Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 222/R/2009
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de inculpatul G și partea civilă STATUL ROMÂN prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice SMî mpotriva deciziei penale nr. 15/A din 29.-, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de Legea nr. 241/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat în baza delegației nr. 1232 din 2.03.2009 emisă de Baroul Bihor și reprezentantul ANAF și DGFP S M, consilier juridic, în baza delegațiilor din 27.02.2009 și 6.05.2009 lipsind părțile.
MINISTERUL PUBLIC este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul din oficiu al inculpatului recurent, avocat susține recursul, solicită admiterea recursului, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât inculpatul nu a avut intenția de a sustrage societatea de la plata datoriilor către stat ci doar să amâne momentul plății, după ce lucrarea va fi finalizată, astfel că lipsește intenția.
Reprezentantul recurentei părți civile solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat și menținerea sentinței atacate în ce privește latura penală. Solicită admiterea recursului ANAF, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 20.504 lei debite, accesorii, dobânzi și penalizări și inserarea în decizie a faptului că accesoriile să fie calculate conform OG nr. 92/2003.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită respingerea recursului părții civile.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Recurentul a primit o pedeapsă sub minimul general cu suspendare condiționată a executării pedepsei. În ce privește latura civilă, solicită menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.17/25.01.2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în baza art.9 lit."b" din Legea nr.- cu aplicarea art.74 lit."a" și "c" și art.76 lit."d" Cod penal a fost condamnat inculpatul G, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit."a" teza I și lit."b" Cod penal și în baza art.81 și art.71 al.5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpatului, iar în baza art.82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare a inculpatului 2 ani și 10 luni.
În baza art.359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.14 și 346 Cod de procedură penală cu aplicarea art.998 cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu reprezentată prin lichidator REAL S M să plătească statului reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală suma de 20.504 lei cu dobânzi și accesorii aferente calculate până la ziua plății integrale respingându-se restul pretențiilor, formulate de partea civilă - Statul Român.
În baza art.353 raportat la art.11 din Legea nr.241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului până la concurența valorii de 20.504 lei.
S-a dispus virarea în contul Baroului de avocați SMd in fondurile avansate de Ministerul Justiției a sumei de 100 lei, reprezentând onorar cuvenit avocatului pentru asistența juridică acordată inculpatului în baza delegației cu nr.350/26.10.2007 și în baza art.191 al.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul în calitatea sa de administrator la - SRL cu sediul social în comuna a încheiat la data de 12. august 2005 și apoi la data de 07.10.2005 cu numitul câte un contract privind execuția unui imobil în localitatea din Jud.
În temeiul acestor contracte - SRL în calitate executant de lucrări contractate a încasat de la beneficiar - - suma de 69,70 lei în două tranșe (21.00 lei la 12.08.2005 și 48.000 la data de 07.10.2005).
La data de 19.06.2006 beneficiarul a înaintat o plângere la IPJ S prin care a reclamat săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către administratorul societății prestatoare, constând în aceea că deși societatea a încasat prețul lucrării nu și-a onorat obligația contractuală asumată. Beneficiarul a probat existența contractelor încheiate cu - SRL și plăților făcute către acesta cu înscrisurile întitulate "CONTRACT DE EXECUȚIE" ( filele 9 și 10 din dosarul de urmărire penală) iar inculpatul a recunoscut atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești faptul existenței celor două contracte cât și faptul primirii de către societate a prețului convenit cu beneficiarul.
Cu adresa nr. 63548/ 21.08.2006 IPJ SMa sesizat Garda Financiară în vederea efectuării unui control la - SRL având ca scop verificarea înregistrării contabilitatea societății a sumei de 69.700 lei pe care societatea a încasat-o de le beneficiarul său în baza celor două contracte.
Așa cum rezultă din procesul verbal pe care comisarii gărzii financiare l-au încheiat la 29.12.2006 (filele 32-35 din dosarul de urmărire penală) societatea - SRL nu a înregistrat în evidențele sale contabile veniturile în sumă de 69.700 lei. Din același proces verbal a mai rezultat că prin neînregistrarea acestor venituri societatea s-a sustras de la plata către bugetul statului a impozitului pe profit în sumă de 9.371,43 lei și TVA în sumă de 11.128,57 lei prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 20.500 lei.
