Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (665/2009)
INCHEIERE
Ședința publică de la 14 APRILIE 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.674/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B și a deciziei penale nr.163/A/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr.2847/303.2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul parte civilă personal, intimatul inculpat fiind reprezentat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/13.04.2009, lipsind intimata partea civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ și intimatul asigurator SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul parte civilă, arată că nu este mulțumit de soluția pronunțată în cauza ce-l privește.
Apărătorul intimatului inculpat, solicită ca partea civilă să semneze declarația de recurs formulată de apărător, în situația în care și- însușește.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurentul parte civilă, având cuvântul, arată că nu este de acord cu valoarea stabilită, de instanța de apel, pentru daunele morale.
Menționează că a suferit mult, că starea sănătății sale nu este restabilită nici la acest moment, că urmează a suferii o intervenție chirurgicală, că a făcut numeroase cheltuieli cu acest proces și că și-a pierdut locul de muncă.
Consideră că nu este normal a i se reducere daunelor morale.
Totodată prezintă instanței chitanța nr.28/17.11.2008 privind suma de 250 lei, reprezentând onorariul achitat avocatului a, chitanța se restituie părții.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat.
Arată că se invocă în recurs faptul că intimatul inculpat nu ar fi ajutat pe partea civilă, din punct de vederea material ori aceste susțineri sunt contrare adevărului.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul circula cu viteza legală în localitate, la momentul producerii evenimentului, iar partea civilă a traversat printr-un loc nepermis, considerente pentru care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul București.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la critica privind reducerea cuantumului daunelor morale arată că aceasta nu se circumscrie nici unui caz de casare din cele prevăzute la art.385/9 Cod procedură penală, fiind vorba de aprecierea probatoriului care excede competenței instanței de recurs, cu privire la cuantumul sumei apreciat pe același probatoriu cu privire la care nu se invocă în apreciere vreo eroare gravă de fapt.
În situația în care se apreciază ca fiind incidente prev.art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, recursul este nefondat dat fiind că la stabilirea daunelor acordate s-a avut în vedere culpa părții vătămate în producerea faptei, culpă ce este apreciată ca fiind într-un procent mai mare decât cel al inculpatului.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 22 aprilie 2009
Dată în ședință publică azi,14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (665/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.602/
Ședința publică de la 22 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursului declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.674/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B și a deciziei penale nr.163/A/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr.2847/303.2008.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14 aprilie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea la 22 aprilie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.647/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 184 al. 2, 4 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. c, art. 76 lit. e teza I Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpă.
În baza art. 71 Cod penal, art. 3 Protocol 1 CEDO, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a Cp. cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative, lit. b, lit. c Cod penal pe durata executării pedepsei.
In baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal.
In baza art.71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art.998 și urm. civ. art. 14, art.346 p Cod Penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.834,89 RON despăgubiri civile către partea civila din care 334,89 lei daune materiale și 17.500 RON daune morale, în contradictoriu cu asigurătorul SC SA.
In baza art. 998 și urm.. art. 14, art.346 p Cod Penal, art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 RON către partea civila, în contradictoriu cu asigurătorul SC SA.
În baza art.191 al. 1.p Cod Penal a fost obligat inculpatul la 1200 RON cheltuieli judiciare către stat.
In baza art. 193 alin. 1, 2.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In data de 03.11.2006 inculpatul a condus pe B-dul T autoturismul Audi cu nr. B-52-, proprietatea numitului, accidentând pe partea vătămată care traversa strada la distanță mică de marcajul pietonal.
In urma impactului partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale, leziunile nepunându-i viața în pericol.
Aceasta situație de fapt a rezultat din recunoașterea inculpatului coroborata parțial cu declarația pârtii vătămate și a martorului, expertiză tehnică care a stabilit că autoturismul condus de inculpat se deplasa cu o viteză de cca 50 km/, că în raport de poziționarea și morfologia leziunilor părții vătămate, lipsa avariilor autoturismului, victima avea partea laterală dreaptă a corpului orientată spre direcția din care venea autoturismul, traversând de la stânga la dreapta, leziunile fiind produse prin lovire, și cădere pe carosabil, expertiză medico-legală nr.Al/306/19.02.2007 efectuată în cursul urmăririi penale care a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, cel mai probabil în cadrul unui accident de trafic rutier, leziuni ce pot data din 3.11.2006 și au necesită 75-80 zile de îngrijiri medicale.
Partea civilă a arătat că a fost accidentată în timp ce traversa strada pe trecerea de pietoni, dar martorul a precizat că a observat-o pe partea vătămată pe jos, la aproximativ 15-20 de metri de trecerea de pietoni, iar la locul faptei nu au fost găsite urme de frânare. In raport de localizarea și morfologia leziunilor constatate de expertiza medico-legală, de viteza cu care circula inculpatul anterior momentului impactului, lipsa urmelor de frânare, s-a reținut că partea vătămată nu a fost deplasată din locul prin care traversa strada datorită impactului cu autoturismul, ci ca se afla la o foarte mică distanță de locul unde a fost găsită de martorul, după producerea acestuia, deci la o distanță de aproximativ de 15-20. de trecerea de pietoni. De asemenea, partea - vătămată a arătat că inculpatul a continuat deplasarea fără să oprească și s-a întors după 7-8 minute, în timp ce martorul menționat a arătat că 1-a văzut pe inculpat oprind, astfel încât a oprit și el. De altfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, la un moment apropiat de cel al accidentului, partea civilă nu a menționat faptul că a traversat pe trecerea de pietoni. Față de neconcordanțele din cele două declarații, instanța a reținut-o pe cea a martorului, fiind o persoană neimplicată în incident, deci având o poziție obiectivă, declarația sa coroborându-se și cu cele constatate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu declarația inculpatului, stabilind că, anterior momentului impactului, partea civilă traversa strada fără a utiliza trecerea de pietoni marcată, ci la o distanță mică de aceasta, în diagonală și nu perpendicular pe axul drumului.
Față de situația de fapt constatată în urma administrării și analizării probelor, instanța a apreciat că acțiunile ambelor părți au concurat la producerea accidentului rutier, victima creând o stare de pericol prin traversarea străzii în diagonală, pe lângă trecerea de pietoni, iar inculpatul prin faptul că nu a redus viteza de deplasare a autoturismului în așa încât să dispună de spațiu și timp necesare opririi autoturismului în siguranță, urmând să rețină o culpă concurentă a celor două părți la producerea accidentului rutier.
In drept, fapta inculpatului, constând în aceea ca a pricinuit părții vătămate o vătămare a integrității corporale care a necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala din culpa în forma agravată, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare B-52- cu încălcarea prevederilor legislației rutiere în vigoare la data săvârșirii faptei, art. 158 lit.m din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 în sensul că nu a redus viteza de circulare în zona trecerii de pietoni, circulând totodată cu viteza legală admisă în localități și a accidentat partea vătămata.
Urmarea imediata a faptei este vătămarea integrității corporale a părții vătămate (leziunile produse au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale), iar legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu este dovedită prin expertiza medico-legală (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabila a traumatismului si gravitatea traumatismului exprimata prin criteriul numărului de zile de îngrijire medicale necesare pentru vindecare).
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpa tară prevedere, în accepțiunea art.19 pct.2 lit.b Cod penal. Inculpatul nu a avut reprezentarea faptelor lor și a consecințelor faptei, deși trebuia și putea să le prevadă. Obligația de prevedere a rezultatului este determinată de Regulament de aplicare a OUG nr. 195/2002 care reglementează circulația pe drumurile publice și obligația conducătorului auto de a reduce viteza de circulare în zona trecerii de pietoni, iar posibilitatea de prevedere, se determină în raport de experiența sa de viață, de condițiile atmosferice și de carosabil concrete, și au condus prima instanță la concluzia că acesta avea posibilitatea să evite impactul daca respecta toate obligațiile legale impuse de circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice, după cum rezultă din concluziile raportului de expertiza tehnica auto si celelalte mijloace de proba administrate în cauză.
Fapta săvârșită de inculpat a mai arătat prima instanță, îmbracă forma agravată, prev. de art.184 alin. 4 Cod penal, întrucât a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activități (dispozițiile care reglementează circulația pe drumurile publice).
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsa stabilite in partea speciala a Codului Penal, gradul de pericol social (fapta a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, existând o culpă concurentă a victimei care a încălcat prevederile art.204 alin.3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 traversând carosabilul în diagonală, în apropiere de marcajul pietonal și nu folosind efectiv trecerea de pietoni, prejudiciul produs a fost relativ grav pentru partea vătămată), modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (nu are antecedente penale, a avut o atitudine de regret sincer si cooperare cu organele judiciare, este angajat, având asigurată existența prin mijloace oneste, își ajută financiar tatăl).
Întrucât inculpatul, după comiterea faptei si în timpul procesului penal, a avut o atitudine cooperantă, recunoscând și regretând în mod sincer fapta, instanța a reținut ca fiind incidentă circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cod penal, reducând pedeapsa sub minimul special.
In baza art. 71 Cod penal, art. 3 Protocol 1 CEDO s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a Cod penal cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative, lit. b, lit. c (activitatea de conducere pe drumuri publice în exercitarea căreia a săvârșit infracțiunea) Cod penal pe durata executării pedepsei.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal și că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectiva a pedepsei privative de libertate, s-a suspendat condiționat executarea acesteia, pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut de către prima instanță că partea civilă a solicitat despăgubiri materiale reprezentate de cheltuieli medicale și deplasări cu taxiul la spital și veniturile de care a fost lipsit pe durata concediului medical și după încetarea raporturilor de muncă, fiind obligat să se pensioneze.
In baza art.998, art.999 civ. art. 14, art.346 instanța C.P.P. a obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile către partea civilă cu titlu daune materiale si morale, constatând ca sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicita - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - contravaloarea cheltuielilor făcute de partea vătămata și despăgubiri morale, prejudiciul cert (cuantumul a fost stabilit cu respectarea principiului disponibilității care guvernează acțiunea civila chiar si atunci când este alăturare acțiunii penale, cu luarea în considerare a culpei concurente a părții vătămate) si nereparat încă, legătura de cauzalitate directa dintre faptele ilicite si prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei simple.
Despăgubirile materiale au fost calculate astfel:
- cheltuieli medicale și deplasări cu taxiul (partea civilă a prezentat în urma accidentului leziuni la picior, deci, în mod firesc, aceste cheltuieli apar in
legătură directă cu fapta ilicită): partea a depus la dosar mai multe bonuri fiscale
și chitanțe pentru o valoare de 492,28 lei; prima instanța nu a luat în considerație un înscris ce poartă ștampila Farmacia nr. 55 întrucât acesta nu face dovada, în lipsa unui bon fiscal sau a unei chitanțe că medicamentele au fost cumpărate sau achitate, diminuând, astfel, patrimoniul părții civile);
- veniturile de care partea civilă a fost lipsită-177,5 lei: pe perioada
concediului medical, de 71 de zile, cum rezultă din certificatele depuse, a primit
doar 75% din salariul său, fiind lipsită astfel de 25% din salariul net de 299 de lei (din contractul de muncă rezultă că partea avea un salariu de 310 lei și un spor de 15 %, deci un venit brut de 356 de lei, la care se aplică impozitul pe venit de 16%, rezultând un venit net de 299 de lei; astfel, partea primea 10 lei pentru fiecare zi muncită, ar fi primit 710 lei pentru zilele de concediu medical, fiind lipsită de 25 % din această sumă, 177,5 lei.)
Partea civilă a mai solicitat și diferența dintre venitul obținut anterior și pensia obținută după producerea accidentului, însă, instanța a constatat că partea obținea un venit net de 299 de lei, iar pensia este de 416 lei, după cum rezultă din copia cuponului de pensie, deci un venit mai mare decât cel anterior, astfel încât nu s-a putut aprecia că a fost lipsită de anumite venituri ca urmare a accidentului rutier. De altfel, partea civilă s-a pensionat ca urmare a unei opțiuni proprii, capacitatea sa de muncă fiind diminuată doar la J și nu pierdută, după cum se stabilește in decizia asupra capacității de muncă nr.3503/25,09,2007 a Casei de Pensii a Municipiului
Prejudiciul suferit de către partea vătămata prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial (dreptul la integritate si inviolabilitate fizica) este de natura morala, astfel încât despăgubirile civile pe care instanța le-a acordat acesteia reprezintă o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil suferința fizică, dar și psihica generate de faptul că partea vătămata a suferit mai multe intervenții chirurgicale.
Luând în considere culpa concurentă a părții civile, instanța a acordat acesteia doar J din sumele astfel determinate.
În baza art.998, art.999 civ. art. 14, art.346 instanța C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 50 RON către cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale de care a beneficiat partea vătămata în temeiul asigurărilor medicale, constatând ca sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicita - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate de spital si decontate de către CASMB, prejudiciu cert (cuantumul a fost stabilit în raport de constituirea de parte civila, deconturile de la dosar și culpa concurentă a victimei), nereparat încă si localizat în patrimoniul părții civile ca urmare a subrogării în drepturile părții vătămate, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei simple.
