Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 250/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 250/R/2008
Ședința publică din 15 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan Judecător
JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria
Președintele Curții de Apel Cluj
-
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petenta împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorul de netrimitere în judecată (art. 278 ind. 1.pr.pen.)
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 8 aprilie 2008, iar apoi pentru data de 15 aprilie 2008.
CURTEA
Prin sentința penală nr.29 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, n temeiul art. 278 alin. 8 lit. a Cod procedură penală s-a respins plângerea formulată de, domiciliată în Vișeu de -, împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul cu nr. 41PI2005 la data de 16 iulie 2007, care a fost menținută.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligată petenta să plătească intimaților, și câte 480 lei cheltuieli judiciare, iar 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Maramureșa reținut că prin plângeri succesive adresate organelor de poliție petenta a solicitat cercetarea intimaților, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246.pen. referitoare la manierea defectuoasă de a-și exercita atribuțiile de serviciu în contextul solicitărilor petentei de a constata tăierile ilegale de arbori și a evalua prejudiciul cauzat prin tăierea arborilor din locul " " pe care-l deține în proprietate.
In urma efectuării actelor de urmărire penală în cauză procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați pentru infracțiunile prev. de art. 246.pen. și art. 249.pen. dar a disjuns cauza și a dispus continuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunilor silvice prev. de art. 97 din Legea nr.26/1996 și art. 32 din OG 96/1998 față de mai multe persoane.
Împotriva rezoluției procurorului, petenții au formulat plângerea la primprocurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, plângere care a fost
respinsă ca neîntemeiată.
În esență, din actele premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 1508/14.06.2004 a Judecătoriei Vișeu d Suss -
admis plângerea formulată de petenții și, în baza Legii nr. 1/2000, în contradictoriul cu Comisia Locală de sub M și s-a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 987/25.03.2004, respectiv reconstituirea în favoarea susnumiților a dreptului de proprietate asupra terenului de natură pășune, în suprafață de 50 ha, situat în localitatea de Sub M, locul numit" ".
Conform proceselor verbale de punere în posesie existente la filele 91 și
130 din dosar, la data de 25.10.2004 s-a realizat predarea terenului în suprafață de 50 ha pășune petentului de către reprezentanții Primăriei de sub. M în prezența specialistului topograf fără ca la această activitate să participe vreun reprezentant al organelor silvice.
Deși în același procese verbale s-a consemnat că de la data punerii în posesie " și administrarea terenului vor fi asigurate de proprietar în conformitate cu prevederile legale" (91 și 130 dosar ), titularii dreptului de proprietate nu au încheiat contract de administrare și pază cu vreun ocol silvic.
În aceste condiții, la data de 4.12.2004, potrivit susținerii petentului, după ce acesta a fost sesizat telefonic de niște localnici, că în zona "" se efectuează tăieri de arbori, acesta împreună cu fratele său și inginerul topograf s-au deplasat la pășunea împădurită susmenționată, ocazie cu care, potrivit susținerilor petentei, a identificat peste 130 arbori esență rășinoasă tăiați, pregătiți pentru a fi transportați la vale.
La coborârea de pe M, la bariera, petentul a sesizat verbal pădurarul de serviciu despre tăierile ilegale, iar în aceeași zi a depus o plângere scrisă la Postul de Poliție de sub M prin care a solicitat identificarea și tragerea la răspundere a autorilor.
Ulterior a formulat plângere și la postul de poliție, plângere înregistrată de numitul și repartizată de șeful de post - agent șef lucrătorului menționat.
Luând la cunoștință despre aspectele sesizate de petent, numitul s-a implicat personal în rezolvarea situației în sensul că a organizat împreună cu petentul și reprezentanții organelor silvice, o deplasare la proprietatea în litigiu pentru efectuarea unei constatări la fața locului ta data de 7.12.2004.
În dimineața respectivă grupul format din șeful de post, numitul, și inginerul silvic din cadrul ocolului Silvic de sub M, s-au deplasat spre locul arătat.
La bariera, aparținând de ocolul silvic susmenționat, persoanele nominalizate anterior, au fost oprite de un grup de persoane (inițial mai puține, în final cca 40), care au început să vocifereze, angajându-se în discuții din care a rezultat că persoanele din grupul arătat erau nemulțumite de faptul că numitului i-a fost atribuit teren în zona arătată.
Deși agentul șef și-a declinat calitatea și a încercat să medieze conflictul, invocând existența hotărârii judecătorești care recunoaște dreptul de proprietate al familie, aceste demersuri au rămas fără rezultat.
În consecință, revenind la postul de poliție, agentul șef a comunicat telefonic situația la IPJ M, întocmind în acest sens și un raport de eveniment solicitând sprijin pentru ca o nouă deplasare să poată avea loc în ziua următoare.
Deși petenții au fost de acord cu o nouă deplasare, stabilită pentru a doua zi, aceștia nu s-au prezentat și nici nu au comunicat motivul pentru care nu pot participa, astfel că deplasarea nu s-a putut efectua, reprezentanții organelor silvice comunicând că nu au cunoștință de amplasamentul proprietății, întrucât punerea în posesie s-a realizat de Primăria de sub M în absența lor.
În zilele următoare (tot în luna decembrie 2004) petenții au fost abordați din nou pentru stabilirea unei deplasări, de agentul șef însă au motivat că momentan nu dețin mijloc de transport adecvat (mașină de teren), proprietatea în litigiu fiind situată la o altitudine ridicată și într-o zonă greu accesibilă.
În perioada imediat următoare (tot luna decembrie 2004) a nins abundent
în zonă, drumul spre zona " devenind impracticabil.
Petenta a afirmat totodată că, sustragerea lemnului tăiat în condiții ilicite s-a făcut cu complicitatea organelor silvice și de poliție, întrucât mijloacele de transport au o singură posibilitate de acces, pe drumul forestier, proprietatea Direcției Silvice M, care este prevăzut cu barieră fiind permanent păzit; distanța de la barieră la zona este de cca 10- 15 km, după aprecierea petentului, transportul și exploatarea putându-se face doar cu utilaje, tractoare și autocamioane care nu au acces decât pe la punctul de pază și control arătat
Referitor la sesizările adresate de petenți organelor silvice, acestea au comunicat că potrivit prevederilor OG nr. 96/1998 responsabilitatea asupra pazei revine proprietarului, uzând de mijloace proprii sau la cerere, pe bază de
contract prin structurile silvice autorizate.
De asemenea, întrucât terenul în litigiu nu aparține fondului silvic, organele arătate au sesizat Primăria de sub M care deține pășune împădurită în zona, astfel că la data de 20.12.2004 petenții au solicitat asigurarea pazei proprietății acestora.
Conform adresei nr. 5549/18.12.2006 a Administrației Naționale Apele Române rezultă că în zona respectivă, prima zăpadă a căzut la data de 9.11.2004 și s-a topit la 10.04.2005 iar grosimea stratului de zăpadă în perioada decembrie 2004 - aprilie 2005 fost variabilă, atingând o valoare maximă de 130 cm, în luna martie 2005.
Astfel, deplasarea organelor de poliție la fața locului s-a realizat doar în perioada iunie - iulie 2005 când pe terenul proprietatea părții vătămate s-au identificat 231 arbori tăiați fără drept, din care un număr de 47 mai erau la fața locului, materialul lemnos, în cuantum de 98,43 mc fiind predat în custodie susnumitului.
Prejudiciul cauzat prin tăierile fără drept de arbori de pe proprietățile petenților a fost evaluat la 1.009.378.000 lei.
Pe parcursul cercetărilor s-a încercat identificarea autorilor tăierilor ilegale și beneficiarii acestui material lemnos, însă cum organele de urmărire penală nu au reușit să finalizeze cercetările, procurorul a dispus continuarea cercetărilor drept pentru care a disjuns cauza sub acest aspect.
În concluzie susținerile petentei cum că materialul lemnos sustras de pe suprafața de teren ce-i aparține putea fi transportat doar pe la bariera, barieră păzită de organele silvice și că materialul lemnos sustras a fost predat diverselor societăți comerciale care au exploatat parchete în zonă s-au dovedit a fi nefondate în primul rând pentru că a rezultat în urma cercetărilor că exista posibilitatea de a transporta material lemnos și prin alte locuri decât acea barieră (fila 180-185) și anume la aprox. 500 în amonte de punctul de control, iar în al doilea rând controalele tematice efectuate la acele societăți comerciale de către DGFP M nu au confirmat aceste susțineri.
În concluzie, este evident că nu se poate reține în sarcina intimaților exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu și asta pentru ca agentul de poliție și anume intimatul a încercat în limita posibilităților să facă toate demersurile pentru o cercetare la fața locului, iar cei care au provocat întârzierea aceste deplasări au fost petenții, iar ceilalți intimați angajați ai ocolului silvic nu avea nici o atribuție în a păzi fondul forestier aflat în proprietatea persoanelor fizice, iar petenții cunoșteau acest aspect cu atât mai mult cu cât încă de la punerea în posesie efectuată de către reprezentanții primăriei li s-au adus la cunoștință că "paza și administrarea terenului preluat vor fi asigurate de proprietar în conformitate cu prevederile legale ".
Cu toate acestea după punerea în posesie petenții nu au încheiat contract de administrare și pază cu vreun ocol silvic, fapt ce l-au realizat abia după ce acel prejudiciu le-a fost cauzat prin tăierea unui număr M de arbori.
Așa fiind, tribunalul a constatat că rezoluția procurorului este temeinică și legală atât sub aspectul soluției adoptate cu privire la intimați cât și cu privire la dispoziția de continuare a cercetărilor având în vedere că petenții au suferit un M prejudiciu prin tăierile masive iar autorii acestor tăieri trebuie identificați și trași la răspundere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta, solicitând casarea acesteia iar în urma rejudecării cauzei să se dispună casarea sentinței, desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor, și pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art.247 pen. și neglijență în serviciu prev. de art.249 pen.
Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Petenta a reclamat săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu prev. de art.246 și 249.pen. de către șeful de post și angajații Ocolului Silvic de sub M pentru că nu au luat toate măsurile pentru a constata și împiedica săvârșirea infracțiunilor silvice din locul numit""ce-i aparține,cauzându-i astfel un prejudiciu însemnat.
Trecând la analiza celor două infracțiuni,se reține că abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor se realizează, sub aspectul elementului material, fie printr-o inacțiune -neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, prin "act" înțelegându-se operația pe care făptuitorul trebuie s-o efectueze în temeiul îndatoririlor sale de serviciu. În acest sens prin neîndeplinirea unui act se înțelege omisiunea făptuitorului de a efectua operația pe care era ținut s-o efectueze, iar prin îndeplinirea în mod defectuos a unui act se înțelege efectuarea unei operații altfel de cum trebuia efectuată. Omisiunea sau acțiunea făptuitorului, pentru a realiza elementul material al infracțiunii, trebuie să fie săvârșită în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu.
De asemenea, sub aspect subiectiv, infracțiunea este săvârșită în ambele sale modalități de realizare, numai cu intenție. Cerința acestei forme de vinovăție și în cazul în care fapta constă în inacțiune rezultă din expresia "cu știință" folosită de legiuitor tocmai pentru a indica caracterul intenționat al infracțiunii și în această modalitate de săvârșire.
În ceea ce-l privește pe numitul, șeful Postului de Poliție de Sub M, în mod corect s-a reținut în ordonanța procurorului că nu se poate reține în sarcina sa această infracțiune. Astfel, fiind sesizat despre cele întâmplate de către petentul, a treia zi,respectiv la data de 7.12.2004 intimatul a organizat o deplasare la fața locului însă aceasta nu s-a realizat, întrucât drumul era blocat de un grup de 30-40 persoane, motiv pentru care a și întocmit raportul de eveniment aflat la 325 din dosar. În zilele următoare nu s-a putut efectua deplasarea la fața locului întrucât petenții nu s-au prezentat, iar intimatul nu avea cunoștință despre amplasamentul proprietății. Proprietatea petenților fiind situată la o altitudine ridicată și într-o zonă greu accesibilă, iar apoi din cauza condițiilor meteorologice (ninsori abundente, gros de zăpadă - a se vedea comunicările Administrației Naționale Apele Române de la 150-152), deplasarea nu s-a putut realiza nici în perioada imediat următoare.Însă șeful de post a efectuat acte premergătoare, organizând pânde (145 ptr. data de 18 decembrie 2005), audiind persoanele implicate și efectuând investigații pentru identificarea autorilor infracțiunilor reclamate de către petenți (a se vedea declarațiile și dovezile de la 145, 332-366,369, etc.).
Prin urmare nu se poate reține că lucrătorul de poliție cu intenție nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu pentru a-i cauza petentului o vătămare.
Raportat la ceilalți intimați aparținând organelor silvice, rezultă din disp.art.II/1 din art.1 din OUG 98/2003 modificată prin Legea nr.33/2004 că acestea nu aveau responsabilitatea pazei proprietății respective, întrucât "preluarea în pază de către structurile silvice de stat a pădurilor aflate în proprietatea persoanelor fizice se va face prin inventariere executată în prezența proprietarului sau a împuternicitului acestuia, inclusă într-un contract neoneros", lucru confirmat de altfel chiar prin aceea că la data de 20.12.2004 petenții au solicitat organelor silvice asigurarea pazei proprietății acestora (a se vedea cererile petentului în acest sens -107,109 și răspunsurile primite de acesta de la DIRECȚIA Silvică B M-106-110).
În sprijinul ideii că nu a fost posibilă constatarea infracțiunilor silvice din cauza condițiilor meteorologice în iarna și primăvara respectivă,stau și comunicărea Direcției Silvice B M de la 111 și a Ocolului silvic de la 147 din care rezultă că atât în luna decembrie 2004 nu a fost posibilă o evaluare exactă a pagubelor cauzate petentului datorită stratului de zăpadă de cca 30- 40 cm,cioturile fiind în M parte acoperite de zăpadă,cât și în luna aprilie 2005 când stratul de zăpadă în zona era de 50 cm.
De asemenea, contrar celor relatate de petentă, a rezultat că materialul lemnos putea fi transportat și prin alte locuri decât bariera (180-185) astfel că presupunerea petentei cum că sustragerile de material forestier s-ar fi realizat cu complicitatea organelor silvice nu a fost confirmată.
În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art.249 pen. aceasta presupune sub aspectul laturii obiective în încălcarea unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă,iar sub aspectul laturii subiective, vinovăția făptuitorului ia forma culpei,care poate fi simplă sau cu previziune. În mod corect s-a apreciat de instanță că nici infracțiunea de neglijență în serviciu nu poate fi reținută în sarcina intimaților. ocolului Silvic așa cum a rezultat din actele dosarului nu aveau în atribuțiile de serviciu paza terenului respectiv,aceasta reveninndu-le doar după încheierea contractului de pază. În cazul lucrătorului de poliție, acesta nu s-a deplasat la fața locului imediat după sesizarea sa, din cauze independente de voința sa, respectiv blocarea drumului de acces de către un nr.M de persoane, condițiile meteo nefavorabile deplasării la fața locului ( stratul de zăpadă topindu-se la data de 10.04.2005 iar valoarea maximă fiind în luna martie când a ajuns la 130 cm), nedisponibilitatea petenților de a se deplasa în zona respectivă, greu accesibilă, pentru indicarea terenului care le aparține, însă a efectuat în cauză alte acte de cercetare care intră în atribuțiile sale de serviciu,așa cum s-a arătat mai, astfel că nu se poate aprecia că există indicii că ar fi comis infracțiunea de neglijență în serviciu.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. Curtea va respinge astfel ca nefondat recursul petentei.
Va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta domiciliată în Vișeu de -, împotriva sentinței penale nr. 29 din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe petentă să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red.IM
Dact./2ex./23.04.2008
Judecători:Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria
