Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (588/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 07 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de petenții și - SRL împotriva sentinței penale nr.221/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenții petenți și - SRL avocat ales, împuternicire avocațială nr.-/6.04.2009, intimata fiind reprezentată de avocat ales împuternicire avocațială din 07.04.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurenților petenți depune la dosar motive de recurs.
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurenților petenți și - SRL, având cuvântul, apreciază instanța de fond a încălcare prevederile art.385/9 pct.10,17 și 18 Cod procedură penală, pronunțând o hotărâre greșită.
Arată odată cu motivele de recurs a depus un extras din baza de date a Organizației internaționale privind mărcile și arată că cele 3 mărci pentru care s-a făcut cercetarea și în baza căreia s-au ridicat obiectele nu sunt niște mărci notorii ci sunt necunoscute și trebuie protejate.
Menționează că din extrasul, depus, reiese că din cele 3 mărci, în România 2 nu sunt protejate, arată că a depus aceste acte și în fața organelor de cercetare și la instanța de fond.
Consideră că dacă mărcile sunt necunoscute cum se poate pune în discuție fapta de contrafacere de marcă, precizează că este vorba de clasa de produse 14, referitoare la bijuterii.
Apreciază că instanța de fond nu a ținut cont de aspectele invocate și mai mult există nereguli procedurale, privind sesizarea urmare a căreia s- făcut ridicarea obiectelor cât și privind proprietatea obiectelor.
Precizează că recurenta - SRL, este o societate de amanet, astfel că obiectele oferite spre vânzare aparțin persoanelor fizice care le-au depus, în baza unui contract de amanet și care urmare a neachitării împrumutului, trebuie puse în vânzare. Arată că obiectele se aflau în magazin ca urmare a efectuării unei executări asupra lor, dat fiind că în contractul de amanet există o clauză potrivit căreia cel ce depune obiectele împuternicește societatea ca în cazul în care nu se achită împrumutul și societatea execută obiectele lăsate în garanție, împrumutătorul să pună în vânzare obiectele pe seama lui.
Menționează că acest contract de amanet se transformă în contract de consignație, astfel că recurenta - SRL, nu face un fapt de comerț în nume propriu ci acționează la instrucțiunile date de un client, considerente pentru care apreciază că nu există elementele constitutive ale infracțiunii de contrafacere de marcă.
Totodată arată că recurenta nu face publicitate cu respectivele mărci și nu se indică în nici un fel că societatea vinde produsele respective, aparținând mărcii .
Arată că cele invocate constituie temeiurile pentru care s- solicitat scoaterea de sub urmărire penală și se regăsesc în motivele de recurs, depuse la dosar, fiind expuse pe larg.
Menționează că a făcut referire la jurisprudența internațională privind elementele pe care trebuie să le cuprindă fapta de contrafacere de marcă și care sunt diferite de elementele prev. de art.35 din Lg.84.
Precizează că există 4 elemente, cel de al patrulea element, care nu se regăsește în legislația română, se referă la atingerea adusă mărcii prin comerțul pe care îl exercită persoana care săvârșește fapta.
Arată că cele 4 elemente arată esența faptei prejudiciante și sunt menționate în deciziile invocate în motivele de recurs, considerente pentru care solicită admiterea recursului, schimbarea temeiurilor, în sensul că scoaterea de sub urmărirea penală să se facă pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că în obiectul de activitate menționat în statutul recurentei - SRL, este prevăzut și comerțul cu obiecte din materiale prețioase.
Precizează că în procesul verbal încheiat cu ocazia constatării faptei, semnat de - SRL, prin administratorul, prin care se arată că la vânzare au fost expuse produse putând marca figurativă și marca verbală, conform certificatelor de înregistrare depuse la dosar, marca fiind protejată pe cale internațională și cu acoperire pe teritoriul Uniunii europene prin intermediul Oficiului de armonizare.
Se mai invocă de către recurenți lipsa modalității legale de sesizare a organelor de urmărire penală, or procesul verbal este semnat și ștampilat de administratorul, fiind aplicată ștampila - SRL.
Referitor la lipsa elementelor constitutive determinată de lipsa elementelor de protecție a mărcii, în mod corect instanța de fond a reținut că la data săvârșirii faptelor, era titulara drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcii figurative și mărcii verbale, conform certificatelor și consideră că in mod corect instanța de fond reține că mărcile sunt notorii.
Menționează că notorietatea constituie o protecție dobândită, ca un element subsidiar, rămânând de protejat drepturile, consideră că instanța a reținut corect drepturile protejate cât și notorietatea, ca și protecție dobândită prin folosință.
Mai arată că plângerea și motivul de recurs privind schimbarea încadrării juridice, ar putea fi formulat numai în limitele devolutive ale plângerii, iar instanța de recurs ar trebui să pronunțe soluție prin raportare la dispozițiile art.278/1 alin.8 Cod procedură penală, sens în care nu se încadrează solicitările părții adverse, respectiv menținerea soluției de scoatere de sub urmărire penală dar schimbarea încadrării juridice.
Un alt aspect se referă la temeiul de drept prev. de art.83 alin.2 din Lg.84/1998 prin raportare la art.35 alin.2 din Lg.84/1998 și precizează că la litera b este incriminată ca și infracțiune orice tip de acțiune, folosință a unui semn identic sau similar cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, legiuitorul sancționând toate actele de folosință, import, export, expunere spre vânzare, ne interesând un eventual contract de mandat deținut de societatea recurentă.
Consideră că esențial este că recurenta nu are autorizarea intimatei, astfel că nu poate fi vorba de folosință legală a drepturilor intimatei .
Apărătorul recurenților petenți și - SRL, având cuvântul în replică, arată că obiectul de activitate al recurentei se subscrie dispozițiilor BNR, privind activitățile de amanet, în cadrul cărora se pot face vânzări numai cu obiectele depuse la amanet și nu există vânzare cu altfel de obiecte.
Mai arată că procesul verbal de sesizare din oficiu nu a fost semnat de administrator ci a fost întocmit în aceeași zi, ulterior. Arată că la data ridicării obiectelor, de organele de cercetare penală, acestea nu au prezentat nici un fel de act de sesizare și nici altă modalitate de începere a urmăririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază recursul fondat, prin prisma prev.art.385/9 cpt.10 Cod procedură penală, în sensul că instanța de fond, soluționând plângerea la rezoluție, nu a motivat soluția de respingere a plângerii ci a preluat considerentele procurorului din soluția de scoatere de sub urmărire penală.
Consideră că instanța nu a examinat punctual argumentele expuse în plângerea formulată în temeiul art.278/1 Cod procedură penală.
Arată că plângerea este amplă, se critică modalitatea de sesizare a organului de urmărire penală, se fac referiri la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, motivat de faptul că este vorba de referire spre vânzare de bunuri second hand, cu privire la care dreptul de protecție s-ar fi epuizat din prima vânzare.
Apreciază că instanța de fond trebuia a examina motivele invocate din perspectiva datelor ce rezultă, în concret din cauza, respectiv că produsele nu erau originale ci contrafăcute, mai arată că s-a făcut referire la dispoziții ale Curții Europenele de justiție, la notorietatea mărcii și consideră că instanța de fond limitându-se la a prelua cele reținute de procuror și concluzionând că toate criticile aduse modului de a acționare a organului de urmărire penale nu au corespondent în probele administrate, echivalează cu o nemotivare a hotărârii, motive pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi avute în vedere toate susținerile petentului.
Apărătorul intimatei, având cuvântul în replică, solicită respingerea recursului și sub aspectul punctului 10 al art.385/9, invocat de procuror, pentru prima dată și neinvocat de recurenții petenți.
