Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 207/
Ședința publică din 03 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Judecător: - - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursul declarat de recurenții, și, împotriva deciziei penale nr.139/R/25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărător ales al intimatului -. avocat, și recurentul lipsind recurenții - petenți și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul Parchetului și părțile prezente, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatului, avocat, pune în discuție, excepția inadmisibilității recursului, deoarece acesta este formulat împotriva unei decizii rămase definitive, pe fond solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul prezent, având cuvântul pe excepția invocată, solicită respingerea excepției și consideră că, instanța are competență în judecarea recursului, iar pe fond solicită admiterea acestuia, constatarea falsurilor din înscrisurile ce s-au făcut la nivelul primăriei și eliberarea terenurilor ocupate abuziv de intimat. De asemenea solicită condamnarea intimatului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a excepției invocate, iar pe fond respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 2334 din data de 27.09.2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr-, în baza art. 2781al. 8 lit. a pr.pen.a fost respinsă plângerea formulată de petenții, domiciliată în Mun. P, str. -, -. E,. 16, Jud. A și, domiciliat în Or. T,-, -. A,. 7, Jud. A, prin procuratorul, domiciliat în Mun. P, str. -, -. E,. 16, Jud. A împotriva rezoluției din 22.11.2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești în dosarul nr. 2226/P/2006 pe care o menține ca legală și temeinică.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. au fost obligați petenții să achite câte 120 lei RON cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art. 193.pr.pen. a fost admisă cererea intimatului și obligați petenții să-i achite câte 250 lei RON cheltuieli judiciare ocazionate de proces.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 04.05.2006 petenții și au solicitat, prin procuratorul, efectuarea de cercetări împotriva făptuitorului intimat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220.Cod Penal, constând în aceea că, după ce a cumpărat de la cei doi petenți suprafața de 1.050. teren intravilan situat în Comuna, Sat., județul A, profitând de împrejurarea că actul notarial de vânzare cumpărare a fost dactilografiat greșit, consemnându-se o suprafață mai mare, a ocupat o porțiune din terenul proprietatea lor.
Se mai arată că făptuitorul a primit "cu chirie" pe lângă suprafața cumpărată și o altă parcelă cu o lățime de 10 metri pe toată lungimea terenului, pentru care a plătit în 2004 suma de 2.000.000 lei vechi chirie. Ulterior, în anul 2006, făptuitorul a construit la stradă pe această lățime de 10 metri primită spre folosință un gard cu temelie de ciment, o toaletă din zid și canalizare din ciment.
Prin rezoluția din 22.11.2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteștia confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală în cauza privind pe sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 220.
Cod PenalIn considerentele rezoluției s-a reținut că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că la data de 11.11.2003 numitul a vândut făptuitorului o suprafață de teren de 1.642. teren ce face parte dintr-o suprafață mai mare de 3.118 mp. situată în intravilanul Comunei, ocazie cu care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 206.
Fiind audiată partea vătămată, aceasta a declarat că în realitate pe baza unei înțelegeri verbale, i-a închiriat lui o suprafață de teren care se afla în continuarea terenului obținut prin contractul de vânzare cumpărare, ocazie cu care făptuitorul a construit un gard, o canalizare și o toaletă, urmând ca în viitor făptuitorul să cumpere și această suprafață de teren. Fiind audiat în cauză mandatarul părților vătămate, acesta declară că în momentul redactării contractului de vânzare cumpărare s-a strecurat o eroare, susținând faptul că în realitate s-a vândut suprafața de 1.050. și nu 1.642. lucru nesusținut în realitate de schițele cadastrale ce au stat la baza întocmirii contractului de vânzare cumpărare.
Totodată, acesta arată că făptuitorul, conform înțelegerii pe care a avut-o cu partea vătămată, nu s-a mai achitat de obligația pe care o stabilise cu partea vătămată, respectiv nu a mai achitat chiria acestei suprafețe de teren decât în anul 2004. Conform adresei de la fila 15 (dos.), eliberată de Primăria Comunei sub nr. 2184/01.11.2006, a rezultat că făptuitorul în momentul de față deține o suprafață de 1.061. și nu 1.642. așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare.
Din adresa amintită mai sus, rezultă că într-adevăr partea vătămată, prin mandatar, a vândut făptuitorului un teren ce nu îi aparține în totalitate. Fiind audiat în cauză, făptuitorul a declarat că, după ce cumpărat suprafața de 1.642. de la, a constatat că în realitate o parte din această suprafață de teren nu i-a aparținut părții vătămate, fapt ce l-a determinat să nu-i mai plătească acestuia chiria. Totodată, a arătat că într-adevăr pe terenul închiriat a construit un gard, crezând că în viitor va cumpăra această suprafață de teren, conform înțelegerii avute cu partea vătămată, iar în cazul în care partea vătămată nu îi mai închiriază acel teren urmează să demoleze gardul în cel mai scurt timp.
Față de cele de mai sus, s-a apreciat ca în sarcina făptuitorului nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220.Cod Penal, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii subiective.
Analizând probatoriul administrat de către organele de cercetare penală în cursul actelor premergătoare efectuate potrivit dispozițiilor art. 224.C.P.P. instanța a constatat legalitatea și temeinicia rezoluției supuse controlului judecătoresc.
Probele administrate au dovedit netemeinicia susținerilor petenților. Schița anexă a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 206/11.11.2003, în care se identifică terenul ce a făcut obiectul contractului respectiv, evidențiază o suprafață identică cu cea din contract, respectiv 1.642. (fila 12 dos. ). Neînțelegerile dintre părți au fost generate de constatarea ulterioară că din suprafața de 1.642. ce a făcut obiectul vânzării doar 1.061. erau proprietatea vânzătorilor iar diferența aparținea numitului G (fila 15 dos.). Situația a fost generată de împrejurarea că procuratorul vânzătorilor a indicat specialistului topograf alte limite ale proprietății sale decât cele reale, extinzând-
In aceste condiții nu s-a putut reține că intimatul ar fi ocupat "fără drept" un bun imobil aflat în posesie altuia.
Practic, litigiul dintre părți excede sferei posesiei (ca simplu atribut al dreptului de proprietate) și vizează însăși întinderea dreptului de proprietate pe care părțile îl invocă asupra acestui teren. Acest aspect nu poate fi soluționat de către organele de urmărire penală ci doar de către instanța civilă pe calea unei acțiuni reale (în revendicare sau în grănițuire) în cadrul căreia să se procedeze la compararea titlurilor pe care fiecare dintre părți le invocă.
Față de cele sus arătate, în baza art. 2781al. 8 litera a instanța C.P.P. a respins plângerea, menținând soluția parchetului ca temeinică si legală.
Sentința a fost atacată cu recurs de petenții și, prin procuratorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că deși sunt suficiente probe la dosarul cauzei din care rezultă că intimatul a săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie, instanța de fond le-a respins plângerea formulată împotriva rezoluției din 22.11.2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești în dosar nr.2226/P/2006.
rin decizia penală nr.139 din 25 februarie 2008, Tribunalul Argeșar espins, ca nefondate, recursurile declarate de petenții și, prin procuratorul, împotriva
sentinței penale nr. 2334 din data de 27.09.2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr-, intimat fiind -., cu obligația fiecărui recurent la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către intimatul -..
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o analiză obiectivă și sistematică a probatoriului administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza judecării plângerii și a ajuns la o soluție corectă în condițiile în care și cu contribuția petenților s-a creat între părți o stare confuză privind întinderea suprafeței de teren pe care reclamanții susțin că i-au vândut-o în realitate intimatului.
S-a stabilit fără dubiu că schița anexă la contractul de vânzare cumpărare încheiat de către părți, schiță prin care se identifică terenul obiect al contractului evidențiază aceeași suprafață ca și cea consemnată în contract, respectiv 1642 mp, în condițiile în care vânzătorii aveau în proprietate 1061 mp, diferența până la 1642 mp aparținând altui proprietar ( G).
În mod corect a reținut instanța că procuratorul petenților a indicat specialistului topograf alte limite ale proprietății vânzătorilor, extinzând-o peste limita reală, situație în care nu se poate reține că intimatul ar fi ocupat "fără drept un bun imobil aflat în posesia altuia și ar fi săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie reclamată".
Dată fiind această situație, s-a constatat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și pe cale de consecință, în baza disp.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursurile au fost respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei penale nr.139/R/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș au declarat recurs petenții, și, motivând că soluția dată de tribunal este nelegală și netemeinică.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor înscrise în Capitolul III din Titulul II - Partea specială ale Codului d e procedură penală, deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi de atac.
Cum decizia penală nr.139/R/2008 din 25.02.2008 atacată a fost pronunțată de Tribunalul Argeș ca instanță de recurs, recursul declarat de petenții, este inadmisibil și în consecință, în baza art.385/15 alin.(1) pct.1 lit.(a) Cod procedură penală va fi respins ca atare.
În baza art.192 al.(2) din același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenții, domiciliat în P, B- -, - E, apartament 16, județul A, domiciliată în P, B- petrochimiștilor, - E, apartament 16, județul A și, domiciliat în T, str. -, - A, apartament 7, județul A, împotriva deciziei penale numărul 139/R, din data de 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimatul -., și la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
Jud.recurs:
08.04.2008.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu