Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 210/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1458/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 210
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER: -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află judecarea recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat, personal și asistat juridic de apărător ales Nevoe, cu împuternicirea avocațială depusă în dosarul primei instanțe, la fila 7.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea audiază intimatul inculpat, declarația acestuia fiind consemnată separat și atașată la dosar.
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține oral recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică și pune concluzii de casare aaa cesteia, iar pe fond de admitere a propunerii de arestare preventivă a inculpatului pentru motivele enumerate în Referatul nr. 37/D/P/2007 din 16 iunie 2009.
Subliniază faptul că la data de 15 iunie 2009 s-a dispus reținerea, pe o perioadă de 24 de ore, a inculpatului, și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia pentru fapta de complicitate la trafic de droguri de mare risc. Solicită să se constate că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică a stării de libertate a inculpatului rezultă atât din natura și gravitatea faptelor, cât și din modul și mijloacele concrete de săvârșire acestora.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat Ministerului Public, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că încheierea atacată est corect și complet motivată. Ministerul Public nu depus la dosar motivele scrise de recurs. Instanța de fond corect a reținut că de la data săvârșirii faptei au trecut mai mult de 4 ani iar teza că starea de libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică nu este fondată din moment ce inculpatul, vreme de 4 ani a desfășurat o activitate onestă, fiind încadrat în muncă și ocupându-se de familie. Subliniază faptul că are un copil în întreținere. Față de cele expuse, instanța de fond corect a apreciat că inculpatul, fiind în libertate, nu creat vreodată un sentiment de insecuritate în rândul societății civile și nici nu sunt probe din care să rezulte că de la data de 15 iunie 2009 starea de libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Își încheie pledoaria solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Public.
Intimatul - inculpat având ultimul cuvânt solicită să fie respins recursul declarat de Ministerul Public și să fie judecat în stare de libertate întrucât este nevinovat.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 16.06.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă a inculpatului, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Instanța a reținut că inculpatul este cercetat penal pentru complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 constând în aceea că la data de 03.01.2005 inculpatul i-a dat învinuitului zis "S" o sumă de bani pe care o primise de la învinuitul, în scopul de a procura o cantitate de heroină pentru a fi pusă la dispoziția inculpatului zis "-", pentru ca, în final, acesta să fie prins în flagrant de către polițiști și ca urmare să se poată reține față de inculpatul dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
A doua zi, conform înțelegerii avute cu inculpatul și numitul lliușcă, inculpata zisă "" însoțită de numitul zis "S" a achiziționat de la inculpatul 2,05 grame de heroină pentru suma de 100 lei.
Instanța a reținut că probatoriul administrat de organele de urmărire penală până la momentul formulării propunerii de arestare preventivă, arată că în cauză nu există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68/1 Cod procedură penală, că inculpatul a ajutat, prin punerea la dispoziție a unei sume de bani, la comiterea infracțiunii de trafic de stupefiante de mare risc de către inculpatul.
Astfel, atât în declarațiile olografe, cât și în cele date pe formular tipizat, in cursul lunii ianuarie 2005, de către numiții, lliușcă și, precum și de către inculpatul nu se face referire la participarea inculpatului la comiterea infracțiunii de trafic de stupefiante de mare risc.
Aceștia, descriind modalitatea de săvârșire a faptei, l-au indicat pe inculpatul ca fiind cel care a primit bani de la, în schimb acesta urmând să procure o cantitate de heroină pe care să o pună la dispoziția inculpatului și să facă în așa fel încât acesta să fie prins în flagrant de polițiști, fără a menționa numele inculpatului. Singurul care a menționat încă din anul 2005 că și inculpatul a participat la comiterea infracțiunii, a fost inculpatul, care în declarațiile date la 13 ianuarie 2005, a arătat că inculpatul l-a rugat să-I ajute pe lliușcă zis "" "să facă un art. 16", fiind de față când acesta și inculpatul i-au predat inculpatei suma de 1000 lei pentru ca aceasta din urmă să achiziționeze droguri de la inculpatul.
Ulterior, la 4 ani de la data săvârșirea faptei, respectiv în perioada 10 - 12 iunie 2009, inculpatul lliușcă și inculpata au revenit asupra declarațiilor date în anul 2005, arătând că și inculpatul a ajutat la săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante de către inculpatul.
