Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(357/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 17 MARTIE 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - A - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol urmează soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.1548/04.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II a Penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-(1416/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul contestator, dl.avocat împuternicire avocațială nr.-/16.02.2009
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, pune în discuția părților admisibilitatea contestației în anulare. 1,44
Apărătorul recurentului contestator, având cuvântul, arată că în ceea ce privește admisibilitatea în principiu, trebuie verificate de instanță, două condiții, dacă motivul invocat se încadrează formal în cele prevăzute de lege și totodată, dacă prezenta contestație a fost formulată în termenul legal.
Referitor la prima condiție, arată că a solicitat a se constata că la termenul la care s-a judecat recursul,pe fond, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, indicând motivele în concret.
Invocă textul prev. de art.386 alin.1 lit.a Cod procedură penală și consideră ca fiind îndeplinită prima cerință, urmând a se constata, dacă astfel stau lucrurile, numai dacă se va judeca pe fond contestația în anulare.
În ceea ce privește ce a de a doua condiție, privitoare la termenul prevăzut de legiuitor pentru formularea contestației, consideră că situația este mai complexă și decizia pe care instanța o va pronunța va putea fi folosită ca și un îndrumar de practică judiciară.
Menționează că este vorba de o plângere formulată în temeiulart.278/1 Cod procedură penală, împotriva unei măsuri de netrimitere în judecată și judecarea în fond și recurs a respectivei plângeri.
Consideră că instanța urmează a se pronunțat asupra faptului dacă este vorba de o hotărâre judecătorească cu caracter executoriu sau fără caracter executoriu.
Apărarea apreciază, că este vorba de o hotărâre cu caracter executoriu, caracterul executoriu apreciindu-se față de posibilitatea de a se pune în executare măsurile indicate în dispozitivul hotărârii.
Apreciază că mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii sunt în sensul începerii urmăririi penale și precizează că în instanța de recurs se face o mică confuzie, vorbindu-se de redeschiderea urmăririi penale în condițiile în care aceasta nici măcar nu a fost începută.
Arată că important este faptul că se dispune începerea urmăririi penale și consideră că prin prisma acestei dispoziții, este evidemt că hotărârea este una executorie, întrucât măsura procesuală este aceea de începere a urmăririi penale, modalitatea practică fiind aceea ca procurorul să se conformeze aceste dispoziții și să înceapă urmărirea penală.
În ceea ce privește termenul în care se poate formula contestația în anulare, legiuitorul face două distincții, fie în termen 30 de zile de la data rămânerii definitive, dacă hotărârea nu se poate pune în executare, fie cel târziu 10 zile de la începerea executării, pentru hotărârile care se pun în executare, apărarea apreciind, că este vorba de o hotărâre care se pune în executare.
Precizează că prev.art.273 alin.1/1 Cod procedură penală, menționează clar, că dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, acestea fiind motivele pentru care apreciază hotărârea ca fiind executorie.
Arată că executarea hotărârii începe în momentul în care se pune în mișcare acțiunea penală, se începe urmărirea penală, în situația de față nu s- început urmărirea penală și este evident că, pentru acest motiv nu s-a putut depășii termenul de 10 zile de la începerea urmării penale.
Apreciază că este vorba de o hotărâre executorie și termenul de 10 zile curge de la începerea urmării penale și consideră că s-a demonstrat, că recurentul a făcut dovada, îndepliniri celor două cerințe impuse de legiuitor pentru, admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Concluzionând solicită admiterea în principiu contestației și a se acorda un termen, pentru a citarea tuturor părților interesate și în vederea judecării pe fond a contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în ceea ce privește admisibilitatea în principiu, art.391 alin.2 Cod procedură penală, solicită a nu se admite în principiu prezenta contestație în anulare.
Referitor la termenul în care se poate introduce contestația în anulare, consideră că nu se poate aprecia acest termen, în funcție de teza prevăzută în art.388 Cod procedură penală, referitoare la introducerea cererii în maxim 10 zile de la începutul executării, dat fiind că în textul de lege indicat, legiuitorul a avut în vedere un moment maxim până la care se poate formula contestația de către persoana împotriva căreia se face executarea.
Apreciază că aceasta presupune o hotărâre care se execută și contestația să fie făcută de o persoană împotriva căreia se face executarea,
În cazul de față având în vedere, că hotărârea împotriva se formulează contestația în anulare, este o hotărâre pronunțată în recurs în temeiulart.278/1 Cod procedură penală, apreciază că pentru a se vedea modalitatea în care se execută astfel de hotărâri sau dacă se execută, trebuie avute în vedere prevederile codului d e procedură penală, privind executarea hotărârilor, din titlul III al codului.
Arată că în dispozițiile legale invocate se precizează momentul în care o hotărâre rămâne definitivă, momentul în care se stabilește instanța de executare, existând o legătură între momentul rămânerii definitive a unei hotărâri și existența unei instanței de executare, dat fiind că numai o instanță poate să execute o hotărâre.
Menționează că în situația de față nu se face referire la o instanță care ar putea pune în executare hotărârea ci la parchet, considerente pentru care apreciază că, nu se încadrează în situația avută în vedere de legiuitor.
De asemenea, arată că în textul invocat, se enumără toate ipoteze în care se poate executa o hotărâre, cu privire la pedepse principale, accesorii, cu privire la latura civilă.
Astfel în raport de dispozițiile legale care prevăd executarea hotărârilor penale rămase definitive, consideră că o hotărâre pronunțată în temeiulart.278/1 Cod procedură penală, nu poate fi pusă în executare în raport de prevederile art.273 alin.1/1 Cod procedură penală.
Arată că art.273 alin.1/1 Cod procedură penală, nu poate fi interpretat ca un moment de început de executare, întrucât el conține obligația impusă de lege procurorului de a executa anumite acte, dispuse prin hotărârea instanței care a admis plângerea.
Consideră că ne fiind vorba de o hotărâre aptă a fi pusă în executare, nu se poate face referire la termenul de 10 zile maxim de la momentul începerii executării și excluzând ipoteza se poate face referire numai la cel de 30 de zile, consideră că termenul a fost depășit în depunerea contestație în anulare, motive pentru care o apreciază ca fiind depusă tardiv și inadmisibilă, în principiu.
Arată că aceasta este o cale extraordinară de atac și trebuie a fi îndeplinite cerințele legale privind persoane, termene și motivele pentru care se poate formula.
Totodată, având în vedere caracterul extraordinar al unei asemenea cereri, arată că printr-un recurs în interesul legii s-a statuat, că împotriva hotărârilor pronunțate în temeiulart.278/1 Cod procedură penală, nu se poate formula revizuire, astfel că nu pot fi incluse astfel de hotărâri în categoria celor ce pot executa, considerente pentru care apreciază contestația în anulare ca fiind inadmisibilă, în principiu.
Apărătorul recurentului contestator, având cuvântul în replică, menționează că prevederile referitoare la art.278/1 Cod procedură penală constituie un titlu ulterior, titlului existent în codul d e procedură penală privind, executarea unor hotărâri iar necorelarea legislativă nu poate fi opozabilă părții.
Menționează că nu este vorba de o situație tipică privind executarea unei pedepse ci de executarea unei măsuri procesuale și consideră că nu este relevant în cauza dacă există sau nu instanța de executare, aceasta având relevanță în alte domenii și nu în privința executării măsurilor procesuale.
Faptul că se dispune începerea urmăririi penale nu însemnă că instanța de executare are posibilitatea de a dispune silit această măsură, ci este o obligație profesională a organului de urmărire penală, executarea efectuându-se de la sine în temeiul atribuțiilor de serviciu.
CURTEA,
Având nevoie de timp, pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 23 martie 2009.
Dată în ședință publică azi,17 martie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
DOSAR NR-(357/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 23 MARTIE 2009
CURTEA, în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 25 martie 2009.
Dată în ședință publică azi,23 martie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
DOSAR NR-(357/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.464
Ședința publică de la 25 MARTIE 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - A - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol urmează pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.1548/04.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II a Penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-(1416/2008).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17 martie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea la 23 martie 2009 și 25 martie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra contestației în anulare.
Prin cererea formulată la data de 16.02.2009 a fost înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe, contestația în anulare formulată de, în calitate de intimat în dosarul nr-, împotriva deciziei penale nr.1548 din 4.12.2008 a Curții de Apel București - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, solicitând, în conformitate cu art.392 alin.1 Cod procedură penală, admiterea contestație în anulare, desființarea deciziei penale și acordarea un termen pentru rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței penale nr.630 din 27.05.2008 a Tribunalului București.
În motivele contestației, s-a reținut că la data de 7.04.2005 petentul a formulat plângere penala la Parchetul de pe lângă ICCJ-DIICOT, împotriva numiților (fosta ), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals in declarații, abuz în serviciu contra intereselor persoanei în forma calificată, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Prin ordonanța din 25.04.2006, pronunțata în dosarul nr.600/D/P/2005 al Parchetului de pe lângă ICCJ, s-a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea DNA, iar prin rezoluția nr. 91/P/2006 din 9.10.2006 a Parchetului de pe lângă ICCJ-DNA, s-a dispus in temeiul disp.art.228 alin 4 cu referire la art. 10 lit.b neînceperea C.P.P. urmăririi penale privind pe, pentru infracțiunea prev. de art 291 Cod penal, 292 Cod penal, 288 Cod penal, 215 Cod penal și art.323 Cod penal; - art 246 Cod penal, 248 Cod penal și art.323 Cod penal; - art.246 Cod penal, 248 Cod penal și art.323 Cod penal; - art.26 raportat la art.291 Cod penal, 292 Cod penal, 288 Cod penal, art.215 Cod penal și art.323 Cod penal.
Prin ordonanța nr- din 17.11.2006 a Procurorului șef Secție a Parchetului -DNA a fost respinsa plângerea formulata de petent împotriva rezoluției nr.91 /P/2006.
Prin sentința penala nr.350/8.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția II- a Penala s-a respins, ca nefondată, plângerea formulata de petentul împotriva Ordonanței din 17.11.2006, pronunțată de procurorul sef Secție al Parchetului de pe lângă -DNA si a rezoluției nr.91/9.10.2006 a Parchetului -DNA de neîncepere a urmăririi penale privind pe intimații, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art.292 Cod penal, art.288 Cod penal, art.291 Cod penal, 262 Cod penal, 246 Cod penal, art.248 Cod penal, 323 Cod penal.
Prin decizia penala nr. 1330/18.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Bucureștis -a admis recursul declarat de petentul, s-a casat sentința penala nr.350/2007 pronunțata de Tribunalul București - Secția II a Penala și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, prin sentința penală nr.630 din 27.05.2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza dispozițiilor art.2781alin.8 lit.b Cod procedură penală a admis plângerea formulată de petentul și în fond, s-a desființat rezoluția nr.91/ din 9.10.2006 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție - Direcția Națională Anticorupție, cauza fiind trimisă procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale privind pe intimații, și.
Prin decizia penală nr.1548 din 4.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Parchet, al petentului și al intimaților.
S-a mai solicitat introducerea contestației în termenul prev.de art.388 alin.1 teza I Cod procedură penală, arătând caracterul executoriu al hotărârii contestate, calitatea contestatorului de persoana împotriva căreia se poate face executarea hotărârii contestate și contestația să fie introdusă cel mai târziu în termen de 10 zile de la începerea executării.
Analizând cererea prin care contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.1548 din 4.12.2008 a Curții de Apel București - secția a II-a penală, prin prisma condițiilor de admisibilitate, Curtea, în opinia majoritară, constată că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, potrivit art.391 Cod procedură penală, instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare și dacă constată căaceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art.386 și că în sprijinul contestației se dispune sau se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația.
Referitor la termenul de introducere a cererii de contestație în anulare, că una dintre condițiile de admisibilitate a cererii, Curtea constată că potrivit art.388 Cod procedură penală, contestația în anulare pentru motivele arătate în art.386 lit.a-c și e Cod procedură penală poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți în termen de 30 de zile, de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.
Astfel că, în textul sus-menționat sunt prevăzute două termene pentru introducerea cererii de contestație în anulare, de 10, respectiv 30 de zile, care curg diferit, după cum persoana care formulează contestația este cea față de care s-a început executarea sau nu este o astfel de persoană.
Legat de această chestiune, Curtea, în majoritate, consideră că prin sintagma "persoană împotriva căreia se face executarea" se înțelege persoana care a participat la proces și față de care s-a emis vreuna dintre formele de executare a hotărârii pe care o atacă, potrivit Titlului III din codul d e procedură penală, ce reglementează executarea hotărârilor penale.
În speță, se observă că prin sentința penală nr.630 din 27.05.2008 a Tribunalului București - secția a II-a penală s-a admis plângerea formulată de petentul s-a desființat rezoluția nr.91/P/2006 din 9.10.2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și s-a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale privind pe intimații, și.
Prin decizia penală nr.1548 din 4.12.2008 a Curții de Apel București, decizia atacată de contestator în prezenta cauză, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, petentul și intimații și.
Totodată, au fost obligați recurenții și intimații, și la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Curtea, în majoritate, constată că, față de obiectul cauzei (plângere împotriva rezoluției procurorului) și măsurile dispuse de către instanțe, nu se poate reține că inculpatul este o persoană față de care s-a început sau ar fi trebuit să se înceapă executarea, întrucât față de acesta nu s-a emis nicio formă de executare a unei dispoziții din hotărâre, nici măcar privitoare la cheltuielile judiciare avansate de stat, nefiind obligat la suportarea acestora.
Față de cele de mai sus, Curtea, în majoritate, constată că petentul contestator nu se încadrează în noțiunea de persoană față decare s-a început executarea, nefiind aplicabile dispozițiile art.388 alin.1 teza I Cod procedură penală.
Astfel că urmează să verifice dacă cererea de contestație în anulare formulată de este formulată în termenul prevăzut de art.388 alin.1 teza II Cod procedură penală, respectiv de 30 de zile de la pronunțare.
Din actele dosarului reiese că decizia penală nr.1548 din 4.12.2008, atacată prin prezenta contestație, a fost pronunțată în data de 4.12.2008, iar contestația în anulare a fost formulată la data de 16.02.2009, respectiv cu depășirea termenului de 30 de zile stabilit.
Față de cele reținute,Curtea, în majoritate, urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În majoritate:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de împotriva deciziei penale nr.1548 din 4.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
Obligă contestatorul la plata a 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./27.04.2009
OPINIE SEPARATĂ
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, care în conformitate cu dispozițiile art.386 care C.P.P. conduce la îndreptarea erorilor de procedură din cuprinsul hotărârilor pronunțate în recurs.
Ca urmare decizia pronunțată în recursul declarat împotriva sentinței penale prin care s-a soluționat plângerea formulată în temeiul art. 2781Cod procedură penală poate fi cenzurată pe această cale.
În ceea ce privește termenul de introducere a contestației în anulare, în cazul prevăzut de art. 386 lit. a Cod procedură penală este, conform art. 388 Cod procedură penală, de 10 zile si curge de la data începerii executării dacă este promovată de partea împotriva căreia s-a început executarea și de 30 zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere pentru ceilalți titulari.
Se constată că prin hotărârea definitivă s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, inclusiv față de contestatorul, desființându-se rezoluția nr. 91/P/2006 din 9.10.2006 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
În acest context, contestatorul este persoana împotriva căreia urmează să se efectueze cercetări, care dobândește astfel calitatea de învinuit.
Se constată că situația sa juridică este determinată de dispoziția de redeschidere sau de începere a urmăririi penale, aspect ce echivalează cu o punere în executare a sentinței penale 630/25.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală 1548/4.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală.
Întrucât la momentul formulării contestației în anulare, actul de dispoziție referitor la începerea sau redeschidere a urmăririi penale nu era emis, calea extraordinară de atac este formulată în termenul menționat anterior.
În aceste condiții, contestația în anulare apare ca fiind admisibilă, aspect ce impunea aplicarea art. 391 Cod procedură penală.
Judecător,
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