Stabilirea obligației de plată a despăgubirilor civile a fost făcută în contradictoriu cu asigurătorul autoturismului, SC, citat în cauză. Prima instanță a apreciat că asigurătorul nu poate fi obligat direct la despăgubiri în cadrul procesului penal (de altfel, partea civilă nici nu a solicitat acest lucru), în condițiile în care potriv. art. 14.C.P.P. acțiunea civilă în cadrul procesului penal, are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, asigurătorul neavând această calitate. Este de observat totodată că din nici o prevedere a Legii 136/1995 nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de "asigurător", așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din Codul d e procedură penală, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea situații, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente. Partea responsabilă civilmente este, potrivit art. 24 alin. 3.C.P.P. persoana chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, or asigurătorul plătește suma în baza acordului de voință dintre el și persoana asigurată.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Art.24 alin. 3.C.P.P. face trimitere la legea civilă, deci la dispozițiile art. 1000 alin. 1 și 3 din Codul civil, care reglementează o atare răspundere. Or, natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților, pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin. 3 al aceluiași articol.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, criticând soluția pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat, raportat atât la urmări cât și la posibilitățile sale materiale.
Analizând apelul sub aspectul criticii aduse și din oficiu potrivit art.371 C.P.P. instanța a reținut următoarele:
Din raportul de expertiză tehnică a rezultat că starea de pericol a fost creată de partea vătămată care a traversat în fugă de la stânga la dreapta carosabilul, în condițiile în care pentru șoferul inculpat, semaforul indica culoarea și acesta se deplasa cu 50 km/oră.
Inculpatul apelant a încercat manevre de evitare dar față de poziția victimei și faptul că se afla în "alergare" i-a fost atinsă gamba - fără a produce avarii la mașină. Lipsa avariilor la mașină demonstrează ca impactul nu a fost puternic practic victima lovindu-se de mașină fapt care a condus la producerea leziunile prin proiectare și cădere pe carosabil.
Din expertiza tehnică de mecanică a producerii accidentului instanța de apel reținut că "victima a efectuat traversarea carosabilului în diagonală încălcând prevederile art.205 alin.3 - traversarea drumului public se face perpendicular pe axul străzii - iar deplasarea sa în fugă, oblic pe axul șoselei la o mică distanță de trecerea de pietoni a creat o stare de pericol care trebuie avută în vedere la determinarea obligațiilor sale civile.
Instanța de apel a considerat că la determinarea în concret a cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere și posibilitățile materiale ale inculpatului,
Ca urmare, Tribunalul București - Secția I penală, prin decizia penală nr.163/A din 9.03.2009, a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.647 din 16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, a desființat în parte sentința penală apelată și în fond, a obligat apelantul inculpat la 10.000 RON daune morale către intimata parte civilă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
A fost respinsă cererea părții vătămate intimate de plată a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă pe motivul greșitei determinări cuantumului daunelor morale.
Curtea, analizând hotărârile atacate din perspectiva motivului invocat și a cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 și alin.2 Cod procedură penală, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
În urma unor riguroase analize a ansamblului probator, instanțele de fond și de apel au reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului, dar și culpa concurentă a părților la producerea evenimentului soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, s-a constatat că între fapta reținută în sarcina inculpatului și prejudiciul produs există legătură de cauzalitate, fiind întrunite și ansamblul celorlalte exigențe prev.de art.998,999 Cod civil.
La determinarea în concret a cuantumului daunelor morale, a fost avut în vedre faptul că acestea au ca scop îndulcirea suferințelor cauzate.
Existența culpei concurente a determinat în concret reducerea corespunzătoare a cuantumului daunelor morale.
Instanța de fond a arătat mijloacele de probă care conțin date și informații ce au condus la reținerea culpei concurente în producerea accidentului rutier, concluzionând că partea vătămată a generat o stare de pericol prin angajarea sa în traversare pe diagonală și după marcajul pietonal la circa 15-20 care s-a adăugat culpei inculpatului ce nu a redus viteza de deplasare a autoturismului.
În consecință, Curtea apreciază că acest cuantum al daunelor morale este să atingă scopul propus și este determinat coerent având în vedere culpa concurentă în producerea accidentului rutier.
Ca urmare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.674 din 16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr.163/A din 9.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă partea civilă recurentă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./15.05.; 3.06.09
- - jud.;
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