Ca urmare, analizând declarațiile date în cauză, atât în cursul anului 2005, cât și în cursul anului 2009 de către numiții, lliușcă și și inculpații și lon, instanța constatat că acestea conțin contradicții, motiv pentru care apreciază că în cauză nu există suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, cu atât mai mult cu cât toți cei audiați în cauză sunt supuși unei anchete de către organele de urmărire penală pentru participarea în forme diferite la comiterea infracțiunii de trafic de stupefiante de mare risc de către inculpatul.
Chiar dacă în cauză instanța ar constata că se conturează suficiente indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 681Cod procedură penală, ar trebui analizat în ce măsură sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, deși infracțiunea de trafic de stupefiante de mare risc, pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, așa cum prevede norma procedurală, judecătorul a apreciat că în cauză nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Întrucât legiuitorul nu a definit noțiunea de pericol pentru ordinea publică, la aprecierea în concret a acestei noțiuni, dar și la alegerea măsurii preventive, judecătorul are în vedere și dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală (gradul de pericol social concret săvârșite, sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului) ținând cont, totodată, și de scopul măsurii preventive, astfel cum este definit acesta de dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Deși formal, infracțiunea trafic de stupefiante de mare risc, prezintă un grad de pericol social ridicat în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și valorile sociale cărora li se aduce atingere printr-o astfel de faptă, în concret, avându-se în vedere că de la data săvârșirii presupusei fapte reținute în sarcina inculpatului au trecut mai mult de 4 ani, instanța apreciază că cercetarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică, sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul societății civile prin lăsarea în libertate a inculpatului, este diminuat sau aproape inexistent în raport cu data comiterii faptei și urmările acesteia.
Or, așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul este căsătorit, are în întreținere un copil minor și este încadrat in calitate de conducător auto la o societate comercială. Mai mult, de la data săvârșirii presupusei fapte, inculpatul nu a mai comis nicio altă faptă penală și nu a fost cercetat sau condamnat pentru vreo infracțiune.
Așadar, față de cele reținute, văzând și dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului nu afectează buna desfășurare a procesului penal, acesta având un domiciliu stabil, unde poate fi citat ori de câte ori este nevoie, iar din actele dosarului nu rezultă nicio împrejurare că s-a sustras ori s-ar sustrage urmăririi penale dacă ar fi cercetat în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs DIICOT criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie fără a-l motiva în scris, dar susținând oral printr-o motivare succintă că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 143 cod procedură penală și de art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursul declarat de Parchet constată că acesta nu este întemeiat.
În cauză se constată că prima instanță a făcut o analiză temeinică a probelor administrate, reținând justificat că nu sunt indicii temeinice în sensul art. 681și art. 143 Cod procedură penală pentru a trage concluzia existenței presupunerii rezonabile în sensul participării inculpatului la comiterea infracțiunii. Este posibil, fără a rezulta în mod cert din dovezi, că inculpatul să se fi aflat în data de 3.01.2005 în împrejurările reținute ca fiind cele în care s-a comis presupusa faptă penală, dar nicio declarație a martorilor ori coinculpaților date în anul 2005 nu rezultă participarea inculpatului la comiterea faptei.
Faptul că în luna iunie 2009, numiții și își schimă declarațiile incriminându-l pe inculpat, nu poate duce la reținerea existenței indiciilor temeinice, iar această schimbare a poziției procesuale nu este nici justificată de aflarea adevărului, dar nici nu se coroborează cu alte probe. Aceste aspecte trebuie clarificate de organul de cercetare penală, după cum se impune înlăturarea contradicțiilor existente între declarațiile celorlalți participanți procesuali.
În lipsa dovedirii existenței indiciilor temeinice nu poate fi dispusă arestarea preventivă, lipsind cerința art. 143 Cod procedură penală.
Dacă instanța a examinat existența unui pericol generic al unei asemenea fapte, în împrejurările reținute în cauză, dar având în vedere și durata sursă de la pretinsa faptă (mai bine de 4 ani) cum și circumstanțele personale ale inculpatului se constată că nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală și, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De altfel, prin recursul declarat nu s-au invocat aspecte faptice care să conducă la o altă constatare.
Așa fiind, potrivit art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală urmează a respinge ce nefondat recursul Parchetului.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial București împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./06.07.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Damian Dolache, Niculae
