând fi făcut responsabil de conținutul și consecințele titlului executoriu.
În privința celorlalți doi intimați se arată că au solicitat în mod legitim executarea silită și nu au întreprins nimic în afara cadrului legal.
Se invocă drept temei al măsurii art. 10 lit.b Cod procedură penală.
Plângerea petențiilor împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca neîntemeiată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI prin rezoluția din 17.03.2009, motivându-se că în mod corect s-a reținut că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală, în cauză fiind vorba de executarea silită a unui titlu executoriu, iar cererile petenților debitori de întoarcere a executării ori de a se constata nelegalitatea executării, au fost respinse ca tardive sau neîntemeiate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și în temeiul art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Între petenți și intimații și au fost neînțelegeri de natură civilă soluționate prin sentința civilă nr.1292/27.04.2001 a Judecătoriei Buftea prin care petenții din prezenta cauză au fost obligați să reamplaseze coșurile celor două termocentrale din curtea imobilului, la o distanță de minim 20 metri față de imobilul-casă de locuit aparținând celor doi intimați, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 200.000 lei/zi (ROL) întârziere în executarea obligațiilor.
Pentru neexecutarea de bună voie a măsurii dispuse de instanță creditorii obligației (intimații și ) s-au adresat pentru punerea în executare silită a titlului executoriu, intimatului - executor judecătoresc, la 17.09.2002, acesta formând dosarul de executare nr.206/2002, Judecătoria Buftea încuviințând prin încheierea din 25.09.2002 executarea silită.
Declanșând procedura de executare silită și respectând dispozițiile legale, executorul judecătoresc ( după ce debitorii - petenți în cauza de față au formulat numeroase contestații la executare ce au fost respinse de instanță) a încheiat procesul verbal din 07.05.2003 prin care constata la fața locului că cele două coșuri au fost dărâmate, ceea ce echivalează cu constatarea sa în sensul executării titlului executoriu.
Această constatare s-a bazat pe faptul că debitorii, deși nu au reamplasat cele două coșuri la o distanță de minim 20 de imobilul creditorilor, le-au demolat, continuând să fie încălzită cu sobe ale căror coșuri nu poluau.
Procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la 07.05.2003 a fost contestat de creditori (intimații și ), iar instanța Judecătoriei Buftea prin sentința civilă nr.1978/26.06.2003 l-a anulat și a dispus "continuarea executării și reluarea actului de executare". Executorul judecătoresc conformându-se hotărârii și constatând că măsurile cuprinse în titlul executoriu nr. 1292/2001 nu au fost aduse la îndeplinire așa cum au fost stabilite de instanță, a procedat la calcularea daunelor cominatorii, transmițând în favoarea creditorilor ordinul de poprire la terțul poprit, unde debitorii aveau depozitul necesar executării, aceste daune fiind calculate în continuare și ajungând să fie executată suma de 80.537. 947 lei (ROL).
Debitorii obligației (petenții în cauză) a contestat executarea și au solicitat întoarcerea executării, dar prin sentința civilă nr.657/08.03.2005 a Judecătoriei Bufteaa fost respinsă ca tardiv introdusă această contestație.
Din succesiunea derulării operațiunilor efectuate de executorul judecătoresc pentru executarea silită a titlului executoriu rezultă că întreaga activitate a acestuia a fost supusă cenzurii instanței, nu doar în faza de încuviințare a executării silite, dar și ulterior în urma contestațiilor formulate de părți. Atunci când instanța a considerat că actul executorului ( procesul verbal din 07.05.2003) consemna o situație, l-a anulat și a dispus reluarea și continuarea executării silite, până la conformarea întocmai a debitorilor. Cum aceștia nu s-au conformat și cum prin sentința civilă nr.1292/2001 se prevăzuse sancțiunea daunelor cominatorii pentru întârziere în executarea obligației stabilindu-se și suma de 200.000 lei/zi (ROL) executorul a calculat aceste daune. Acesta nu avea o altă posibilitate legală de a proceda, iar faptul că acesta a transmis ordinul de plată în favoarea creditorilor, nu poate conduce la constatarea existenței unei fapte penale. Nu rezultă că executorul judecătoresc a ignorat măsurile instanței ori a depășit limitele stabilite prin titlu executoriu ( prin sentința civilă nr.1978/2003 chiar instanța a dispus continuarea executării), astfel că măsura dispusă prin actele procurorului este legală și temeinică.
Rolul daunelor cominatorii este acela de a-l obliga pe debitor și a-l determina să-și execute în natură obligația stabilită, aceste daune calculându-se pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației, ceea ce înseamnă că și prin calcularea daunelor cominatorii obligația stabilită în sarcina debitorului tot trebuie executată în natură, astfel cum s-a stabilit în titlul executoriu.
Din actele premergătoare efectuate de procuror, așa cum s-a arătat nu rezultă că activitatea desfășurată de executorul judecătoresc s-a efectuat prin depășirea atribuțiilor legale, ci pentru a aduce la îndeplinire un titlu executoriu.
Chiar dacă la 07.05.2003 executorul constatase finalizată executarea silită, această constatare a fost desființată de instanță, în continuare el urmând a se conforma hotărârii instanței.
Nu a rezultat, de asemenea nici că intimații creditori ar fi desfășurat cu intenție vreuna dintre activitățile prev. de art. 26 Cod penal pentru al determina pe executor să desfășoare o activitate ilegală, ei nefăcând decât să solicite, în mod legal executarea întocmai a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Petenții au invocat ca motiv de nelegalitate faptul că procurorul nu s-a conformat hotărârii penale (decizia penală nr. 1242/R/29.05.2007 a Tribunalului București - Secția I-a Penală) și nu a început urmărirea penală față de intimați.
În primul rând că măsura dispusă de instanță nu putea fi respectată întocmai decât în măsura în care din actele premergătoare efectuate ori din actul de sesizare (așa cum prevede art.228 Cod procedură penală) nu rezultă, vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art.10 Cod procedură penală ( cu excepția celui de la lit.1). Ori din actele premergătoare efectuate ulterior deciziei penale nr. 1242 rezultat incidența cazului reglementat de art. 10 lit. b Cod procedură penală, faptele reclamate nefiind prevăzute de legea penală. Pe de altă parte și prin decizia penală nr. 1242 instanța stabilește procurorului nu obligația de a începe automat urmărirea penală față de intimați, ci efectuarea de audieri ale intimaților și lămurirea unor aspecte legate de întocmirea de către executor a procesului verbal din 07.05.2003, ori să se stabilească dacă ceilalți doi intimați au avut o contribuție la activitățile desfășurate de executor, cum și de audiere a petenților.
Deși aceste acte s-au efectuat, nu s-a putut contata existența unor fapte de natură penală.
Dacă s-ar începe urmărirea penală în mod automat atunci când există o hotărâre a instanței (ca în cauză) s-ar ajunge ca măsură dispusă de instanță să se substituie organului de urmărire penală, ceea ce nu rezultă din norma procesual penală.
În acest context este de menționat și faptul că ipoteza invocată de petenți și care ar rezulta din Decizia nr. XLVIII din 04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, nu este incidentă cauzei, decizia menționată statuează asupra aplicabilității art. 2781alin. 8 lit.c Cod procedură penală atunci când se critică o soluție de neîncepere a urmăririi penale, cu existența de necontestat a suficientei probelor și administrării acestora în cadrul legal corespunzător fiecărei etape procesuale.
Toate aceste considerente conduc la constatarea că actele procesuale ale procurorului sunt legale și temeinice, motiv pentru care potrivit art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală plângerea petenților va fi respinsă ca nefondată.
Urmează ca în temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală petenții, în solidar, să fie obligați către intimații și la plata cheltuielilor de judecată dovedite cu chitanța nr. 18/22.06.2009 - reprezentând onorariu avocat, în sumă de 1200 lei.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE:
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală.
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții și G împotriva rezoluției din 17.03.2009 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.311/II/2/2009 și a ordonanței din 17.02.2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI nr. 970/P/2007, în contradictoriu cu intimații, și.
Obligă pe petenți la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat și la plata în solidar, a sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER
- -
Red.
Dact./06.07.2009
Ex.5
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan
