Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
. DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 21
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Membri Doru Filimon
- - - - JUDECĂTOR 3: George
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 474 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj. A arătat că instanța de fond trebuia să se pronunțe prin încheiere, cu privire la reținerea cauzei spre rejudecare, iar completul de judecată care pune în mișcare acțiunea penală nu mai poate soluționa cauza pe fond.
Petenta intimată solicită admiterea recursului și înlăturarea amenzii.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 474 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis plângerea formulată de petenta, împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, cu nr. 415/P/2007, din data de 08.08.2007.
S-a desființat ordonanța nr. 415/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj cu privire la sancțiunea aplicată.
S-a înlocuit sancțiunea amenzii administrative aplicate petentei cu sancțiunea administrativă a mustrării.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale ordonanței, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, petenta a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului cu nr. 1473/II/2/2007 din data de 23 august 2007 prin care s-a respins plângerea formulată de petentă împotriva ordonanței nr. 415/P/2007 (art. 2781.C.P.P.).
Prin plângerea adresată Tribunalului Dolj, petenta a solicitat anularea amenzii administrative în cuantum de 250 RON dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Aceasta a arătat că la data de 22 mai 2007, a fost anunțată de organele de polițe că trebuie plătite drepturile de autor pentru deținerea unui televizor în cadrul unui magazin, dar nu au precizat că trebuie să dețină autorizație pentru acesta.
La data de 11 iunie 2007, plătit aceste drepturi și a fost emisă această autorizație. A mai arătat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolji -a aplicat acesteia amenda administrativă în cuantum de 250 RON cu toate că a plătit dreptul de autor pe lunile mai, iunie, iulie, august 2007, considerând că soluția parchetului este nelegală și netemeinică.
La data de 11 iunie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penală față de învinuita pentru săvârșirea infracțiunii de comunicarea muzicii și imagini în spațiul public fără a poseda autorizație, prev. de art. 140 din legea 8/1996 (măsură confirmată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj prin rezoluția din data de 15 iunie 2007).
La data de 30 iulie 2007, s-a propus de către organele de cercetare penală a poliției emiterea rechizitoriului, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a petentei.
La data de 08 august 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, prin ordonanța dată în dosarul nr. 415/P/2007, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 250 RON cu motivarea că acțiunea penală nu mai poate fi exercitată, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit.1cod de procedură penală.
Pentru a ajunge la această soluție s-a avut în vedere că, anterior, învinuita nu a mai săvârșit fapte de natură a leza valorile sociale ocrotite de legea penală, prejudiciul are o valoare mică; s-a apreciat că fapta comisă, prin conținutul său concret, nu prezintă gradul de pericol social necesar pentru existența unei infracțiuni, iar atingerea scopului preventiv al săvârșirii de noi fapte poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Împotriva acestei măsuri, petenta a formulat plângere la prim procurorul de pe lângă Tribunalul Dolj, solicitând anularea amenzii administrative în cuantum de 250 RON, motivând că a plătit dreptul de autor pe lunile mai, iunie, iulie, august 2007, fiindu-i emisă autorizația nr. -/11 iunie 2007.
Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj prin ordonanța nr. 1473/II/2/2007, a respins plângerea petentei deoarece la data controlului aceasta nu deținea autorizație, iar sancțiunea aplicată a fost just individualizată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că în mod corect s-a reținut vinovăția petentei cu privire la fapta prevăzută de art. 140 alin. 1 lit. c din Legea nr. 8/1996 republicată, respectiv difuzarea repertoriului muzical fără a deține autorizația necesară.
În mod corect s-a reținut și împrejurarea că fapta de mai sus nu prezintă gradul de pericol social concret necesar pentru existența infracțiunii, petenta achiziționând televizorul în luna mai a anului 2007, iar în luna următoare, în urma controlului efectuat, obținând autorizația necesară de la -.
În plângerea formulată petenta a apreciat că sancțiunea aplicată este mult prea severă, în condițiile în care a plătit integral prejudiciul reclamat de - și a obținut autorizația necesară în cel mai scurt timp posibil.
Petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 2781.C.P.P. prin care este reglementată plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată și care poate fi formulată fie de persoana vătămată fie de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate prin soluția procurorului.
Observând însă dispozițiile alineatului 8 al articolului 2781.C.P.P. care stabilește soluțiile pe care le poate pronunța judecătorul, s-a constatat că nici una dintre acestea nu cuprinde situația în care, chiar persoana cercetată, contestă soluția procurorului.
Nu puteau fi aplicabile în cauză dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. c C.P.P. când persoana cercetată dobândește calitatea de inculpat, deoarece în această ipoteză s-ar încălca principiul non reformatio in pejus, agravându-i-se petentei situația în propria cale de atac, ea având în cursul urmăririi penale doar calitatea de învinuită.
Pe de altă parte, dacă s-ar aprecia din textul de lege invocat că ordonanța nr. 415/P/2007 nu este supusă controlului judecătoresc decât în ipoteza în care plângerea ar fi formulată de partea vătămată, aceasta ar contraveni dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Constituția României, potrivit cărora "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime", precum și Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Apreciind că în caz contrar i s-ar fi încălcat petentei - învinuite un drept fundamental, respectiv accesul liber la justiție, s-a apreciat de către instanță că are calitatea de a verifica proporționalitatea sancțiunii administrative stabilită de procuror, în temeiul art. 21 alin. 1 din Constituția României.
Observând mai departe soluția dată de procuror, s-a constatat că petentei i-a fost aplicată sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 250 lei, în condițiile în care prejudiciul reclamat de către partea civilă - Inspectoratul și acoperit integral de petentă este de 249,9 lei.
Petenta s-a apărat, iar în cauză nu s-a demonstrat contrariul, că a achiziționat televizorul pe care l-a instalat în punctul de lucru din al în luna mai a anului 2007, fără a deține autorizație pentru emiterea muzicii și imaginii în scop ambiental în localul public.
Cum în luna următoare, în urma unui control, a fost depistată și i s-a întocmit prezentul dosar penal, petenta s-a adresat pentru obținerea acestei autorizații. Așa cum s-a precizat mai sus, fapta penală a fost comisă de petentă, cu vinovăția cerută de lege, însă, în conținutul ei concret, este lipsită de pericolul necesar pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 140 alin. 1 lit. c din L 8/1996 cu modificările ulterioare.
Față de cele reținute mai sus și de persoana învinuitei, care este la primul conflict cu legea penală și care are o bună reputație în comunitate, instanța a apreciat că sancțiunea administrativă aplicată (cea mai gravă dintre cele prevăzute de art. 91.Cod Penal) este într-adevăr mult prea severă, iar pornirea procesului penal împotriva sa, a reprezentat pentru petentă un avertisment serios cu privire la consecințele nerespectării legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj și, de asemenea, a arătat că instanța de fond trebuia să se pronunțe prin încheiere, cu privire la reținerea cauzei spre rejudecare, iar completul de judecată care pune în mișcare acțiunea penală nu mai poate soluționa cauza pe fond.
Criticile formulate de parchet sunt întemeiate.
În mod greșit instanța de fond, admițând plângerea, a înlocuit sancțiunea amenzii administrative cu sancțiunea administrativă a mustrării.
Potrivit dispoz. art. 2781alin. 8 cod pr.penală, ca urmare a admiterii plângerii și desființării rezoluției atacate, instanța trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, ori reține cauza spre rejudecare atunci când probele existente la dosar sunt suficiente.
Curtea, apreciază că în speță, prin soluția pronunțată au fost încălcate dispoz. art. 2781alin. 8 cod pr.penală.
Posibilitatea petentei de a formula o plângere împotriva ordonanței, este stabilită chiar prin dispoz. art. 2781cod pr.penală - plângerea putând fi formulată de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate prin rezoluție sau ordonanță.
Ca urmare a introducerii art. 2781cod pr.penală prin Legea nr. 281/2003 și modificată prin Legea nr. 356/2006, dispoz. art. 21 din Constituție, privind garantarea accesului liber la justiție, sunt respectate.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c cod pr.penală, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 474 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2007.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.GC.
IB
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Membri Doru Filimon, George