Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 246/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. 3372+/190/2006
DECIZIA PENALĂ NR. 246/R/2008
Ședința publică din 15 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș
Președintele Curții de Apel Cluj
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
-
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 15/A din data de 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosar nr. 3372+/190/2006, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, e pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei se prezintă inculpatul, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat R solicită onorariu avocațial pentru studiu de dosar, depunând la dosar referat pentru plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției.
Inculpatul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta apărătorul ales, învederând că este pe drum.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului B N, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind partea civilă.
Apărătorul ales al inculpatului solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării, precizând a angajat cauza astăzi.
Curtea lasă cauza la a treia strigare, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului să studieze dosarul și să pregătească o apărare pertinentă.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a treia strigare a cauzei se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului B N, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind partea civilă.
Apărătorul ales al inculpatului depune motive de recurs și arată că are de formulat o cerere și anume că a constatat, cu ocazia studierii dosarului, că acea casetă care a stat la baza condamnării inculpatului nu se află la dosar și nici nu există vreo dovadă că a fost depozitată într-un loc special. Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a se efectua adresă la Parchet pentru a comunica ce s-a întâmplat cu acea casetă și unde se află în prezent. Apreciază că este necesar a se viziona această casetă, având în vedere că a stat la baza condamnării inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că este adevărat că această casetă nu se află la dosar. S-a cerut în apel vizionarea acestei casete, dar ulterior s-a renunțat la această probă, fără a se proceda la vizionarea acestei casete. Arată că nu a văzut această casetă, însă apreciază că nu este o probă pertinentă, concludentă și utilă soluționării prezentei cauze. Solicită respingerea probei și acordarea cuvântului în fond, apreciind că la dosar există suficiente probe.
Apărătorul ales al inculpatului susține că niciodată această casetă nu s-a aflat la dosarul cauzei și nici nu există dovada că a fost. Apreciază că este important să se afle ce s-a întâmplat cu soarta casetei.
Curtea, deliberând, respinge proba solicitată de apărătorul ales al inculpatului, raportat la aspectul că în recurs nu pot fi administrate decât anumite probe.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c rap. la art. 3859pct. 10.pr.pen. casarea deciziei penale atacate și, rejudecând, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bistrița N pentru că s-a ignorat o cerere esențială de natură a garanta dreptul la apărare al inculpatului și anume vizionarea casetei de către instanță.
În subsidiar, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. b rap. la art. 3859pct. 10.pr.pen. rap. la 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1pr.pen. rap. la art. 18.pen. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului de sub săvârșirea infracțiunii de furt calificat, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală pronunțată Tribunalul Bistrița Na respins apelul declarat de inculpat ca nefondat și a menținut hotărârea pronunțată în fond, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție. Instanța de fond a constatat că vinovăția inculpatului este dovedită prin declarațiile constante ale coinculpatului, care a prezentat în detaliu modalitatea în care s-a comis fapta în dauna părții vătămate. De asemenea, s-a mai apreciat că vinovăția inculpatului ar mai fi probată și prin declarațiile martorilor, și, persoane care au vizionat caseta camerei de supraveghere din Magazinul. Apreciază că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri vădit nelegale, întrucât, deși ambele fac referire directă la un mijloc material de probă esențial, în sensul art. 94.pr.pen. totuși acest mijloc material de probă nu există și nici nu a existat vreodată la dosarul cauzei. Acest mijloc material de probă era obligatoriu să se afle la dosarul cauzei pentru a putea fi cercetat și evaluat de instanță. Consideră că este o situație total neobișnuită ca o instanță să facă o evaluare a unor imagini filmate și care conțin elemente incriminatoare fără să fie vizionate direct aceste imagini. E obligatoriu ca instanța să facă interpretarea acelor imagini direct și nu prin interpuși. Apreciază că această lacună, deficiență procedurală este mult prea gravă pentru a putea fi trecută cu vederea.
Învederează că în cauză se impune soluția casării cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Bistrița N, întrucât trebuie să se efectueze investigații serioase pentru a se vedea ce s-a întâmplat cu acea casetă.
În ceea ce privește cea de-a doua solicitare, în subsidiar, de achitare a inculpatului, precizează că acesta nu a recunoscut niciodată comiterea faptei reținute în sarcina sa. Susține că procurorul de caz a avut o poziție oscinlantă, în sensul că în momentul în care a vizionat acea casetă și a constatat că nu este incriminatoare, nu și-a mai permis să avanseze propunerea de arestare preventivă. După o perioadă de 4 luni de zile inculpatul a săvârșit acea tentativă de furt, fiind trimiși în judecată ambii inculpați. Inculpatul, pe a cărui declarație se bazează condamnarea inculpatului, a avut o poziție oscilantă, dând trei declarații diferite, respectiv în primă fază a declarat că a comis fapta singur, apoi împreună cu inculpatul, iar în ultimă instanță a declarat că nu a comis săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Apreciază că nu se poate da o valoare probatorie deosebită acestor declarații. Având în vedere toate aceste aspecte, precum și faptul că nu au fost martori oculari, apreciază că trebuia să se aplice principiul in dubio pro reo, orice îndoială trebuie să profite inculpatului. Față de poziția oscilantă a inculpatului consideră că nu se poate reține vinovăția inculpatului. Susține că a ajuns la concluzia că din neglijență sau cu rea credință s-a omis să se atașeze magnetică pe care au fost imprimate imaginile incriminatoare, iar procurorul de caz a preferat să facă o reconstituire a acestor imagini prin intermediul unor martori interpuși.
Arată că inculpatul are într-adevăr cazier judiciar, însă de peste 10 ani nu a mai comis nicio faptă penală, precizând totodată că chiar dacă această persoană a comis anterior fapte penale nu se poate merge pe prezumția de vinovăție.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Apărarea formulată astăzi de către inculpat are în principal lipsa acelei casete care nu a fost vizionată de nicio instanță, nici de cea de fond, nici de cea de apel. Aspectele învederate de apărătorul inculpatului ar fi acelea, care ar fi dus la condamnarea inculpatului, situație în care, în lipsa acestei casete, există dubii cu privire la declarațiile martorilor care au vizionat caseta, iar soluția de condamnare este greșită. Inculpații au acționat împreună fiind depistați în aceeași zi, ca urmare a vizionării casetei de către martorul. Coinculpatul a arătat modalitatea în care a fost concepută infracțiunea. La dosar se află declarațiile celor care au vizionat acea casetă și au recunoscut pe cei doi inculpați, care au urmărit partea vătămată și au flancat-o la casa de marcat unde achita cumpărăturile. Martorul a declarat că nu a văzut efectiv momentul sustragerii, dar în mod corect s-a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa. În declarația de la fila 169 din dosarul instanței, inculpatul nu mai recunoaște comiterea faptei, însă instanța a înlăturat acea declarație, pe considerentul că este dată tocmai pentru a-l favoriza pe inculpatul.
Apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, iar cu privire la individualizarea pedepsei, instanța de fond a făcut o corectă individualizare, având în vedere toate elementele prev. de art. 72.pen. aplicând o pedeapsă orientată spre minim. Neexistând niciun aspect de nelegalitate solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat să-și întrețină familia. Nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa. Solicită să se facă lumină în această cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr.l054 din 24 august 2007, pronunțată de Judecătoria Bistrița, a fost condamnat, în baza art. 26 rap. la art.208 alin.l, art.209 alin.1 lit.a,e Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, inculpatul, (fost ), fiul lui și, născut la data de 08.04.1971 în B, domiciliat în B, sector IV,-, b1.55,.2,.51, cu reședința în comuna, sat, nr.141, județul G, recidivist, deținut în Penitenciarul Bistrița, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, la 3 ani închisoare.
În baza art.20 Cod penal rap.la art.208 alin.l Cod penal, 209 alin.l lit.e Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, același inculpat, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit a Cod penal s-a constatat că faptele au fost săvârșite în concurs real, iar în temeiul art.34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 523 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.529/2004 a Judecătoriei Giurgiu, (din a cărui executare s-a liberat condiționat la data de 23 noiembrie 2004), care s-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru faptele deduse judecății, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit a și b Cod penal pe toată durata executării pedepsei.
Potrivit art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv, din data de 30 ianuarie 2006 și din 2 aprilie 2006 la zi.
Potrivit art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului,.
În baza art.208 alin.l Cod penal rap. la art.209 alin.l lit.a,e Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.05.1978 în G H, județul S, cetățean român, domiciliat în comuna, nr.64, județul S (fără forme legale în loc.Viile la -), recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64.a,b Cod penal pe toată durata executării pedepsei.
Potrivit art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de 24 de ore din data de 30 ianuarie 2006.
În baza art.998 cod civil rap. la art.14 și 346 Cod procedură penală și art.1003 Cod civil, inculpații au fost obligați în solidar, să plătească părții civile, 310 lei, despăgubiri civile.
S-a luat act de faptul că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, fiecare inculpat a fost obligat să plătească în favoarea statului, câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei cu titlul de onorariu avocațial din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În dimineața zilei de 30.01.2006, inculpații și s-au întâlnit într-o cofetărie din B unde au servit câte o cafea, după care s-au deplasat la CEC-ul situat în B, P-ța - -, au intrat în imobil, inculpatul așezându-se pe un fotoliu, în timp ce inculpatul s-a plimbat prin fața ghișeelor, urmărind persoanele care efectuau operațiuni fie de depunere, fie de ridicare a unor sume de bani.
La un moment dat, inculpatul a ieșit în stradă, făcându-i în același timp un semn discret cu capul, lui, care a înțeles că trebuie să-I urmeze. Ajungând lângă el, acesta i-a arătat în fața lor o femeie în vârstă, mai robustă, care avea în mâna dreaptă o poșetă neagră din piele, spunându-i totodată lui că persoana respectivă avea bani la ea.
Cu intenția de aod eposeda pe partea vătămată (în vârstă de 68 ani) de banii pe care îi avea asupra sa, inculpații au urmărit-o până în zona centrală a orașului, aceasta intrând în Magazinul "", situat pe strada - -.
Inculpații au urmat-o pe partea vătămată în magazin, urmărind-o timp de aproximativ 5 minute, iar în timp ce aceasta se afla la casa de marcaj, s-a apropiat, cu intenția de a-i fura banii din poșetă, moment în care s-a postat, la fel, lângă partea vătămată, pentru a crea un paravan între aceasta și restul clienților din magazin. a sustras din poșeta părții vătămate, suma de 410 lei, din care, la ieșirea din magazin i-a dat inculpatului 100 lei. Cei doi inculpați s-au deplasat în continuare la Bank, unde a achitat o de 227 lei pentru concubina sa, martora, apoi, tot împreună, au mers la un bar de pe str.-, unde au fost depistați de organele de poliție.
Sesizând lipsa banilor imediat după ce a părăsit magazinul, constatând că fermoarul poșetei era întredeschis, partea vătămată s-a întors și a întrebat vânzătoarele dacă știu ceva, solicitându-Ie ajutorul. A fost îndrumată la șeful magazinului, martorul care, vizionând casetele înregistrate de camerele de supraveghere amplasate în spațiul comercial, a observat că partea vătămată a fost în permanență urmărită îndeaproape de două persoane de sex masculin, circa 5 minute. Când partea vătămată s-a îndreptat spre casă, cele două persoane s-au postat unul în spatele ei și unul lateral, înconjurând-o pe aceasta.
Părții vătămate i-a fost restituită suma de 100 lei, care a fost găsită asupra inculpatului și care, în primele declarații date în cursul urmăriri penale a recunoscut că a primit-o de la inculpatul, sumă pe care acesta din urmă a sustras-o din geanta părții vătămate.
În ziua de 2 aprilie 2006 inculpatul, aflându-se în târgul de animale din localitatea de, județul B N, a urmărit-o pe partea vătămată, în vârstă de 71 ani, cu intenția de a-i sustrage banii pe care îi avea într-o poșetă ( o sută Euro și cinci milioane lei vechi). Ajungând într-un grup de persoane, profitând de aglomerația ce s-a creat, inculpatul s-a apropriat de partea vătămată și cu un briceag pe care îl avea asupra sa, a tăiat poșeta acesteia, încercând să sustragă banii din interior, însă simțind că cineva îi caută în poșetă, partea vătămată a alarmat lumea din jur, inculpatul fiind prins și reținut de către organele de poliție, acesta chiar tăindu-se la un deget în încercarea de a introduce, în grabă, briceagul în buzunar.
Impotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii reținute.
În motivarea apelului s-a relevat că inculpatul nu a recunoscut nici un moment săvârșirea faptei, susținând în permanență că este nevinovat, în apărarea sa invocând lipsa oricărui mijloc de probă direct, care să ateste indubitabil că este autorul infracțiunii de furt, situație în care,în speță se impune aplicarea principiului "in dubio pro reo".
În sprijinul afirmațiilor sale, apelantul a invocat poziția oscilantă a coinculpatului, care, în trei declarații succesive a prezentat trei versiuni diferite, dar și declarațiile martorilor acuzării, declarații puse sub semnul îndoielii, motivat de împrejurarea că depozițiile au un conținut identic, fapt ce dovedește c+ă au fost copiate una după cealaltă, fiind imposibil ca două persoane total diferite ca structură intelectuală, bagaj cultural, nivel instructiv etc, să se exprime absolut identic.
Pe de altă parte, s-a precizat că declarația martorului acuzării, are un pregnant caracter subiectiv, motiv pentru care trebuie înlăturată, iar declarațiile martorilor și, luate în faza cercetărilor judecătorești conțin elemente contradictorii față de depozițiile date în cursul urmăririi penale.
Prin decizia penală nr.15/A din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în baza dispozițiilor art. 379 pct. l lit. b Cod procedură penală s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1054 din 24 august 2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița.
În temeiul dispozițiilor art. 383 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive, de la 30.01.2006 și din 02.04.2006, la zi.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în baza materialului probator administrat, prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, a dat încadrări juridice corespunzătoare faptelor deduse judecății, a aplicat pedepse în limite legale și just individualizate și a soluționat corect și latura civilă a cauzei.
Chiar în condițiile în care inculpatul apelant a negat săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, vinovăția acestuia a fost dovedită prin declarațiile inițiale constante date de coinculpatul, care a prezentat în detaliu, în cursul urmăririi penale, modalitatea în care au comis fapta în dauna părții vătămate, descriind acțiunile desfășurate de fiecare în parte, faptul că la ieșirea din Magazinul "", coinculpatul i-a remis suma de 100 lei și că, în aceleași împrejurări, apelantul i-ar fi relatat că "a făcut-o" pe partea vătămată de două milioane lei (43 dos.urm.penală).
Aceste depoziții au fost menținute și cu ocazia declarației date procurorului la 31 ianuarie 2006 (40) și în parte, chiar și cu ocazia confruntării efectuate la aceeași dată între cei doi inculpați, ocazie cu care, deși inculpatul a negat implicarea sa în sustragerea banilor părții vătămate, a relevat în mod expres, că banii găsiți asupra sa de către organele de poliție îi primise de la inculpatul (36).
Vinovăția inculpatului-apelant a fost probată și prin declarațiile martorilor acuzării, și, persoane care au vizionat caseta camerei de supraveghere din Magazinul "", relevând că cei doi inculpați au urmărit-o în mod insistent pe partea vătămată, prin magazin, încadrând-o pe aceasta în momentul în care s-a deplasat la casa de marcat. Pe de altă parte, din procesul-verbal de vizionare a casetei video, dar și din depozițiile acelorași martori rezultă, contrar celor susținute de inculpat, că inculpații nu s-au adresat nici un moment vreuneia dintre vânzătoarele magazinului, fiind în permanență atenți la partea vătămată ( 70).
conținute de depozițiile date în fața instanței de către martori se explică prin faptul că, aceștia s-au prezentat în vederea audierii în fața judecătorului, după aproximativ 10 luni de la momentul săvârșirii faptei.
Așa fiind, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale și în faza cercetărilor judecătorești, tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului t este pe deplin dovedită, astfel încât nu se poate da eficiență principiului invocat în apărare "in dubio pro reo".
În temeiul disp.art.383 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului intimat și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata arestării preventive, de la 30 ianuarie 2006 și din 2 aprilie 2006, la zi.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului declarat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c rap. la art. 3859pct. 10.pr.pen. casarea deciziei penale atacate și, rejudecând, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bistrița N pentru că s-a ignorat o cerere esențială de natură a garanta dreptul la apărare al inculpatului și anume vizionarea casetei de către instanță.
În subsidiar, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. b rap. la art. 3859pct. 10.pr.pen. rap. la 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1pr.pen. rap. la art. 18.pen. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea sa de sub săvârșirea infracțiunii de furt calificat, întrucât nu a săvârșit această faptă iar probele dosarului nu-i dovedesc vinovăția.
Analizând recursul declarat de inculpatul pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
În primul rând, în ceea ce privește cererea apărătorului recurentului de a fi vizionată caseta video de către instanța de recurs, această probă nu poate fi administrată în această fază, a recursului, raportat la dispozițiile art.38514care prevăd că "instanța (de recurs) verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanța de recurs".
Raportat la solicitarea de a fi trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Bistrița -N întrucât nu a fost vizionată caseta de către această instanță, se constată că proba privind vizionarea casetei a fost solicitată și în fața instanței de fond, însă apoi inculpatul asistat de apărătorul său (același apărător ca și în faza apelului și a recursului) a renunțat la vizionarea casetei, motiv pentru care instanța a luat act de renunțarea la această cerere (a se vedea încheierea din 21 august 2007 de la 315) și a constatat încheiată faza cercetării judecătorești.
Pe de altă parte,potrivit art. 385/15 pct.2 lit.c pr.pen. cazurile în care se poate dispune rejudecarea cauzei sunt expres prevăzute de lege,respectiv cele prev. în art.385/9 al.1 pct.3-5,pct.6 teza a doua,pct.7-10 și pct.21,motivul invocat în recurs neînscriindu-se în aceste texte.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului recurent, aceasta a fost stabilită în mod corect de către instanțe, raportat la declarațiile coinculpatului din faza urmăririi penale (la instanță revenind asupra declarațiilor și nerecunoscând fapta-însă nemotivându-și această revenire), care a descris detaliat modul în care au săvârșit furtul în dauna părții vătămate, (40,42 ), declarații care se coroborează cu cele ale martorilor (71) (80/1-304), (73,200), care au vizionat caseta respectivă și au observat modul în care au acționat cei doi inculpați,procesul-verbal de depistare din data de 30 ianuarie 2006 (23) a celor doi inculpați,aceștia fiind depistați pe b-dul - din B precum și declarațiile părții vătămate (25-27 ).
Raportat la probele dosarului, instanțele în mod corect au apreciat că în speță nu își găsește aplicarea principiul "in dubio pro reo" și au procedat la condamnarea inculpatului recurent.
Astfel, analizând apărarea pe care și-a făcut-o inculpatul recurent în fața primei instanțe, Curtea constată că acesta la termenul din 26 octombrie 2006 solicitat audierea martorilor, și, pe care s-a angajat să-i prezinte fără citație, precum și vizionarea casetei camerei de supraveghere din magazinul. La termenul următor s-a prezentat martorul (arătând că acesta este numele lui real și nu ) care a arătat că nu cunoaște nimic în cauză (177 ), iar la același termen apărătorul inculpatului a arătat că renunță și la martorul întrucât acesta nu cunoaște nimic despre împrejurările comiterii faptei. De asemenea, ulterior a renunțat și la vizionarea casetei. Astfel, inculpatul deși i s-a respectat dreptul la apărare, având posibilitatea de a-și formula apărări, nu a reușit să înlăture restul probelor aflate la dosarul cauzei și menționate mai sus, care îi dovedesc vinovăția.
alte motive de casare a deciziei care să fie luate în considerare de către instanță, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen, va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art.192 alin.2 proc.pen, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.05.1978 în GHj ud. S, împotriva deciziei penale nr. 15 din 19 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, avocat.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER,
- - - - -
Red.IM
Dact./3ex.
23.04.2008
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