Inculpatul a recunoscut că nu a emis documente justificative (facturi fiscale și chitanțe) ale veniturilor în sumă de 69.700 lei încasate de - SRL și a motivat că intenționa să emită astfel de documente și să le înregistreze în contabilitatea - SRL doar după ce lucrarea contractată ar fi fost finalizată și recepționată, fapt ce nu s-a întâmplat până la data controlul efectuat de Garda Financiară.
Instanța de fond nu a putut primi susținerea inculpatului potrivit cu care nu a avut intenția să sustragă societatea de la plata obligațiilor bugetare prin neînregistrarea veniturilor, ci doar să amâne înregistrarea acestor venituri, deoarece potrivit art.6 din Legea nr.82/1991 orice operațiune economico financiară se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate.
Fapta inculpatului de a nu înregistrat în documentele contabile ale - SRL venituri în sumă de 69.700 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 lit. b din Legea nr.241/2005.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare. Alături de pedeapsa închisorii instanța de fond i-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza și lit. b Cod penal.
Constatând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal și apreciind că se poate obține reeducarea inculpatului și fără ca acesta să execute o pedeapsă privativă de libertate instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului.
Văzând disp.art.71 alin.5 Cod penal instanța de fond a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
Stabilind potrivit art. 82 Cod penal un termen de încercare a inculpatului de 2 ani și 10 luni, instanța de fond a atras atenția acestuia asupra faptului că săvârșirea altei infracțiuni în termenul de încercare va conduce la revocarea suspendării condiționate a pedepselor ce i-au fost acum aplicate.
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei, conduita pe care inculpatul a avut-o înainte de a fi săvârșit această faptă, atitudinea pe care inculpatul a avut-o după săvârșirea faptei, vârsta acestuia și nivelul lui de educație. Faptul că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală și că acesta a răspuns la chemarea sa de către organul de urmărire penală și instanță și că și-a exprimat regretul real pentru săvârșirea faptei au determinat instanța de fond să recunoască inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a Cod penal și să aplice acestuia o pedeapsă situată sub minimul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pe care acesta a săvârșit-
A mai reținut instanța de fond că Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în proces (vezi cererea de la fila 30 din dosarul instanței) și a cerut instanței să-l oblige pe inculpat să-i plătească suma de 114,967 lei reprezentând debite principale (impozit pe profit suplimentar în sumă de 65,366 lei și TVA în sumă de 49,601 lei) și accesorii aferente debitului.
S-a putut observa că partea civilă a indicat prejudiciu cauzat bugetului prin fapta inculpatului ca fiind mult mai M decât cel reținut de instanță ca fiind produs 20.504 lei.
Susținerea părții civile s-au bazat pe procesul verbal întocmit de DGFP SMî nregistrat sub nr.87.739/11.12.2006 (fila 25 din dosarul cauzei) din care a rezultat că prejudiciu pe care inculpatul la cauzat bugetului statului este mai decât cel care s- referit acuzarea în actul de sesizare a instanței.
Instanța de fond având în vedre procesul verbal la care partea civilă se referă (filele 25-29 din dosarul instanței) a constatat că acesta cuprinde și prejudicii aferente altor fapte pretins a fi săvârșite de inculpat decât cea cu care instanța a fost sesizată.
Or, potrivit art.317 Cod procedură penală judecata se mărginește la fapta arătată în actul de sesizare a instanței și numai în caz de extindere a procesului penal se poate referi și la alte fapte.
Cum procurorul n-a cerut extinderea procesului penal pentru alte fapte, iar instanța a apreciat că faptele la care se referă procesul verbal invocat nu constituie acte făcând parte din conținutul infracțiunii cu care a fost sesizată și n-a extins procesul penal și cu privire la aceste acte, evident că instanța nu va putea statua cu privire la existența acestor fapte.
Or, potrivit art.998 Cod civil o primă condiție angajării răspunderii civile delictuale este cea privitoare la existența faptei cauzatoare de prejudiciu.
Neputând verifica existența acestei condiții instanța de fond nu a putut admite cererea părții civile decât cu referire la prejudiciul decurgând din fapta cu care instanța a fost sesizată, și care așa cum instanța a arătat deja, este de 20.504 lei, la care s-au adăugat dobânzile legale și accesoriile aferente calculate până în ziua plății integrale. Așa fiind și având în vedere disp.art.14 și 346 Cod procedură penală cu aplicarea art.998 Cod civil instanța de fond admițând cererea părții civile l-a obligat pe inculpat să plătească către bugetul de stat suma de 20504 lei cu dobânzi legale și accesorii aferente reprezentând restul pretențiilor ridicate de partea civilă.
Instanța de fond a reținut că partea civilă a solicitat ca să se dispună măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului în vederea reparării prejudiciului produs prin fapta sa.
Văzând cererea părții civile și având în vedere disp.art.11 din Legea nr.241/2005 potrivit cu care în caz de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală instituirea măsurii de sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatului este obligatorie, instanța instituie această măsură asiguratorie asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența valorii prejudiciului de 20.504 lei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpatul solicitând achitarea motivat de faptul ca este nevinovat si STATUL ROM N PRIN AGEN IA NA IONAL DE ADMINISTRARE FISCAL, reprezentat prin DIREC IA GENERAL A FINAN ELOR PUBLICE A JUDE ULUI S M, depunând următoarele motive de apel:
Astfel cum reiese din copia dispozitivului sentin ei penale nr.17/2008 pronun ată de Judecătoria Negrești -O n dosarul penal nr-, n temeiul art.14 i 346 Cod de procedură penală cu aplicarea art. 998 Cod civil, oblig inculpatul G, n solidar cu, reprezentat prin lichidator REAL S M, pl teasc statului, reprezentat prin Agen ia Na ional de Administrare Fiscal suma de 20.504 lei, cu dob nzile accesoriile aferente calculate la data pl ăț ii integrale, compens nd restul preten iilor formulate de partea civil - Statul Rom
Fa ță de aceast mprejurare, arată n dispozitivului sentin ei penale nr.17/2008, s-a men ionat faptul "au fost compensate restul preten iilor formulate de partea civil - Statul Rom n", a determinat a jude ului S M, n reprezentarea Agen iei Na ionale de Administrare Fiscal, pentru Statul Rom n formuleze apel mpotriva acesteia n termenul legal prev zut de lege prin adresa nr.14.250/11.02.2008 (anexat la dosarul cauzei).
În privin a compens rii restului preten iilor formulate de partea civil - Statul Rom n, men ionează faptul nu a avut loc aplicarea dispozi iilor art.116 i urm toarele din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedur fiscal, republicat, coroborate cu cele ale art.24 din acela i act normativ, ntruc t debitoarea/debitorul nu are crean e reprezent nd sume de rambursat sau de restituit de la bugetul de stat.
Pentru considerentele ar tate mai sus consider, copia dispozitivului sentin ei penale nr.17/2008 pronun at de Judecătoria Negrești Oaș n dosarul penal nr- este netemeinic i nelegal.
În urma adresei S M nr.63.548/21.08.2006, Garda Financiară Sec ia SMa efectuat un control la S M, sinteza constat rilor fiind cuprinse n procesul-verbal din 29.12.2006, precum i n adresa nr.-/29.12.2006 naintat Parchetului de pe ng Judecătoria Negrești Oaș ca i sesizare penal.
Din cuprinsul actelor men ionate mai sus, reiese faptul, din actele/documentele puse la dispozi ie de tre organele de cercetare penal din cadrul S M, Serviciul de investigare a fraudelor, i anume celor dou contracte de prest ri servicii av nd ca obiect construc ia de imobile ncheiate ntre prin administratorul societ ăț ii, d-nul G ( n calitate de executant), i alte dou persoane fizice ( n calitate de beneficiari), administratorul societ ății. ncasat diferite sume de bani. În urma verific rilor efectuate de tre Garda Financiar Sec ia S M, s-a constatat sumele de bani ncasate de inculpat nu au fost nregistrate eviden ele contabile, nici cele două contracte nefiind nregistrate n eviden a contabil, faptele descrise mai sus ntrunind elementele constitutive ale infrac iunii de evaziune fiscal, fapt prev zut i pedepsită de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
Prejudiciul total estimat produs bugetului de stat de tre organele de control ale rzii Financiare Sec ia S M, fiind de 20.504 lei (11.128, 57 lei reprezent nd A, i 9.371, 43 lei impozit pe profit).
În consecin ță, prin adresa nr.-/29.12.2006 Garda Financiar Sec ia S M, transmis procesul verbal nr.5752/29.12.2006 ncheiat la, mpreun cu anexele sale la. a jude ului S M n vederea stabilirii n ntregime a obliga iilor fiscale datorate bugetului de stat. Organele de inspec ie fiscal competente din cadrul a jude ului S M, ca urmare a adresei rzii Financiare Sec ia SMm ai sus men ionate, a efectuat inspec ia fiscal la societate. În data de 20. 02.2007 echipa de inspec ie fiscal s-a prezentat la Cabinetul Individual de avocatur din pentru ridica documentele de eviden ță contabil primar, din analiza rora a reie it faptul nu s-au pus la dispozi ia organelor de control toate documentele pentru finalizarea inspec iei fiscale i stabilirea obliga iilor fiscale ale societ ăț ii la bugetul consolidat al statului.
Astfel, n vederea prezent rii documentelor de eviden ță contabil i primar, echipa de control ntocmit un num r de trei invita ii, nregistrate la. a jude ului S M, Activitatea de Inspec ie Fiscal sub numerele:
- invita ia nr.39225/18.05.2007, confirmat de primire prin preluarea de tre mputernicit - avocat;
- invita ia nr.39504/21.05.2007, confirmat de primire prin preluarea de tre mputernicit - avocat;
- invita ia nr.39504/21.05.2007 trimis prin confirmar de primire nr.81349/12.06.2007 i confirmar de primire nr.81350/04.06.2007 ( anexate prezentei n copie).
În urma celor trei invita ii, administratorul societ ăț ii, d-nul G nu s-a prezentat cu documentele primare și contabile ale societății, nici la sediul a județului S M, și nici la Cabinetul Individual de avocatură. din O, motiv pentru care a fost înaintată adresa nr.47.784/27.06.2007 de către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul a județului S M, către Pachetul de pe lângă Judecătoria Negrești -O, în vederea cercetărilor și stabilirii caracterului penal sau infracțional al faptelor prezentate mai sus, și încadrarea acestora în prevederile art. 4 din Legea nr.241/ 2005 privind combaterea evaziunii fiscale.
Sesizarea penală nr.47.784/27.06.2007 înaintată de către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul a județului SMc ătre Pachetul de pe lângă Judecătoria Negrești O a ș, după cum se poate observă, nu a făcut obiectul dosarului penal nr. 448/P/ 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești -O, cu ocazia emiterii rechizitoriului din 02.07.2007. Deși în conformitate cu art. 34 lit. d din Codul d e procedură penală, organele de cercetare/urmărire penală trebuiau să conexeze din oficiu sesizarea Gărzii Financiare Secția S M nr.-/29.12.2006 înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești O a ș, cu sesizarea penală a activității de Inspecție Fiscală din cadrul a județului S M nr.47.784 727.06.2007 înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești O a ș, în privința săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și sancționată de art.4 din Legea nr.241/2005.
Subliniază faptul că, prejudiciul estimativ constatat de către organele de control ale Gărzii Financiare Secția S M, în valoare de 20.504 lei (11.128, 57 lei reprezentând A, și 9.371, 43 lei impozit pe profit), rămas neschimbat deoarece administratorul societății L d-nul G nu a pus la dispoziția organelor de control competente din cadrul a județului S M, toate actele contabile și primare pentru se stabili în totalitate obligațiile fiscale către bugetul de stat, nici ca urmare a celor trei invitații și a confirmărilor de primire a acestora (anexate prezentei).
Prin decizia penală nr. 15/A/2009, Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod de procedură penală a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-inculpat G, fiul lui si, la 11.02.1968, în O, jud.S M, CNP -,.în com.-/A, jud.S M, și STATUL ROMÂN prin AGEN IA NA IONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, reprezentata prin DIREC IA GENERALĂ A FINAN ELOR PUBLICE S M, mpotriva sentin ei penale nr.17/25.01.2008, pronun ată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală a oblig at apelantul-inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare tre stat.
n baza art.189 Cod de procedur penal a dispus plata din contul Ministerului Justi iei n contul Baroului SMa sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu, pentru av., conform delega iei pentru asistența judiciară obligatorie nr.2296/06.11.2008.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, a constatat că aceasta este temeinică și legală apelurile declarate de inculpat și Statul R prin Agenția Națională de Administrare Fiscala, reprezentata prin Direcția Generală a Finanțelor Publice SMs unt nefondate și în baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală au fost respinse pentru următoarele considerente:
S-a constatat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și a făcut o justă și corectă apreciere asupra probelor administrate în cauză, în sensul că inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv evaziune fiscala, prev.și ped.de art.9 lit.b din Legea 214/200, chiar inculpatul recunoscând în fața instanței de fond că nu a emis documente justificative ale veniturilor în suma de 69.700 lei încasate de - SRL.
Or, potrivit disp.art.6 din Lg.82/1991 orice operațiune economico-financiară se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate iar fapta inculpatului de a nu înregistra în documentele contabile ale - SRL venituri în suma de 67.700 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art.9 lit.b din Legea nr.245/2005 - "Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate"
Reținând vinovăția inculpatului, l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 10 luni închisoare și a suspendat condiționat executarea acestei pedepse.
În ceea ce privește atât cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp.art.72 Cod penal având în vedere limitele pedepsei și ținând cont de persoana inculpatului, de faptul că este la prima confruntare cu legea penală, a răspuns la chemarea sa de către organul de urmărire penală și instanța, astfel că în mod corect a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește apelul declarat de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, instanța a apreciat că și acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a reținut că prejudiciul cauzat părții civile prin fapta inculpatului ce formează obiectul cauzei este de 20.504 lei (aceasta fiind, de altfel suma cu care s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale) și nu suma de 114.967 lei, această sumă cuprinzând și prejudicii aferente unor eventuale alte fapte decât cea cu care a fost sesizată instanța.
Astfel că, în condițiile în care judecata se mărginește la fapta arătată în actul de sesizare, este imposibilă acordarea părții civile prin aceeași hotărâre și a altor despăgubiri civile decât cele rezultate în urma infracțiunii ce formează obiectul cauzei.
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că sentința atacată este temeinică și legală, apelurile sunt nefondate și au fost respinse.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G și partea civilă ANAF reprezentată prin DGFP S
În motivarea recursului se arată că inculpatul prin intermediul apărătorului său solicită admiterea acestuia și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât inculpatul nu a avut intenția de a sustrage societatea de la plata datoriilor către stat ci doar să amâne momentul plății, după ce lucrarea va fi finalizată, lipsind astfel intenția de a comite fapta.
Partea civilă ANAF, prin intermediul reprezentantului său solicită admiterea recursului său și modificarea în partea a sentinței, în sensul obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 20.504 lei debite și accesorii (dobânzi și penalități) și inserarea în decizie a faptului că accesoriile să fie calculate conform Codului d e procedură fiscală - OG nr. 92/2003 republicată.
Curtea, examinând hotărârea, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și 385 ind. 7 alin. 1 Cod procedură penală, apreciază că recursul părții civile este fondat, urmând a-l admite în consecință, iar recursul inculpatului este fondat, dar pentru alte considerente.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de ape, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului G care a fost condamnat de prima instanță (soluție menținută și de instanța de apel) la o pedeapsă de 10 luni închisoare, iar ca modalitate de executare a pedepsei s-a dispus suspendarea condiționată a acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că inculpatul în calitate de administrator la - SRL nu a înregistrat în contabilitatea societății venituri în sumă de 69.700 lei pe care societatea le-a încasat în perioada august - octombrie 2005, cauzând astfel un prejudiciu bugetului statului de 20.500 lei.
De menționat că, curtea apreciază că, criticile inculpatului referitoare la achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, în sensul că acesta ar fi avut intenția de a înregistra în contabilitate documentele justificative (facturi fiscale, chitanțe) ale veniturilor în sumă de 69.700 lei încasate de la numitul, doar după ce lucrarea contractată a fost finalizată și recepționată, sunt neîntemeiate.
Astfel, se constată că de fapt, după cum rezultă și din plângerea formulată de către beneficiarul acestei lucrări - numitul, la data de 19 iunie 2006 la IPJ S M, societatea inculpatului - SRL deși a încasat suma de 69.700 lei de la beneficiarul său, nu și-a onorat obligația contractuală asumată. Mai mult, potrivit art. 6 din Legea nr. 82/1991, orice operațiune economico-financiară trebuie consemnată în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, or inculpatul nu a emis astfel de documente justificative (facturi fiscale și chitanțe) - aspect care de altfel a fost recunoscut de inculpat.
Curtea apreciază însă că recursul inculpatului este admisibil în ceea ce privește pedepsele accesorii ce au fost aplicate, câtă vreme se constată că acestuia i-a fost interzis dreptul de a alege prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal. Potrivit practicii CEDO (cauza Sabou și Pârcălab contra României) nu pot fi interzise ab initio cu titlu de pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal, ci interzicerea acestor drepturi trebuie dispusă ținându-se seama de infracțiunea săvârșită de inculpat, modul și împrejurările comiterii faptelor.
În speța dată, apreciem că în mod greșit i-a fost interzis inculpatului dreptul de a alege cu titlu de pedeapsă accesorie câtă vreme infracțiunea comisă de acesta nu are o gravitate deosebită și nici nu se poate susține că inculpatul nu ar avea capacitatea necesară de a-și exercita dreptul la vot.
Pe de altă parte, apreciem că atât pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond (menținută și de instanța de apel) cât și modalitatea de executare a acestuia sunt în deplină concordanță cu scopul prevăzut de art. 52 Cod penal și cu criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, modul și împrejurările comiterii infracțiunii, circumstanțele reale și persoanele ale inculpatului, dar și faptul că acesta nu a dat dovadă de deplină sinceritate, nerecunoscând decât parțial săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
Referitor la recursul declarat de partea civilă ANAF reprezentată prin DGFP S M, instanța apreciază că acesta este fondat, câtă vreme atât instanța de fond cât și instanța de apel, deși a obligat inculpatul la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat, a omis a indica actul normativ, respectiv a temeiului de drept în baza căruia organele competențe urmează a calcula accesoriile (dobânzile și penalitățile de întârziere) aferente sumei de bază de 20.504 lei, deși partea civilă prin adresa de constituire de parte civilă formulată pe parcursul soluționării procesului penal, înregistrat sub numărul - a Judecătoriei Negrești Oașa indicat și acest temei de drept.
Față de cele ce preced, în baza art.385/15 pct. 2 lit."d" Cod procedură penală, va admite recursul penal declarat de inculpatul G și partea civilă - reprezentată prin S-M împotriva deciziei penale nr. 15/A din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu -M și a sentinței penale nr. 17 din 25 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Negrești -O, pe care le va casa și modifica în sensul că:
Dobânzile și accesoriile aferente sumei de 20.504 lei la care a fost obligat inculpatul G în solidar cu - SRL, reprezentată prin lichidator REAL SRL S-M în favoarea, se vor calcula conform Codului d e procedură fiscală - nr.OG 92/2003 republicată.
Va înlătura pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Va menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 1232/2 martie 2009, care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 2 lit."d" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul G și partea civilă - reprezentată prin S-M împotriva deciziei penale nr. 15/A din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu -M și a sentinței penale nr. 17 din 25 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Negrești -O, pe care le casează și modifică în sensul că:
Dobânzile și accesoriile aferente sumei de 20.504 lei la care a fost obligat inculpatul G în solidar cu - SRL, reprezentată prin lichidator REAL SRL S-M în favoarea, se vor calcula conform Codului d e procedură fiscală - nr.OG 92/2003 republicată.
Înlătură pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 1232/2 martie 2009, care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
(în concediu de studiu
semnează președintele
instanței
G)
decizie - /18.05.2009
Judec. apel - -
Judec. fond -
Tehnodact. 3 ex./18.05.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Munteanu Traian