Arată că instanța de fond s-a pronunțat și asupra epuizării dreptului la marcă și consideră că nu se regăsesc nici una din ipotezele epuizării dreptului la marcă, prev. de art.38 din Lg.84/1998, întrucât, în cauza nu este vorba de produse originale.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 14 aprilie 2009.
Dată în ședință publică azi, 07 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
DOSAR NR- (588/2009)
INCHEIERE
Ședința publică de la 14 aprilie 2009
Curtea, în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 22 aprilie 2009.
Dată în ședință publică azi, 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
DOSAR NR- (588/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.603/
Ședința publică de la 22 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - - -
JUDECATOR - -
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursurilor declarate de petenții și - SRL împotriva sentinței penale nr.221/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 7 aprilie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea la 14 aprilie 2009 și 22 aprilie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.221 din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, fost respinsă plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr.7493/4733/II-2/2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Penala la data de 28.08.2008, petentul, personal și în calitate de reprezentant legal al - SRL, a formulat plângere împotriva rezoluției nr 7493/4733/II-2/2008 data de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18.07.2008, prin care a solicitat modificarea rezoluției în sensul modificării temeiurilor juridice pentru care s-a dispus măsura scoaterii de sub urmărire penala a petentului, revocarea măsurii de aplicare a amenzii administrative și revocarea măsurii confiscării speciale a celor 42 bijuterii.
In motivare s-a arătat ca faptelor cercetate le lipsește modalitatea de sesizare legala a organului de cercetare penala, respectiv cercetarea penala s-a declanșat fără a exista vreuna din modalitățile de sesizare a organului de cercetare penală prevăzută în art.221 Cod procedură penală, respectiv nu a existat nici o plângere din partea societății pretins vătămate și nici proces verbal de sesizare din oficiu.
Un alt motiv este acela că faptele pentru care a fost urmărit nu întrunește condițiile legale pentru a fi infracțiune.
In legătura cu bijuteriile oferite spre vânzare s-a arătat că acestea nu poarta inscripții care să creeze convingerea consumatorului final cum ca ar cumpăra bijuterii marca noi, ceea ce ar constitui infracțiunea de contrafacere de marca. spre vânzare se face cu specificarea ca aceste bijuterii sunt provenite din activitatea de amanet, adică sunt bijuterii ce au fost deja purtate de alte persoane înainte de a fi vândute din nou. Cumpărătorii sunt conștienți ca societatea este doar un mandatar (consignatar) al proprietarului obiectului de aur și mai mult decât atât au în vedere numai cantitatea de aur și calitatea acestuia cuprinsa în obiectele oferite spre vânzare și nu eventuale mărci inscripționate pe aceste obiecte.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reținut că prin ordonanța dată de procuror din cadrul Parchetului Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penala și Criminalistica în data de 18.06.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a inculpatului sub aspectul săvârșirea infracțiunii de oferire spre vânzare de produse contrafăcute prev de art. 83 alin. 2 raportat la art. 35 alin 2 și 3 lit.b din Legea 84/1998, întrucât fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 1000 Ron.
De asemenea, s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penala a învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 Cod penal, întrucât fapta nu exista, precum si confiscarea specială a celor 42 de bijuterii aflate la Direcția Generala a Finanțelor Publice - Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica Municipiul B și trecerea acestora în patrimoniul statului, soluție care a fost menținută prin rezoluția din data de 23.07.2008 data de procurorul sef al Secției de Urmărire Penala si Criminalistica a Parchetului Înalta Curte de Casație și Justiție.
Tribunalul a reținut că la data de 27.02.2007 (fila 121 dup) organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea învinuitului, administrator al - SRL, cu sediul în B,- sector 2, întrucât existau indicii că oferă spre vânzare prin mai multe puncte de lucru ale societății anumite bijuterii care poarta, fără drept, o marca înregistrată, motiv pentru care la data de 28.02.2007 s-a procedat la efectuarea unor controale care s-au desfășurat la cinci puncte de lucru ale societății, ocazie cu care au fost identificate un nr. de 42 de bijuterii care purtau semne ale mărcii reprezentata in România de către Societatea Civila de Avocatura &.
Prin adresa nr. 1542/12.03.2007 - A & a comunicat că în urma verificării celor 42 de bijuterii acestea nu sunt produse originale, ci contrafăcute, întrucât în urma examinării s-a constatat ca bijuteriile respective nu prezintă elementele de originalitate si siguranța ale produselor originale.
Marca este o marca notorie, motiv pentru care ea beneficiază de protecție pe teritoriul României, protecția sa legala fiind consecința directa a acestei notorietăți.
Referitor la proveniența bijuteriilor, prin cele 5 contracte de amanet se face dovada ca acestea au fost preluate in acest regim de la terțe persoane.
Toate probele administrate au condus la concluzia că învinuitul
, în calitate de administrator al - SRL a oferit
spre vânzare în cadrul punctelor de lucru ale societății 42 de bijuterii din aur,
purtând fără drept semnele mărcii, marca inregistrata la Organizația
Mondiala a Proprietății Intelectuale și la In
, motiv pentru care în mod corect s-a constatat ca fapta
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de oferire spre vânzare de
produse contrafăcute prev. de art 83 alin. 2 raportat la art 35 alin 2 și 3 lit.b din Legea nr.84/1998, fapta nu prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând cont de modul de comitere a faptei si de urmările concrete ale acesteia reprezentate de atingerea valorilor sociale ocrotite de lege, precum si de faptul ca învinuitul este cunoscut cu antecedente penale, soluție pe care si instanța de judecata o considera legala si temeinica.
In ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune privitoare la calitatea mărfurilor prev. de art.297 Cod penal, în mod corect s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, întrucât probele administrate în cauza nu au relevat existenta vreunei asemenea fapte prin care învinuitul să inducă în eroare eventualii cumpărători.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenții și - SRL solicitând admiterea plângerii formulată de și schimbarea temeiurilor juridice și revocarea măsurii confiscării obiectelor din aur.
În motivarea recursului, petenții - SRL și au arătat că:
Faptei săvârșite i s-a dat o încadrare greșită, instanță considerând în mod greșit că fapta îndeplinește condițiile prev. de art.83 alin.2 rap. la art.35 alin.2 și 3 lit.b din Legea nr.84/1998.
Instanța a comis o gravă eroare de fapte în aprecierea probelor reținând că marca "" este o marcă notorie, ceea ce este adevărat, însă niciunul dintre obiectele ridicate în vederea cercetării nu poartă marca verbal "". Totodată, se arată că, deși prima instanță a reținut că în cuprinsul hotărârii că referitor la proveniența bijuteriilor se face dovada că acestea au fost preluate în regim de consignație de la terțe persoane, instanța nu dă nicio relevanță acestuia fapt, neexaminând clauzele contractului de amanet.
În final se arată că organele de poliție au dispus confiscarea obiectelor de aur fără a ave un temei legal, susținând, în esență, că la acel moment nu era începută urmărire penală.
Printr-un memoriu separat recurentul a suplimenta motivele de recurs arătând în principal că instanța de fond nu a analizat niciunul dintre motivele plângerii formulate împotriva rezoluției parchetului.
Examinând hotărâreaatacată în raport de motivele invocate, cu precădere având în vedere motivele care ar atrage casarea cu trimitere spre rejudecare, respectiv cele ce se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.3859pct.9 și 10 Cod proc. pen. precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.3859alin.1 pct.9 Cod proc. pen. hotărârea este suspusă casării când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege;
Din acest punct de vedere se constată că hotărârea primei instanțe este motivată, în sensul că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute în art.356 Cod proc. pen. și susține soluția pronunțată, ceea ce face ca această critică să fie nefondată.
Recursul este fondat însă prin prisma primului motiv de recurs invocat prin memoriul separat, în sensul că prima instanță nu a analizat niciunul dintre motivele plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului, fiind incident, în opinia majoritară a Curții, motivul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.10 Cod proc. pen.
Într-adevăr, din actele dosarului se observă că petenții și - SRL au formulat plângere împotriva rezoluției nr.7493/4733/II-2/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, motivată amplu, pe mai multe pagini, invocând atât motive de nelegalitate referitoare la lipsa unei sesizări legale a organului de cercetare penală (pct.1), la încălcarea drepturilor procesuale ale petentului pe parcursul cercetării penale (pct.6), cât și chestiuni care privesc fondul cauzei, referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale faptei pentru a fi calificată drept infracțiunea prev. de Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, respectiv privitoare la protecția mărcii "".
Prima instanță nu a analizat însă plângerea sub aspectul motivelor invocate, pe care, în măsura în care le găsea neîntemeiate, să le înlăture argumentat, rezumându-se la a reține că "tribunalul apreciază că toate criticile care au fost aduse modului de soluționare a plângerii de către organul de urmărire penală nu au corespondent în probele administrate, motiv pentru care va respinge plângerea ca nefondată".
Acest mod soluționare a plângerii reprezintă în fapt o nepronunțare de către prima instanță asupra probelor administrate și asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, întrucât cele invocate, atât motivele de nelegalitate, cât și cele de netemeinicie, dacă ar fi fost analizate și găsite întemeiate, ar fi influențat soluția procesului.
În acest fel este încălcat și dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1. din Convenție, care impune instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hot. Albina România).
Față de cele de mai sus, Curtea, în opinie majoritară, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod proc. pen. va admite recursurile declarate de petenții și - SRL, va casa sentința penală nr.221/F din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cheltuielile judiciare avansate de stat urmând să rămână în sarcina acestuia, conform art.192 alin.3 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate,
Admite recursurile declarate de petenții și - SRL.
Casează sentința penală nr.221/F din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cheltuielile judiciare avanstate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./12.06.2009
- II. - jud.;
OPINIE SEPARATĂ
La data de 27.02.2007, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că activitatea desfășurată de învinuit prin intermediul - Grup SRL poate fi considerată ca fiind cu conotație ilicit penală, iar la data de 28.02.2007 s-a procedat la ridicarea unui număr de 42 bijuterii pentru a se stabili dacă sunt contrafăcute.
La data de17.03.2009 a fost sesizată prezenta instanță de recurs cu calea de atac declarată de petent și - SRL pe motivul reținerii greșite a temeiului scoaterii de sub urmărire penală și necesității revocării măsurii confiscării celor 42 de bijuterii.
Se constată că procedura penală se întinde pe o perioadă de peste 2 ani în condițiile în care nu s-a sesizat instanța de judecată cu o acțiune penală. De asemenea, lipsa unei măsuri definitive asupra soluției și implicit asupra confiscării celor 42 de bijuterii poate genera calitatea de victimă a petentului în sensul art.6 dinConvenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentaleprin depășirea unui termen rezonabil al procedurii.
Pentru a concluziona astfel se au în vedere: natura faptelor cercetate, amploarea probatoriului, poziția părților în fața organelor judiciare.
Nu este de neglijat impactul pe care confiscarea unui număr mare de bijuterii îl poate avea asupra activității desfășurate de petent în cadrul - SRL, aspect ce subliniază necesitatea pronunțării unei hotărâri definitive care să restabilească sau să determine raporturile juridice în mod riguros.
În materia plângerilor îndreptate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, legiuitorul a recunoscut și reglementat, conform art.2781alin.10 Cod procedură penală, doar două grade de jurisdicție, situație în care recursul devoluează cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Ca urmare, în calea de atac a recursului puteau fi cenzurate și verificate toate aspectele invocate de părți, realizându-se un examen efectiv al argumentelor și mijloacelor de probă (CEDO, Albina România), fără a fi necesară casarea cu trimitere spre rejudecare.
Judecător
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
