Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 204/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 204/
Ședința publică din 03 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Judecător: - - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenții: inculpatul, partea civilă și părțile responsabile civilmente B. și ASIGURĂRI, împotriva deciziei penale nr. 28/25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-parte civilă, recurentul-parte responsabilă civilmente B prin consilier juridic, lipsind recurentul-inculpat, recurenta-parte responsabilă civilmente ASIGURĂRI, și intimata-parte responsabilă civilmente - Sucursala Reșița.
După strigarea cauzei s-a prezentat la instanță consilier juridic pentru recurenta-parte responsabilă civilmente ASIGURĂRI- care a depus la dosar concluzii scrise.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art.304/1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Recurentul-parte civilă, având cuvântul asupra recursului său, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și motivat, criticile fiind aduse numai pe latura civilă, respectiv acordarea daunelor materiale și morale, solicitând acordarea acestora în cuantumul precizat la instanța de fond, deoarece mai are de suferit intervenții chirurgicale care au un cost ridicat, iar zilelor de concediu medical pe care le va efectua, riscă să-și piardă locul de muncă.
Pe recursul formulat de părțile responsabile civilmente B A, ASIGURĂRI, solicită respingerea acestora. Având cuvântul pe recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia.
Consilier juridic, pentru partea responsabilă civilmente B A, având cuvântul pe recursul său, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii atacată și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
Având cuvântul pe recursul părții civile solicită respingerea recursului, iar pe recursul asiguratorului solicită admiterea pe latura civilă. De asemenea având cuvântul pe recursul inculpatului, solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul pe recursul inculpatului, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat, pe recursul părții civile pune concluzii de respingere laturii civile, cuantumul acordat fiind suficient și nu se impune majorarea acestuia, iar cu privire la recursul părților responsabile civilmente pune concluzii de admitere a acestora.
După strigarea cauzei se prezintă în instanță consilier juridic pentru recurenta-parte responsabilă civilmente ASIGURĂRI- care depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.2389 din3 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 13.06.1954, în localitatea, județul C S, cu domiciliul în comuna, sat, județul C S, fără antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 si 4 Cod penal.
In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art.82 Cod penal, s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani si 6 luni, atrăgându-i atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
In temeiul art.14 si art.346 Cod pr.penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, și a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente SNP B și SC - Sucursala Reșița, să-i plătească părții civile suma de 60.000 lei RON, din care 15.000 lei daune materiale iar 45.000 lei daune morale. S-a respins cererea privind prestarea periodică.
In baza art. 193 Cod pr.penală, s- respins cererea privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare făcute de către partea vătămata ca nedovedită. In baza art.191 alin.3 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SNP SA B, să plătească 650 lei RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 28.02.2006, inculpatul a condus autoutilitara marca Peugeot J5, cu număr de înmatriculare -, aparținând SC SA, în direcția B - Reșița. În timp ce rula pe 65, la ieșirea dintr-o curbă, în afara localității, autoutilitara condusă de inculpat a derapat, a intrat pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare -, condusă de numitul, care se deplasa în sens contrar. În urma impactului, autoturismul a fost proiectat în șanțul din dreapta, toți ocupanții autoturismului suferind leziuni, a necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile de îngrijiri medicale, iar, 14 zile, și ambii s-au împăcat cu inculpatul.
Autoutilitara a fost rotită cu cca. 180 grade și a intrat în impact cu autoturismul cu număr de înmatriculare -, condus de martorul și care circula în spatele autoturismului. Pe bancheta din față dreapta se afla martora, cei doi neformulând plângeri în cauză, dat fiind că au suferit leziuni minore.
Din raportul de constatare medico-legal nr.319/A6 al SML A, la data de 03.04.2006, a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat circa 80 de zile de îngrijiri medicale, iar prin raportul de expertiză medico-legală nr.462/A6 din 11.06.2007, întocmit de SML A, s-a concluzionat că partea vătămată a necesitat, în total, pentru vindecare circa 150 de zile de îngrijiri medicale, iar leziunile nu au dus la pierderea vreunui simț, organ sau încetarea funcționalității acestora. Partea vătămată nu prezintă infirmitate.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că partea civilă a suferit un prejudiciu material cert, actual și încă neacoperit, constând în contravaloare medicamente, cheltuieli de deplasare, alimentație suplimentară, diferență salariu, în cuantum de 15.000 lei RON.
Totodată, a reținut prima instanță, partea civilă a suferit și un prejudiciu moral care este reprezentat, în primul rând, de suferința fizică produsă de leziunile grave cauzate de accidentul în care a fost implicată. Partea civilă a trebuit să se supună unei intervenții chirurgicale, urmată de perioade de spitalizare și de tratament recuperator. Pretențiile părții civile sunt însă exagerate, a apreciat instanța de fond, și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident.
Culpa exclusivă în producerea acestui prejudiciu revine inculpatului, pentru aceleași considerente ca și acelea care au stat la baza soluției din latura penală.
La data producerii accidentului, inculpatul era angajat al părții responsabile civilmente SNP SA, în funcția de șofer, între părți existând relații contractuale de muncă în virtutea cărora s-a născut raportul de prepușenie reglementat de art.1000 alin.3 Cod civil. Totodată, la data producerii accidentului, pentru autoturismul condus de inculpat era încheiată asigurare pentru răspundere civilă auto la SC SA -Sucursala R, societate cu care existau relații contractuale așa cum rezultă din polița de asigurare seria - nr.-.
Constatând îndeplinite și celelalte două condiții ale răspunderii civile delictuale (existența unei fapte ilicite a inculpatului și a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciul suferit de partea civilă) prima instanță a admis în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat, în solidar cu părtile responsabile civilmente, să suporte consecințele păgubitoare ale faptei sale, potrivit dispozițiilor art.14 și art. 346 Cod pr.penală și art.1003 Cod civil.
Partea civilă a solicitat și stabilirea unei prestații periodice în cuantum de 1.500 lei RON, reprezentând diferență salariu, însă din probele administrate nu a rezultat că partea civilă a înregistrat o scădere a veniturilor lunare.
Împotriva sentinței a declarat apel, partea civilă care a motivat că sumele acordate ca despăgubiri sunt prea mici.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.28 din 5 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul declarat de partea civilă, desființat, în parte sentința, în sensul că a majorat daunele morale la care a fost obligat intimatul-inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la 85.000 lei RON, menținând, în rest, sentința.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, e p. baza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut corect situația de fapt, stabilind culpa exclusivă a intimatului inculpat în producerea accidentului.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o analiză temeinică în ce privește existența în cauză a condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Pe baza probelor administrate, prima instanță a stabilit în mod corect existența și întinderea prejudiciului material încercat de către apelant.Tot în mod corect, în opinia tribunalului, prima instanță a stabilit că nu se impune acordarea unei prestații periodice, dat fiind că diferențele salariale invocate au fost avute în vedere la stabilirea prejudiciului material.
În ce privește prejudiciul moral, tribunalul a considerat că instanța de fond a constatat în mod corect existența lui, stabilind însă o sumă care nu acoperă integral respectivul prejudiciu. Tribunalul a apreciat că suma de bani destinată acoperirii unui prejudiciu moral trebuie să fie deopotrivă echitabilă și proporțională cu disconfortul creat prin faptă. În speță, tribunalul a constatat că disconfortul încercat de către apelant este unul semnificativ, astfel încât suma acordată de prima instanță este insuficientă. Așa fiind, în baza art.379 pct.2 lit."a"Cod pr.penală, a fost admis apelul, desființată în parte sentința și majorate daunele morale.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul, partea civilă și părțile responsabile civilmente "" și " Asigurări".
Inculpatul a criticat decizia în ceea ce privește latura civilă, solicitând reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat în mod greșit de către instanța de apel și invocând nemotivarea majorării acestui cuantum.
Partea vătămată a criticat decizia și sentința sub aspectul cuantumului daunelor morale, pe care îl consideră insuficient față de instalarea unei artroze cronice și dobândirea unui diabet zaharat, urmare accidentului de circulație. De asemenea, s-a arătat că, în afara dobândirii unor afecțiuni cronice, partea vătămată și-a pierdut funcția pe care era încadrat la momentul accidentului, fiind nevoit să efectueze navetă la o altă instituție, situația medicală și calificarea sa ca limitat pentru profesia de polițist, determinând imposibilitatea avansării în funcție și carieră. Partea vătămată a mai arătat și împrejurarea că față de numărul mare de zile de internări medicale se află în situația de risc de a-și pierde serviciul, în cazul în care ar efectua și celelalte două operații care i-au fost recomandate.
Partea responsabilă civilmente "" Bai nvocat nemotivarea deciziei sub aspectul majorării daunelor morale, împrejurarea că acordarea unor astfel de daune nu are temei juridic, precum și caracterul arbitrar al reparației în condițiile în care nu se poate stabili nici un echivalent în lei pentru durerea morală.
Societatea de asigura " Asigurări" a criticat sentința prin prisma cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.19 Cod pr.penală, prin aceea că s-a acordat o sumă prea mare cu titlu de daune morale, cuantumul de 85.000 RON "excedând practicii judecătorești" și reprezentând o încălcare a limitei rezonabile a despăgubirii.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că acestea privesc doar latura civilă a cauzei și că sunt nefondate.
Situația de fapt, încadrarea juridică și individualizarea pedepsei s-au realizat în mod corect de instanțele care au soluționat cauza anterior. Urmare accidentului de circulație din 28 februarie 2006, partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru care a necesitat, până în prezent, 150 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată a făcut dovada, inclusiv în fața instanței de recurs, că aceste leziuni nu sunt nici în prezent vindecate ba, dimpotrivă, că s-a instalata o afecțiune cronică și deficiențe locomotorii care ar necesita în continuare intervenții chirurgicale.
Acestea au fost, în esență, motivele pentru care instanța de apel a majorat cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanță, iar motivarea succintă în ceea ce privește neacoperirea integrală a prejudiciului moral prin suma acordată de prima instanță și referirile la echitabilitate și proporționalitate, reprezintă o motivare suficientă atât pentru a se verifica modul în care instanța a ajuns la dispoziția pronunțată privind cuantumul, cât și cu privire la concluzia de netemeinicie a hotărârii desființate de instanța de apel.
In consecință, în cauză nu se regăsește cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.9 Cod pr.penală, invocat de către inculpat și, implicit sau explicit, de către partea responsabilă civilmente și societatea de asigurare.
In cauză nu se regăsește nici cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.19 Cod pr.penală, invocat de către societatea de asigurare, deoarece acest caz de casare are în vedere situația în care judecătorul a comis un exces de putere trecând în domeniul altei puteri constituite în stat. Așa cum rezultă din chiar motivele de recurs ale societății de asigurare, judecătorii din apel au stabilit un cuantum care se încadrează în limitele stabilite prin ordinul nr.3108/2004, nefiind vorba despre un exces de putere.
Imprejurarea că există soluții în practică în care s-au acordat daune materiale sau morale în cuantum mai mic, nu poate conduce la concluzia de netemeinicie a deciziei, deoarece fiecare situație dedusă judecății este unică, iar leziunile suferite de către părțile vătămate, chiar identice fiind sub aspectul diagnosticului, pot produce consecințe, atât în plan fizic cât și în plan psihic, diferite ca întindere și profunzime, justificând, astfel, o reparare diferită a prejudiciului.
Este, de asemenea, nefondată susținerea părții responsabile civilmente --SA, în sensul că nu există temei legal de acordare a daunelor morale, în condițiile în care art.14 alin.5 Cod pr.penală, prevede în mod expres că "acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale".
In condițiile în care aspectele invocate în cele patru recursuri se referă, în rest, la cuantumul daunelor stabilite de către instanța de apel, curtea constată că această critică nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, și, în consecință, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 13.06.1954, în localitatea, județul C S, cu domiciliul în comuna, sat, județul C S, CNP -, partea civilă, domiciliat în com. Izvoru, jud. A, cu rteședința în orașul C, str. - Nouă, -4,.A,.13, județul A și de părțile responsabile civilmente --SA-B și asigurătorul SC " ASIGURĂRI" SA, împotriva deciziei penale nr.28 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 aprilie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/18 aprilie 2008
Jud.fond
Jud.apel
Gh.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu
