Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 275/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENAL
DOSAR NR--14.01.2009
DECIZIA PENAL NR.275/
Ședința public din data de 19.03.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECTOR: - - -
JUDECTOR: -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetului de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se afl judecarea contestației în anulare formulat de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.1257/R din 17.12.2003, pronunțat de Curtea de APEL TIMI ȘOARA, în dosar nr. 8145/2003.
La apelul nominal se prezint contestatorul în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Aprtorul din oficiu al contestatorului solicit admiterea contestației în anulare pentru motivele invocate în scris, artând c la judecarea recursului nu a fost audiat și nu a fost prezentat la Înalta Curte de casație și Justiție pentru soluționarea cererii de recuzare care a fost respins.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, contestația este tardiv introdus, iar cu privire la neaudierea inculpatului în recurs și neprezentarea inculpatului la Înalta Curte de Casație și Justiție pune concluzii de respingere întrucât contestatorul invoc în cauz o hotrâre definitiv privind recuzarea, prin aceasta nesoluționându-se fondul cauzei.
Contestatorul solicit admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulat, susținând c a fost citat de dou ori la Înalta Curte de Casație și Justiție dar din motive de organizare nu a fost prezentat pentru a-și susține recursul, și nu a fost audiat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constat urmtoarele:
Prin sentința penal nr. 278 din 10.02.2003 pronunțat de Judec toria Arad, în dosar nr. 7880/2002, în baza art. 334 Cpp a fost schimbat încadrarea juridic a faptei pentru care a fost trimis în judecat inculpatul din infracțiunea prev.de art. 312 alin.2 Cp în infracțiunea prev.de art. 20 Cp și de art. 13 din Lg. 143/2000 raportat la art. 10 și la art. 3 alin.2 din Lg. 143/2000 cu aplicarea art. 13 alin.1 Cp.
În baza art. 20 și a art. 13 din Lg. 143/2000 raportat la art. 10 și la art. 3 alin.2 din Lg.143/2000 cu aplic. art. 13 alin.1 Cp condamnat pe inculpatul - fiul lui și, nscut la 14.11.1958 în A, cetțenie român -australian, studii medii, fr ocupație, domiciliat în A,-, deținut în Penitenciarul Arad, CNP -,la 8 ani închisoare pentru svârșirea tentativei la infracțiunea de organizare a introducerii ilicite în țar a unui drog de mare risc.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 Cp în condițiile prev.de art. 71 Cp.
A aplicat inculpatului pedeapsa complimentar a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin.1, lit. a Cp pe o durat de 5 ani.
În baza art. 350 Cpp a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 88 Cp a dedus din pedeaps durata detenției preventive din 06.10.2000 la zi.
În baza art. 11 pct. 2, lit. a Cpp rap.la art. 10 alin.1 lit. c Cpp a achitat pe inculpatul - fiul lui și, nscut la 28.11.1973 în A, studii medii, subofițer, domiciliat în A,--44, - 27,. A,.44, CNP - pentru svârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prev.de artr. 312 alin.2 Cp.
În baza art. 349 Cpp rap.la art. 191 al.1 Cpp a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut c prin rechizitoriul Parchetului de pe lâng Tribunalul Arads -a dispus trimiterea în judecat a inculpatului, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecat a inculpatului, pentru svârșirea în mod organizat a infracțiunii de trafic de stupefiante, fapt prtev.de art. 312 al.2 Cp pentru c în perioada noiembrie 1996- ianuarie 1997 inculpații au organizat o rețea având ca scop traficarea de cocain din în România, racolând, instrumentând și finanțând pe învinuitele și care au efectuat transportul drogurilor.
Din probele administrate, prima instanț a reținut c inculpatul, zis "" s-a stabilit în Australia în anul 1983, obținând cetțenie australian- țar pe care a prsit-o în anul 1993, revenind în România, stabilindu-și reședința în A,-.
În perioada șederii sale în Australia, inculpatul a ajuns în atenția poliției federale australiene pentru furnizare și posesie de heroin, având antecedente, constând în infracțiuni privind regimul drogurilor și infracțiuni privind regimul circulației.
Ï. în România, în încercarea de a obține droguri, inițiaz organizarea unui transport de cocain din de, cutând persoane pe care s le conving s efectueze acest transport pentru el evitând, astfel expunerea sa direct.
În acest scop în luna noiembrie 1996, inculpatul convinge pe martora, care era în relații apropiate cu, nepotul inculpatului, s efectueze transportul cocainei din de, promițându-i plata unei sume de 5000 USD și compensarea cheltuielilor legate de cltorie.
Întrucât nu avea experiența necesar unei asemenea cltorii, inculpatul o convinge și pe martora s o însoțeasc pe în de, ținând seama c mai efectuase transporturi clandestine tot la cererea inculpatului în luna septembrie 1995 din Ungaria în România și respectiv din în România.
Ca și în cazul, inculpatul i-a promis și acestei martore suma de 5000 USD pentru efectuarea transportului respectiv.
La 21.11.1996 inculpatul comunic martorelor c vor pleca în, cu avionul, pe ruta Budapesta-- de, iar în acest scop în data de 22.11.1996 cele dou martore se deplaseaz la Budapesta cu autocarul pentru a obține vizele de intrare în și pentru a cumpra biletele de avion.
În noaptea de 26/27 11 1996 pleac din A cu autocarul spre Budapesta și sosesc la de la 04.12.1996.
Conform înțelegerii cele dou martore urmau s fie contactate de persoane care trebuiau s le predea cocaina. Întrucât aceste persoane nu au aprut, martorele l-au înștiințat pe inculpatul care se decide s vin în de.
Inculpatul ajunge în cu avionul pe ruta -- de. În a sosit în data de 26.12.1996 și a rmas câteva zile dup care a luat avionul de de unde s-a cazat în același apartament cu cele dou martore.
În data de 31.12.1996 pleac împreun cu martora cu avionul pân în localitatea -reședința statului brazilian, situat în vestul, la granița cu statul columbian.
Cei doi au rmas în pân la începutul lunii ianuarie 1997 fr a reuși s intre în posesia stupefiantelor și întrucât aceste cltorii au costat prea mult, inculpatul le cere celor dou martore s cltoreasc în pentru a prelua cocaina.
Ca urmare a instrucțiunilor date de inculpat, a luat avionul din de pân la - capitala statului unde se cazeaz pentru o noapte la hotel Ex, iar de acolo se deplaseaz pân în, în apropierea frontierei columbiene.
Martora se deplaseaz cu avionul din pân la, dup care cltorește pân în, unde se întâlnește cu.
Inculpatul pleac din cu avionul pân la de și prsește de Sud.
În localitatea cele dou martore sunt contactate de doi brbați rmași neidentificați care le remit un rucsac în care afirmau c este ascuns 1 kg de cocain.
Deși cei doi le-a cerut ca una din ele s rmân în pân când cealalt va transporta cocaina și se va întoarce cu banii, conform înțelegerii date de inculpat, cele dou martore au prsit pe rute diferite teritoriul statului ecuadorian, reîntâlnindu-se la sfârșitul lunii ianuarie 1997 în de.
Aici martorele au desfcut rucsacul și au constatat c înuntrul su se mai gsea un rucsac, acestea hotrându-se c transporte fiecare câte unul din ele, prsesc de, plecând cu același avion spre.
În data de 31.01.1997 martorele sosesc la, pe aeroportul din 2, unde la ora 11,10 sunt depistate la controlul vamal, având asupra lor o cantitate de 471 gr. cocain martora și 498 gr. cocain martora.
Cele dou martore au fost cercetate și condamnate la câte 4 ani închisoare, pentru svârșirea infracțiunilor de c0ontraband și respectiv procurare ilegal, pstrare în scopul vânzrii, transport de narcotice în cantitate deosebit de mare.
În privința inculpatului care a fost acuzat de svârșirea în mod organizat a traficului de stupefiante, instanța a constatat c probatoriul nu a confirmat acuzațiile formulate împotriva sa, respectiv nu a confirmat implicarea acestuia în organizarea transportului de cocain de ctre martore din de Sud în România și a dispus achitarea acestuia în baza art. 10 al. 1, lit. c Cpp, fapta nefiind comis de acest inculpat.
Probele propuse în susținerea acuzației au constat în depozițiile martorelor și care au artat c inculpatul ar fi participat la instructajele pe care le fcea acestor martore privind transportul cocainei precum și c ar fi fost determinat de acest inculpat s efectueze transportul, și din depozițiile martorilor, Minoca, și au artat c în luna februarie 1997 inculpatul i-ar fi comunicat și iar- fi anunțat de arestarea martorei și c ar fi participat la mai multe discuții acas la familia acestei martore, discuții în care se punea problema ajutrii și în care mama inculpatului ar fi amenințat membrii familiei c dac vor vorbi despre implicarea celor doi inculpați în transportul stupefiantelor, inculpatul i-ar împușca.
Inculpatul a negat constant implicare sa în organizarea transportului de cocain.
În privința depoziției martorei, acestea au fost constante în a afirma c, date fiind relațiile sale apropiate cu inculpatul, a acceptat s fac transportul drogurilor la cererea acestuia.
Îns declarațiile martorei sunt contradictorii în aceast privinț. Cu prilejul confruntrii cu inc., la 05.10.2000, martora a precizat c inculpatul a fost de faț la toate instructajele pe care inculpatul le-a efectuat cu martorele privind transportul cocainei. În prima depoziție dat la 04.10.2000 martora a afirmat c ambii inculpați le-au condus la autogar când martorele au plecat la Budapesta pentru a obține viza de ședere în și apoi când au luat avionul pentru a ajunge în de Sud.
În cursul audierii sale în instanț la 18.03.2002 martora revine asupra declarației date în faza urmririi penale și declar c pe inculpatul l-a vzut o singur dat când acesta a condus-o pe pentru a lua autocarul de Budapesta. De asemenea a artat c la instructajele privind transportul cocainei, inculpatul nu a participat.
Ca urmare a revenirii martorei, privind participarea inculpatului, la discuțiile transportului de cocain este martora.
Instanța a luat în considerare depoziția dat de în cursul judecții, având în vedere c aceast mrturie cu privire la care afirm c este prima dat sub prestare de jurmânt a fost fcut în ședinț public în prezența ambilor inculpați și a aprtorilor acestora. În condițiile în care a declarat c nu a participat la instructajele fcute de cu privire la transportul drogurilor, implicarea acestui inculpat în comiterea infracțiunii respective este susținut direct numai de martora.
fiind audiat ca martor în cursul urmririi penale la 09 07 2000 cu privire la cltoria fcut împreun cu inculpatul în luna octombrie 1996 de la A la în Ungaria, martora nu face referire la nici o alt persoan care s-ar fi aflat în autoturismul în care se gseau cei doi. Aceast depoziție dat sub prestare de jurmânt este completat cu un element esențial în depoziția dat în cursul judecții la 18.03.2002 în care martora fcând referire la același eveniment, declar c în autoturism se mai afla și un prieten al inculpatului pe nume. În cadrul aceleiași depoziții martora arat c atunci când autoritțile au descoperit cocaina în bagajele lor, au separat-o de îndat de, pentru ca ulterior, în cadrul aceleiași depoziții s arate c înaintea separrii lor a avut posibilitatea s se consulte cu și s stabileasc o versiune comun prezentat organelor de anchet. Aceast împrejurare a fost negat de martora care a afirmat c au fost separate în cursul anchetei.
Instanța a reținut c revenirile martorei afecteaz credibilitatea mrturiei sale. Împrejurarea c martora a refuzat inițial s depun mrturie, iar ulterior a considerat c trebuie s spun adevrul, atest faptul c aceasta face aprecieri morale privind oportunitatea depoziției sale. Astfel de aprecieri submineaz credibilitatea martorei și oblig instanța la a evalua depozițiile sale numai în raport de celelalte probe.
Ținând seama de aceste aspecte și constatând c singura persoan care afirm c inculpatul a participat la discuțiile în care prezenta scopul plecrii în, este martora, instanța a înlturat depoziția aceste martore în aceast privinț și a reținut c inculpatul nu a participat la discuțiile dintre și cele dou martore referitor la cltoria acestora în de Sud.
De asemenea, cu aceeași motivare instanța nu a reținut c inculpatul a fost persoana care a convins- s fac transportul cocainei. Aceast împrejurare a fost atestat numai de martora, iar simplul fapt c era în relații intime cu martora, nu pot confirma în mod indubitabil aceast împrejurare. În condițiile în care inculpatul a promis martorei plata unei sume de 5000 USD pentru efectuarea transportului, se poate deduce la fel de ușor c martora a efectuat cltoria pentru a obține suma promis, iar nu fiindc a fost rugat sau convins de inculpatul s o fac.
În ceea ce privește prezența inculpatului în noaptea de 26/26 noiembrie 1996 la autogara A, pentru aoc onduce pe la autocarul de Budapesta, aceast împrejurare a fost atestat de martorele,. Inculpatul ar fi contestat c ar fi însoțit-o pe la autogar, iar martorii propuși de acesta, au artat c acesta a fost prezent în seara respectiv la petrecerea sa de la domiciliul su, organizat cu prilejul aniversrii zilei sale de naștere.
Având în vedere c cele dou martore au artat c inculpatul a condus-o pe martora la autogar cu un autoturism, instanța a admis c dat fiind distanța relativ scurt dintre locuința inculpatului și autogar, inculpatul ar fi putut s se deplaseze la autogar pentru o scurt perioad de timp fr s i se remarce absența de la petrecere. De aceea, instanța a reținut c acest inculpat a însoțit-o pe martora la gar, îns aceast împrejurare nu dovedește c a organizat transportul cocainei din de Sud.
Celelalte mijloace de prob depozițiile martorilor, ludovic atest c inculpatul a fost acela care a comunicat familiei c a fost arestat la, c acesta a spus martorei c unchiul su, le-a trimis pe și pe o prostituat în pentru a transporta droguri precum și împrejurarea c acest inculpat și familia lui au participat la mai multe discuții cu membrii familiei pentru a gsi o soluție pentru ajutarea martorei, discuții în care mama lui le-ar fi cerut s nu vorbeasc despre și s nu denunțe ceea ce cunosc, pentru c acesta are și îi va împușca.
Din declarațiile martorilor, și rezult c în cursul discuțiilor purtate cu membrii familiei, inculpatul a tcut, a vorbit doar sora și mama acestuia care le-a cerut s pstreze tcerea. Ca atare, cu prilejul acestor discuții nu a recunoscut c ar fi implicat, îns din venirea familiei sale la domiciliul familiei rezult interesul în rezolvarea problemei, fr anunțarea autoritților.
Toate aceste împrejurri, la fel și plecarea inculpatului la B împreun cu pentru a afla mai multe relații despre situația, nu dovedesc c inculpatul ar fi determinat-o pe aceasta s fac transportul de droguri și nici c acesta ar fi organizat transportul. inculpatului la întrebarea martorilor nu poate fi considerat în mod cert ca o recunoaștere a implicrii sale în activitatea ilicit. Ca atare, tcerea inculpatului nu se contura indubitabil ideea c a recunoscut implicarea sa în organizarea transportului de cocain sau în determinarea martorei la a efectua acest transport. Nici împrejurarea c a cunoscut despre arestarea martorei nu dovedesc implicarea sa direct în organizarea transportului.
În privința scrisorii trimise de din detenție, aceast scrisoare nu cuprinde nici o afirmare clar în sensul c sau ar fi implicați în transportul de droguri. Relațiile apropiate dintre inculpatul și martora nu pot dovedi c inculpatul ar fi avut o contribuție în determinarea martorei la a efectua transportul de droguri.
Reținând c inculpatul nu a avut o astfel de contribuție, instanța a dispus achitarea acestui inculpat pentru svârșirea infracțiunii prev.de art. 312 al.2 Cp în baza art. 10 al.1, lit. c Cpp, fapta nefiind comis de acest inculpat.
Prima instanț a reținut din analiza probatoriului c inculpatul se face vinovat de organizarea unui transport de cocain efectuat de cele dou martore în ianuarie 1997 din de Sud în Federația, destinația final a drogurilor fiind România.
Inculpatul a fost trimis în judecat pentru svârșirea infracțiunii prev.de art. 312 al.2 Cp, dar la data de 31.08.2000 înainte de emiterea rechizitoriului a intrat în vigoare Lege nr. 143/2000, care prin dispozițiile art. 32 abrog dispozițiile art. 312 Cp.
Legea nr. 143/2000 modificat prin Legea nr. 169/2002 introduce noțiune de droguri (plante și substanțe ori psihotrope, înscrise în tabelele nr. I-III anex la lege) și face distincție între drogurile de risc și drogurile de mare risc, care conform art. 1 din lege sunt acele droguri înscrise în tabelul I și III, iar în ce privește cocaina acesta este menționat la poziția nr. 20 din tabelul anex nr. III, fiind considerat drog de mare risc.
Prin art. 3 al.2 din lege este incriminat cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, introducerea sau scoaterea din țar precum și importul ori exportul de droguri de mare risc fr drept. Legea nr. 143/2000 sancționeaz în art. 10 organizarea, conducerea ori finanțarea faptelor prevzute la art. 2-9 cu pedepsele prevzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale pedepselor sporindu-se cu 3 ani.
Din situația de fapt reținut de instanț, a rezultat c inculpatul a organizat un transport prin care a intenționat s introduc în țar, în mod clandestin, o cantitate de cocain. Introducerea drogurilor în țar a eșuat.
Din probatoriul administrat a rezultat indubitabil c nu a organizat un simplu transport ci unul care implica introducerea drogurilor pe teritoriul României.
În raport de aceste considerații, instanța a apreciat c fapta inculpatului, în msura în care s-ar fi consumat, ar fi fost sancționat de art. 10 rap.la art. 3 alin.2 din Lg. 143/2000.
Îns aceast fapt nu s-a consumat în speț, rmânând în stadiul tentativei. Executarea transportului a fost stopat înainte ca drogurile traficate s fie introduse pe teritoriul României, iar aceast împiedicare a fost independent de voința inculpatului, datorându-se acțiunii autoritților.
Totodat nu s-a putut reține c infracțiunea s-a consumat în condițiile în care drogurile nu au fost introduse în țar. Inculpatul a luat msuri și a urmrit acest rezultat care îns nu s-a realizat. Dac aceast fapt nu s-a consumat, rmânând în stadiul unei tentative se impune ca și pedeapsa pentru organizarea faptei s se raporteze la limitele de pedeaps prevzute de lege pentru tentativa respectiv. În msura în care ar fi aplicabil Lg. 143/2000, încadrarea juridic a faptei comise de acest inculpat ar fi aceea de tentativ prev.de art. 20 Cp rap.la art. 10 și art.3 alin.2 din Lg. 143/2000, îns Legea 143/2000 ar fi aplicabil faptei comis de inculpat, numai dac ar avea caracterul unei legi penale mai favorabile.
Prima instanț îns a constatat c pedeapsa prevzut de Legea nr. 143/2000 este mai mic, aceast lege având caracterul de lege mai favorabil, considerând-o aplicabil în speț, conform disp. art. 13 al.1 Cp.
Cu aceast motivare prima instanț a schimbat încadrarea juridic a faptei inculpatului în aceea de tentativ la infracțiunea prev.de art. 20 Cp, rap.la art. 10 și la art. 3 al.2 din Lege nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 al.1 Cp.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lâng Judec toria Arad și inculpatul.
Prin motivul depus, Parchetul de pe lâng Judec toria Arada solicitat admiterea apelului, desființarea hotrârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotrâri prin care s se dispun condamnarea inculpatului pentru svârșirea infracțiunii prev.și ped.de art. 10 și art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 și a inculpatului, pentru svârșirea aceleiași fapte, la pedeapsa închisorii dup noua reglementare, întrucât deși s-a pus în discuție la ultimul termen de judecat schimbarea încadrrii juridice, inculpatul a fost achitat tot pe baza art. 312 al.2 Cp, urmând s se aib în vedere pericolul social ridicat al faptei svârșite.
În motivarea apelului declarat Parchetul de pe lâng Judec toria Arada artat c în speț nu poate fi vorba de o tentativ la infracțiunea susmenționat atâta timp cât cei doi inculpați au efectuat astfel de operațiuni de organizare, finanțare și conducere faț de cele dou martore, întrucât infracțiunea s-a consumat în momentul punerii în executare a actelor materiale artate și nu este relevant faptul c drogurile nu au ajuns la destinație, atâta timp cât operațiunile indicate au produs un rezultat.
Totodat s-a artat c participarea inculpatului în svârșirea infracțiunii rezult din declarațiile martorei, care arat c a fost determinat de acesta s efectueze transportul de droguri în beneficiul inculpatului, fapt care se confirm și prin declarațiile martorilor, care au luat cunoștinț de implicarea celor doi, direct, din relatrile inculpatului, fie indirect, acesta necontestând reproșurile primite pentru implicarea martorei. S-a precizat în continuare c veridicitatea depozițiilor celor dou martore se desprinde din analiza probelor administrate în cauz, a actelor aflate la dosar, mai puțin declarațiile martorilor propuși de ctre inculpat, care urmeaz s se înlture, întrucât nu corespund adevrului.
Apelul declarat de inculpatul nu a fost motivat în scris, dar prin concluziile orale puse de aprtorul acestuia, s-a solicitat în principal admiterea apelurilor, desființarea hotrârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât s-a solicitat schimbarea încadrrii juridice într-o infracțiune mai grav, ceea ce impune punerea în discuția prților.
În subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrrii juridice în art. 20 Cp și art. 13 din Lg. 143/2000 cu aplic.art. 13 Cp și reducerea pedepsei sau achitarea acestuia.
Tribunalul Arad, prin decizia penal nr. 496 din 17 septembrie 2003, pronunțat în dosar nr. 1929/2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lâng Judec toria Arad, a desființat sentința apelat cu privire la calificarea juridic privind pe inculpatul și în consecinț,
A schimbat calificarea juridic a faptei pentru care a fost achitat inculpatul din art. 312 al.2 Cp în art. 20 Cp rap.la art. 13 al.1 și art. 3 lin.2 și art. 10 din Lg. 143/2000.
A respins apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A prelungit msura arestrii preventive a inculpatului pe o durat de 30 zile de la 18.09.2003 pân la 17.10.2003 inclusiv.
A dedus din pedeapsa aplicat inculpatului durata arestrii preventive de la 6.10.2000 la zi.
A obligat inculpatul s plteasc statului suma de 300.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotrî astfel, instanța de apel a constatat urmtoarele:
Prima instanț pe baza probelor de la dosar, în mod corect a stabilit vinovția inculpatului în svârșirea infracțiunii pentru care l-a condamnat și creia i-a dat o încadrare juridic legal.
Astfel, art. 10 din Legea nr.143/2000 sancționeaz organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev.de art. 1-9 din aceeași lege, iar art. 3 alin.2 din acest act normativ incrimineaz introducerea sau scoaterea din țar, precum și importul ori exportul de droguri de mare risc, între care se afl și cocaina.
A organiza, are sensul de a face ca o grupare social s funcționeze ca un tot unitar, a stabili locul și rolul participanților la realizarea unei acțiuni, a coordona mijloacele umane, tehnice, administrative și financiare în realizarea unui scop.
A conduce, are sensul a îndruma un grup, o organizație, purtând rspunderea activitții respective.
A finanța, are sensul de a pune la dispoziția unor organizații mijloacele materiale în vederea realizrii obiectivului de activitate al acesteia.
Avându-se în vedere c prin art. 32 al. Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri au fost abrogate, dispozițiile art. 312 Cod penal în ceea ce privește produsele sau substanțele stupefiante și raportat la starea de fapt, la limitele de pedeaps și durata comiterii faptei, încadrarea juridic legal a faptei comis de inculpatul este cea reținut de prima instanț- respectiv art. 10 și art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 al.1 din codul penal, în forma tentativei.
Art. 13 din Legea nr.143/2000 prevede sancționarea tentativei la infracțiunile prev.de art. 2-7,9 și 10.
Tentativa este absolut improprie atunci când mijloacele folosite, prin natura lor, prin însușirile lor obiective, în orice condiții și de oricine ar fi folosite, nu ar putea duce, în nici o împrejurare, la producerea rezultatului; deci, cauzele care fac ca infracțiunea s nu se consume sunt preexistente și inerente aceste activitți, legate de modul conceperii și executrii ei, iar potrivit art. 20 alin.3 Cod penal, nu exist tentativ atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorat modului cum a fost conceput executarea.
Prin urmare, tentativa absolut improprie se caracterizeaz printr-o acțiune prevzut de legea penal, executat în vederea unei hotrâri infracționale, dare care datorit modului absolut în care a fost conceput executarea, nu s-a putut consuma, nu a produs rezultatul urmrit.
Ori, în cauz, modul cum a fost conceput executarea faptei și mijloacele folosite în acest scop fceau posibil consumarea infracțiunii. Organizarea introducerii ilicite în țar a drogurilor de mare risc nu s-a consumat, rmânând în stadiu de tentativ, executarea transportului fiind stopat înainte ca drogurile traficate s fie introduse pe teritoriul României, iar aceast împiedicare a fost independent de voința inculpatului, datorându-se acțiunii autoritților, care au descoperit cocaina și au reținut-o în vederea confiscrii și distrugerii.
Prin aceste considerente a rezultat c solicitarea Parchetului de pe lâng Judec toria Arad de schimbare a încadrrii juridice a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul este neîntemeiat.
De asemenea, s-a apreciat c prima instanț a fcut o just individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, la stabilirea creia a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei rezultat din modul de comitere precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar este cunoscut ca având activitți de trafic de droguri și în alte state (Austria, Australia), nu a recunoscut comiterea faptelor, în cuantumul stabilit pedeapsa putând asigura atât reeducarea inculpatului cât și prevenirea svârșirii altor infracțiuni.
Apelul parchetului s-a considerat ca fiind fondat dar din alte considerente.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecat pentru svârșirea infracțiunii prev.de art. 312 al.2 Cod penal. La data de31.08.2000 înainte de emiterea rechizitoriului, a intrat în vigoare Legea nr. 143/2000 care prin dispozițiile art. 32 abrog dispozițiile art. 312 Cod penal în ceea ce privește produsele sau substanțele stupefiante. Actul normativ susmenționat a introdus noțiunea de droguri, fcând distincția între droguri de risc și de mare risc, cocaina fiind considerat drog de mare risc.
Faț de considerentele expuse anterior cu privire la încadrarea juridic a faptei și comparând limitele de pedeaps prevzute de Codul penal și de Legea nr. 143(2000, tribunalul a constatat c pedeapsa prevzut de legea nou este mai mic. Legea nr. 143/2000 având caracterul de lege mai favorabil, fiind aplicabile în speț, conform disp.art. 13 alin.1 Cp, astfel c se impunea schimbarea încadrrii juridice a faptei reținut în sarcina inculpatului din art. 312 al.2 Cod penal în art. 20 Cod penal raportat la art. 13 alin.1 și art. 3 alin.2 și art. 10 din legea nr. 143/2000.
În ceea ce privește vinovția inculpatului, tribunalul a constatat c prima instanț a apreciat corect probatoriul administrat, starea de fapt reținut fiind conform cu probele administrate. Astfel, existența unor relații de prietenie ale inculpatului cu martora și de rudenie cu inculpatul nu dovedesc fr putinț de tgad c acesta a avut vre-o contribuție în organizarea și efectuarea transportului de droguri.
Tribunalul a constatat c apelul inculpatului este nefondat.
Aceasta pentru c, chiar dac s-ar reține c inculpatul a cumprat drogurile respective pentru consum propriu (acesta este cunoscut ca fiind consumator), fapt încriminat de art. 4 din Legea nr. 143/2000, tranzacția respectiv implic introducerea drogurilor în țar- fapt sancționat de art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000, aceasta fiind încadrarea juridic legal a faptei.
În legtur cu cellalt motiv de apel invocat, tribunalul a constatat c prima instanț dup dezbaterea în fond a cauzei a amânat pronunțarea pentru termenul din 10.02.2003. Cu aceast ocazie instanța în procesul deliberrii a constatat c se impune punerea în discuția prților a schimbrii încadrrii juridice, aspecte care l-a pus în discuția prților- dup redeschiderea dezbaterilor. Atât reprezentantul Ministerului Public cât și aprtorii inculpaților au pus concluzii cu privire la acest aspect, aprtorii artând c nu solicit amânarea judecții în acest sens. Faț de aceast situație, tribunalul a apreciat c nu se impune desființarea hotrârii și trimiterea cauzei spre rejudecare atâta vreme cât procurorul a solicitat condamnare inculpaților pentru infracțiunea prev.de art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 al.1 Cod penal și a art. 10 din Legea nr. 143/2000, susținând c infracțiunea a fost consumat, solicitare pe care a reiterat-o prin motivele de apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lâng Tribunalul Arad și inculpatul criticând-o pentru nelegalitate.
Parchetul a solicitat casarea ambelor hotrâri și în rejudecare s se dispun condamnarea ambilor inculpați pentru svârșirea infracțiunii consumate prev.de art. 3 al.2 rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unor pedepse în limita textelor de lege artate mai.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului formulat,casarea ambelor hotrâri și în rejudecare achitarea sa în condițiile art. 10 lit. c Cpp, susținând s nu se face vinovat de comiterea infracțiuni reținute în sarcina sa.
Curtea de APEL TIMI ȘOARA prin decizia penal nr. 1257/R din 17.12 2003 în baza art. 38515pct. 2, lit. "d" Cod procedur penal, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lâng Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 496/17.09.2003 pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr. 1929/2003, a casat decizia și sentința penal nr. 278/10.02.2003 pronunțat de Judec toria Arad în dosar nr. 7880/2002 și rejudecând cauza,
Prin schimbarea încadrrii juridice a faptei în baza art. 3 alin.2 rap.la art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 13 Cp,a condamnat pe inculpatul la 17(șaptesprzece) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a și b Cp.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 Cp pe durata și în condițiile art. 71 Cp.
A menținut în continuare starea de arest a inculpatului și deduce din pedeaps arestul preventiv de la 17.09.2003 și pân azi.
În baza art. 3 alin.2 rap.la art. 10 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 13 Cp a condamnat pe inculpatul LA 15(cinsprzece) ani închisoare și 7(șapte) ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a și b Cp.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 Cp pe durata și în condițiile art. 71 Cp.
În baza art. 38515pct. 1, lit. b Cpp, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, instanța a constatat urmtoarele:
Instanța de fond și instanța de apel prin interpretarea eronat a materialului probator a pronunțat achitarea inculpatului reținând c fapta nu a fost svârșit de acesta și a procedat la greșita încadrare juridic a faptelor în tentativ la infracțiunea prev.de art. 3 al.2 art. 10 din Legea nr. 143/2000. Instanța a procedat la o incomplet analiz și injust apreciere a probelor administrate, achitarea inculpatului întemeindu-se pe înlturarea declarației martorei cu argumentul c sunt izolate în raport de ansamblul probator al cauzei și a depoziției martorei cu motivarea c revenirea acesteia în faza de judecat asupra afirmațiilor inițiale date în cursul urmririi penale în organizarea transportului de droguri și finanțarea acestei operațiuni lipsesc de credibilitate toate declarațiile date inițial. Celelalte probe au fost ignorate nefiind luate în considerare.
Se impune a se avea în vedere depozițiile date în faza urmririi penale de martora care a relevat contribuția efectiv a inc. la pregtirea martorei, creia i-a oferit informațiile necesare contactrii furnizorilor de droguri sud-americani, și prelurii stupefiantelor, alturi de inc.. Aceste împrejurri amnunțite au fost date și în declarațiile olografe date de martor.
Valoarea probatorie a depozițiilor date de rudele apropiate ale martorei, inclusiv ale mamei acesteia, nu este cu nimic diminuat întrucât se coroboreaz cu celelalte elemente materiale administrate în dosar.
Vinovția inc. este dovedit cu probele testimoniale directe ale martorelor și care se coroboreaz și cu declarațiile rudelor apropiate ale celei dintâi, ținându-se seama și de conduita inculpatului, care s-a auto-demascat prin actele posterioare arestrii celor dou martore la.
De la primele declarații martora a subliniat rolul determinat al inc. care a convins-o s efectueze transportul drogurilor din în România în considerarea profitului substanțial și a relațiilor de intimitate dintre ei, descriind și traseul pe care urma s-l parcurg A - - de calificat ca sigur datorit superficialitții controlului vamal executat în punctele de control.
Martora a mai relatat c în planul propus de inc., trebuia s acționeze împreun cu alt persoan de sex feminini, iar în situația în care ar fi fost capturat de organele de poliție, s se apere susținând c substanțele stupefiante sunt destinate consumului propriu fr al implica pe el sau pe inculpatul, angajându-se totodat s le asigure salvarea prin intermediul relațiilor oculte ale celor doi.
Audiat în faza de judecat martora și-a menținut declarațiile date în fața organelor de anchet precizând înc o dat c primele discuții le-a purtat numai cu inc., inc. intervenind numai dup ce s-a decis s se deplaseze în.
Susținerile acestei martore au fost confirmate de martora care ascultat la organele de cercetare penal precizat c martora a fost instruit atât de inc. cât și de inc..
De altfel confruntat cu inc., martora la indicat ca fiind persoana care a fost de faț la toate instructajele pe care inc. i le fcuse ei și martorei, privind modalitatea aleas pentru a aduce drogurile în România.
În acest context instanțele de judecat greșit au acordat preferinț susținerilor martorei din faza de judecat, nuanțându-și declarația sub acest aspect a artat c pe inc. l-a vzut o singur dat, conducând-o pe martora la gar. Pentru a fi valorificate revenirile martorei ar fi trebuit ca aceste reveniri s fie solide, serioase și convingtor demonstrate și nu simple afirmații nesusținute, care nu rezist unei analize temeinice.
Cu privire la celelalte probe testimoniale instanța în mod inexplicabil le-a înlturat. Astfel din declarațiile martorilor, și, stabilesc o atitudine culpabil a inc.. Astfel, inculpatul și membrii familiei sale au depuse diligențe serioase și inexplicabile pentru a ascunde legturile dintre el și inc., pe de o parte, și martora, pe de alt parte. Nu lipsit de înțeles este și oferta rudelor inc. de a suporta cheltuielile mult prea oneroase pentru angajarea unui avocat care s exercite aprarea calificat a martorei în procesul ocazionat de arestarea ei de autoritțile, propunere apreciat de rudele acesteia ca reprezentând un "preț al tcerii".
Constant în declarațiile sale martora a relatat versiunea prezentat ei de inc., în care acesta a recunoscut implicarea lui direct în derularea operațiunii conduse de unchiul su, inc..
De asemenea martora a relatat c rugmintea inc. adresat ei de a nu dezvlui organelor de poliție implicarea lui și a inc. în activitatea pentru care a fost arestat martora.
Așadar instanțele numai printr-o selecție inadecvat au înlturat toate probele administrate care îl învinovțesc pe inc.. Din contextul ansamblului probator rezult în mod evident c inc. s-a implicat direct și nemijlocit în organizarea, conducerea și finanțarea transportului de droguri efectuat de și.
Art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 încrimineaz introducerea sau scoaterea din țar precum și importul de droguri de mare risc fr drept prin trimiterea la alin.1 din textul articolului, norm ce reglementeaz varianta tip a infracțiunii. Art. 10 din același act normativ încrimineaz organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev.la art. 2-9. În consecinț elementul material al acestei infracțiuni se realizeaz prin organizarea, conducerea și finanțarea artat mai. Consumarea infracțiunii are loc în momentul organizrii, conducerii sau finanțrii unuia din faptele prev.de art. 2-9, adic în momentul când executarea oricreia din acțiunile încriminate este dus pân la capt, producându-se urmarea imediat respectiv starea de pericol.
Activitatea de conducere realizat în principal de inc. s-a materializat în supravegherea permanent a operațiunii, personal sau telefonic, stabilind sarcini concrete persoanelor implicate -inc., martorelor și -, ale crora acțiuni concrete le-a coordonat.
Cele 4 persoane împreun alctuiau un grup organic cu misiuni și sarcini precise decise de conductorul grupului, inc., acționând dup un plan conceput de el.
Pentru considerentele artate mai instanța a reținut c inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii consumate și prev.de art. 3 al.2 rap.la art. 10 din Legea nr. 143/2000 urmând a se face și aplicarea prev.art. 13 Cp.
În baza art. 38515pct. 2 lit.d Cpp a admis recursul declarat de Parchetul de pe lâng Tribunalul Arad, a casat decizia pronunțat în apel și sentința primei instanțe și procedându-se la schimbarea încadrrii juridice a faptei în baza art. 3 al.2 rap.la art. 10 din Legea nr.143/2000 și art. 13 Cp, instanța a condamnat pe inc. la 17 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a,b Cp.
La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei svârșite, consecințele acesteia, rolul pe care l-a avut inculpatul în comiterea faptelor, apreciindu-se c pedeapsa este de natur s duc la reeducarea inculpatului.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 Cp pe durata și în condițiile art. 71 Cp.
A menținut în continuare starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cp a dedus arestul preventiv din 17.09.2003 și pân la zi.
În baza art. 3 al.2 rap.la art. 10 Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 Cp a condamnat inc. la 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a,b Cp.
Stabilind pedeapsa instanța a avut în vedere și pericolul social deosebit al faptelor comise, consecințele grave ale acesteia, conduita inculpatului și persoana acestuia care nu are antecedente penale.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 Cp pe durata și în condițiile prev. de art.71 Cp.
Pentru considerentele artate mai și în baza art. 38515pct.1, lit. b Cpp respins ca nefondat recursul declarat de inc..
Împotriva deciziei penale nr.1257/R din 17.12.2003 a Curții de APEL TIMI ȘOARA pronunțat în dosarul nr.8145/2003. contestatorul a declarat contestație în anulare, în termenul prevzut de lege,înregistrat pe rolul instanței la data de 14.01.2009, sub nr-
În motivarea contestație în anulare a artat c la judecarea recursului în data de 17.12.2003, dosar nr. 8145/2003 nu a fost ascultat de instanț,deoarece a recuzat pe toți judectorii de la Curtea de APEL TIMI ȘOARA, iar la. B, când s-a soluționat recursul împotriva recuzrii nu a fost prezent, motivându-i-se c nu sunt locuri disponibile pentru curs. În drept a invocat prevederile art. 386 lit. d,e
C.P.P.În ceea ce privește cazul de contestație în anulare prevzut de art. 386 lit. e C.P.P.instanța constat c cererea a fost introdus tardiv, deoarece potrivit art.388 aceasta C.P.P. poate fi formulat cel mai târziu în 10 zile de la începerea executrii, termen care în prezenta cauz s-a împlinit.
Cu privire la cellalt motiv invocat, întemeiat pe prevederile art.386 lit. d Curtea C.P.P. constat c acesta este inadmisibil în principiu, deoarece în cauz nu s-au pronunțat dou hotrâri definitive pentru aceeași fapt, contestatorul invocând în cauz o hotrâre definitiv privind recuzarea, prin aceasta nesoluționându-se fondul cauzei.
Având în vedere cele expuse în baza art. 392 raportat la art.386 pr. pen va respinge contestația în anulare declarat de contestatorul împotriva deciziei penale nr.1257/R din 17.12.2003 a Curții de APEL TIMI ȘOARA pronunțat în dosarul nr.8145/2003.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedur penal, va obliga pe contestator la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare ctre stat, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu aprtor oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției in contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 392 raportat la art.386 pr. pen respinge contestația în anulare declarat de contestatorul împotriva deciziei penale nr.1257/R din 17.12.2003 a Curții de APEL TIMI ȘOARA pronunțat în dosarul nr.8145/2003.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedur penal, oblig pe contestator la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare ctre stat, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu aprtor oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției in contul Baroului
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public, azi,19.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 25.03.2009
Tehnored.
2ex/ 31.03.2009
Prima inst. Prima instanț:
Instanț apel:,
Inst. recurs,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENAL
DOSAR NR--14.01.2009
MINUT DECIZIE PENAL NR.275/
Ședința public din data de 19.03.2009
În baza art. 392 raportat la art.386 pr. pen respinge contestația în anulare declarat de contestatorul împotriva deciziei penale nr.1257/R din 17.12.2003 a Curții de APEL TIMI ȘOARA pronunțat în dosarul nr.8145/2003.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedur penal, oblig pe contestator la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare ctre stat, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu aprtor oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției in contul Baroului
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public, azi,19.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Codrina Iosana Martin, Anca
