Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 224/R/2009
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
JUDECĂTOR 3: Munteanu
GREFIER:
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de petenta SC împotriva sentinței penale nr. 17 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, - art. 278 ind. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul petentei SC, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 16/2009 emisă de Baroul București și apărătorul intimatului, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 21 din 7.05.2009 emisă de Baroul Bihor.
MINISTERUL PUBLIC este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că procedura de citare nu este îndeplinită cu petenta la adresa din Ungaria, lipsind dovada de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Reprezentantul petentei arată că procedura de citare este îndeplinită întrucât petenta a fost citată și la adresa cabinetului avocațial și avocatul este cel care reprezintă petenta în instanță.
Instanța apreciază că procedura de citare este îndeplinită.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul petentei solicită admiterea recursului și arată că în încheierea din 5 martie 2009 sunt consemnate cererile formulate dar în sentință se reia situația de fapt și fără nici o motivare se respinge plângerea. Plângerea penală a fost înregistrată la 20.12.2006 și pe parcursul cercetării penale s-a dispus efectuarea unei expertize. Din conținutul expertizei a rezultat că ne aflăm în prezența unei contrafaceri. Expertul a concluzionat că fapta nu ar exista dar totodată a constatat că este vorba de o contrafacere și parchetul și-a însușit concluziile expertizei. Temeiul în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale în constituie art. 10 lit. a Cod procedură penală, dar acesta se aplică în cazul în care fapta nu există în materialitatea ei. Mai arată că plângerea formulată vizează persoane juridice sau fizice și marca este înregistrată la OSIM, cu privire la care se poartă un litigiu între părți. Chiar dacă s-ar admite că va rămâne irevocabilă hotărârea de anulare a mărcii, înregistrarea rămâne valabilă la OSIM și va produce efecte câțiva ani pe teritoriul României. Procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motivul că fapta nu se comite decât de 7 ani și că achiziția de produse s-a făcut prin fax, însă a importat societatea intimatului, fiind astfel un raport comercial internațional iar forma scrisă este obligatorie. Precizează că a depus o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se arată că necunoașterea nu este un motiv de nevinovăție. Prin fapta intimatului s-a cauzat un prejudiciu enorm întrucât produsul original are un tratament special care îi dă durabilitate în timp și toate acestea nu se regăsesc la produsul contrafăcut, având ca efecte stricarea imaginii firmei la nivel mondial. Apreciază că s-a făcut o greșită încadrare juridică, nu s-au continuat cercetările iar soluția de neîncepere a urmăririi penale este nelegală. Plângerea inițială a vizat art. 51 din Legea nr. 129/1992, parchetul fiind dator să finalizeze cercetarea, fiind comise 7 fapte penale. Arată că dacă o asemenea cauză ar ajunge să fie soluționată de o instanță internațională, ar fi o neagră pentru justiție. Pe fond, solicită trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 129/1992 și reînceperea urmăririi penale cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 83 din Legea nr. 84/1998.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică. În cauză s-a început urmărirea penală pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost sesizat parchetul. Recurenta a indicat persoanele care ar fi săvârșit faptele dar nu a solicitat identificarea autorilor. Este de notorietate că falsificările se fac în, astfel că recurenta trebuia să se adreseze autorităților din. Chiar dacă marca este protejată internațional, în țară s-a obținut în condițiile legale certificatul de marcă și nu exista element de noutate la momentul solicitării certificatului. Intimata se află în România, a desfășurat activități cu partenerii chinezi de peste 7 ani, plățile s-au făcut prin bănci iar comenzile prin fax.
Reprezentantul petentei arată că marca este protejată din anul 2003 și este extinsă și pe teritoriul României iar între părți trebuia să existe un contract. Toate tratatele încheiate de statul român nu dau dreptul cetățenilor să se plângă unui alt stat.
Procurorul solicită admiterea recursului petentei, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare. Instanța a expus starea de fapt, după care a respins ca nefondat iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Reprezentantul petentei depune note scrise și motivele de recurs.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 17/2009 a Tribunalului Bihor, în baza art. 278/1 al. 8 lit. a Cod procedură penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC cu sediul in Budapesta,-,2. Ungaria cu sediul ales in loc. A,-, împotriva Ordonanței date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 29 iulie 2008 in dosar nr. 610/P/2006, păstrată prin Ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 24 septembrie 2008 in dosar nr. 491/II.2/2008, pe care a menținut-o ca legală și temeinică.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat petenta la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
A constatat că prin plângerea înregistrată la această instanță la 25 septembrie 2008, petenta SC a solicitat desființarea Ordonanței date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 29 iulie 2008 in dosar nr. 610/P/2006, păstrată prin Ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 24 septembrie 2008 in dosar nr. 491/II.2/2008, trimiterea cauzei la parchet și redeschiderea urmăririi penale față de intimatul.
În motivarea plângerii a arătat că motivarea parchetului este lipsită de temei legal, iar cercetarea penală este incompletă, lapidară și nelegală, probele sumare și subiective, întrucât s-a urmărit a se dispune o soluție de exonerare de răspundere penală pe criterii subiective și favoritisme.
Petenta a mai arătat că raportul de expertiză tehnică-judiciară nu a răspuns la obiectivele dispuse de parchet, fiind efectuată de o persoană care nu este specialist în domeniul proprietății industriale, că probele se bazează pe conținutul declarațiilor date de intimat care se află în contradicție cu probele invocate de ea și că sancțiunea penală este determinată de punerea in circulație a produsului, și nu de conținutul inscripționat în facturi.
Analizând plângerea petentei prin prisma actelor de la dosar, la care s-au atașat dosarele Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nr. 610/P/2006 și 491/II.2/2008, instanța a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 21 decembrie 2006 petenta SC Ungaria a solicitat efectuarea de cercetări pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 51 din Lg. 129/1992 care se referă la reproducerea fără drept a desenului sau modelului industrial în scopul fabricării de produse cu aspect identic, fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, importul, folosirea sau stocarea unor astfel de produse in vedere punerii in circulație sau folosirii fără acordul titularului certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial in perioada de valabilitate a acestuia ( filele 7, 8 dosar ).
Cu toate acestea, intimatul a fost cercetat și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 83 al.1 din Lg. 84/1998 care se referă la punerea in circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că SC Com SRL Oaf ost înființată în anul 1994, fiind înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J- având obiect de activitate comerțul cu ridicata a altor produse și ca unic administrator pe intimatul și ca asociat pe.
Petenta a arătat că în cursul anului 2006 SC Com SRL a comercializat la sediul social al societății produse contrafăcute care imitau produse asupra cărora aceștia dețineau dreptul de proprietate intelectuală conform certificatului nr. - emis de Oficiul de stat pentru invenții și mărci emis la data de 10 august 2006 și unele produse care purtau însemnele mărcii "", de asemenea, marcă înregistrată a petentei, conform certificatului emis la 24 februarie 2003 la Geneva de Organizația Mondială pentru proprietate Intelectuală nr. -.
Pentru a dovedi comercializarea unor astfel de produse petenta a indicat facturile fiscale din data de 28 august 2006 și 23 noiembrie 2006 emise de SC Com SRL O către SC SRL
În urma verificărilor s-au identificat la sediul societății SC Com SRL O un număr de 25.271 bucăți racorduri de țeavă metalică de diferite dimensiuni purtând însemnele mărcii "" altele asemănătoare cu acestea deținute in scopul comercializării.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de comparare a unor desene / modele industriale și mărci care a concluzionat că " dacă produsul racord țeavă metalică tridimensiunea 3/8 F supusă expertizei nu a fost fabricat de către deținătorul mărcii sau cu acordul acestuia, aplicarea însemnului "" pe produsul racord țeavă metalică tridimensiunea 3/8 F constituie contrafacere a mărcii internaționale nr. -", iar cu privire la contrafacerea desenului/modelului industrial " nu se poate considera că există infracțiunea de contrafacere ca faptă prev. de art. 51 din Lg.129/1992".
Intimatul a declarat că produsele le-a achiziționat de la SC Com SRL O conform facturilor fiscale din 5 februarie 2004, 28 august 2005 și 24 februarie 2006, societate a cărei administrator este tot el și că bunurile au fost importate de la soc.com. ( ) Import Export Co. din conform nr. - din 09.08.2005 și nr. 21253 din 14.02.2006 cu care are relații comerciale de circa 7 ani fără însă a cunoaște dacă aceștia sunt producătorii bunurilor sau intermediari în comercializarea lor.
Intimatul nu a cunoscut că produsele mărcii "" au fost protejate in România și nici faptul că sunt protejate ca modele în țara noastră sau că " " reprezintă o marcă, iar pe facturile fiscale de achiziție aceste produse s-au trecut cu denumirea generică de "racorduri de țeavă metalică ".
din partea furnizorilor s-au făcut prin fax, iar plata prin transfer bancar, iar intimatul nu a fost contactat sau notificat de reprezentanții cu privire la faptul că a comercializat produse asupra cărora ei sunt titularii mărcii.
Prin sentința civilă nr. 962 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București - secția IV civilă in dosar nr. 43967/32007 s-a admis acțiunea reclamantei SC Com SRL și s-a dispus anularea certificatului de înregistrare a nr. - nr. depozit f2004 1172 din 13 noiembrie 2004, fiind obligată OSIM să înregistreze în anularea certificatului de înregistrare, hotărâre definitivă prin respingerea apelului de Curtea de Apel București - secția IX civilă prin decizia nr. 59/A pronunțată în dosarul nr-.
Față de starea de fapt reținută, respectiv că ofertele din partea furnizorilor din s-au făcut prin fax, durata îndelungată a relațiilor comerciale dintre cele două firme, mențiunile existente in facturile de achiziție, precum și concluziile raportului de expertiză, ordonanța din 29 iulie 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din dosar nr. 610/P/2006 prin care în baza art. 249.Pr. art. 11 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, art. 10 lit.d Cod procedură penală, art. 228 al.6 Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.a Cod procedură penală s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului în ce privește fapta prev. de art. 83 al.1 din Lg. 84/1998 și neînceperea urmăririi penale față de același intimat pentru fapta prev. de art. 51 din Lg.129/1992, este legală și temeinică.
Această soluție s-a menținut și prin ordonanța din 24 septembrie 2008 prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor in dosar nr. 491/II.2/2008 prin care s-a respins plângerea petentelor SC și.
Față de cele reținute mai sus, instanța, în baza art. 278/1 al. 8 lit. a a C.P.P. respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC împotriva Ordonanței date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 29 iulie 2008 in dosar nr. 610/P/2006, păstrată prin Ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 24 septembrie 2008 in dosar nr. 491/II.2/2008, pe care a menținut-o ca legală și temeinică.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat petenta la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs petenta SC, solicitând instanței desființarea ei ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului petenta arată următoarele:
1. Hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; arată că a invocat în fața primei instanțe mai multe temeiuri asupra cărora aceasta trebuia să se pronunțe. Astfel, apreciază că se află în imposibilitatea de a invoca motivele de nelegalitate și/sau netemeinicie ale hotărârii instanței de fond.
2. Se mai arată că prin plângerea cu care a fost învestit organul de urmărire penală s-au invocat două capete de cerere distincte, respectiv încălcarea dispozițiilor Legii 129/1992 precum și Legea 84/1998. Cu referire le Legea 129/1992, se arată că expertul a concluzionat astfel: "comparând produsele model 1 și model 2 din Certificatul de înregistrare desene și modele nr. - aparținând rezultă că sunt identice ca formă exterioară și cu o parte din mostrele provenite din stocul de marfă sechestrat aparținând firmei O" și că produsele supuse expertizei "constituie contrafacere a mărcii internaționale nr. -". Parchetul, susține recurenta, a apreciat că repetarea unei fapte penale constituie un temei de exonerare de la răspundere, la fel necunoașterea legii penale.
3. Învederează faptul că art. 10 lit. a Cod de procedură penală prevede că "fapta nu există", ceea ce în sens juridic înseamnă că fapta nu există în materialitatea sa. Or, conform susținerilor expertului și procurorului fapta de contrafacere există, dar nu este efectuată de către persoana cercetată, ceea ce ar fi impus aplicarea unui alt temei de drept din cadrul dispozițiilor art. 10 Cod de procedură penală.
4. Referitor la prevederile Legii 84/1998, consideră ca greșită menținerea soluției de neînceperea urmăririi penale în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d Cod de procedură penală pe simplul motiv că fapta nu se repetă decât de 7 ani, că facturile se trimiteau pe fax având denumiri generale, fără a fi cercetat importatorul, fără a clarifica interpretarea dată de importator inscripțiilor de pe produse, încălcându-se astfel un drept garantat de legislația internațională în materie comercială.
Față de cele de mai sus, recurenta solicită admiterea recursului său, casarea sentinței instanței de fond și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea soluției dispuse și în temeiul dispozițiilor art. 2781pct. 8 lit. b Cod de procedură penală să se dispună trimiterea cauzei la parchet și redeschiderea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 83 din Legea 84/1998 și începerea urmăririi penale față de aceeași persoană sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 51 raportat la art. 33 din Legea 129/1992 modificată și republicată.
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod de procedură penală, combinate cu art. 3856alin. 1 și art. 3857alin. 1 Cod de procedură penală, constată că prezentul recurs este nefondat și îl va respinge ca atare. Astfel:
1. Cât privește critica petentei sub aspectul nemotivării hotărârii instanței de fond se cuvine a se menționa faptul că această critică se dovedește a fi neîntemeiată.
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, arătând pe larg în considerente motivele pe care se bazează soluția sa. Nu credem că o poveste dezlânată, întinsă pe zeci de pagini, are menirea de a lămuri aspectele de fapt și de drept deduse judecății.
2. Cât privește faptul că instanța de fond nu a făcut referire la încălcarea dispozițiilor Legii 129/1992 și a Legii 84/1998, se cuvine a se remarca faptul că și această critică este neîntemeiată.
Atât rezoluțiile parchetului cât și hotărârea instanței de fond au la bază un amplu material probator.
Aspectele deduse judecății au fost supuse unor expertize de specialitate care au concluzionat că nu subzistă infracțiunea de contrafacere, așa cum este ea descrisă în cuprinsul dispozițiilor art. 51 din Legea 129/1992. De asemenea, achiziționând mărfuri de la alte societăți comerciale sub denumirea de "racorduri de țeavă metalică", nu se poate reține în sarcina făptuitorului că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 83 din Legea 84/1998.
Toate aceste aspecte au fost pe larg dezbătute în considerentele sale de către instanța de fond și sub acest aspect considerăm criticile petentei nefondate.
Așa fiind, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SC.
Reținând culpa procesuală a petentei în formularea prezentului recurs, instanța, în baza art. 192 Cod de procedură penală o va obliga la 200 de lei cheltuieli de judecată în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de petenta SC împotriva sentinței penale nr. 17 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red. - 20.05.2009
Jud. fond -
Tehnored. - 2 ex. - 21.05.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina Rodica, Munteanu
