Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 280
Ședința publică din data de 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal prin procuror: -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 29/P din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul petent - reprezentat de consilier juridic din cadrul Asociației Naționale împotriva Corupției, și pentru Drepturile Omului - filiala P N și intimații, G, și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Consilier juridic depune la dosar delegație și motive de recurs și solicită audierea intimatului pentru că nu a fost audiat până în această fază a procesului penal.
Intimații - având cuvântul pe rând - precizează că nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate cu privire la audierea intimatul având în vedere obiectul cauzei și precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța - față de dispozițiile art.2781al.7 și C.P.P. faptul că suntem în recurs, respinge cererea formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Consilier juridic - având cuvântul pentru recurentul petent - susținând oral motivele de recurs depuse la dosar, consideră că rezoluția parchetului este nelegală și netemeinică și nelegală și solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacată și dispunerea rejudecării cauzei.
Recurentul Petent - având cuvântul - precizează că se raliază concluziilor reprezentantului său.
Intimatul - având cuvântul - consideră soluția dată de parchet legală și solicită respingerea recursului.
Intimatul G - având cuvântul - consideră că sunt niște improvizații în condițiile în care petentul amenințase că dă foc primăriei.
Intimatul - având cuvântul - consideră că soluția dată de parchet este legală întrucât petentul pentru fapta pe care a săvârșit-o a avut dosar penal și a fost condamnat la 6 luni închisoare.
Intimatul - precizează că există în dosar declarația sa și solicită menținerea sentinței penale pronunțată de Tribunalul Neamț.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică și obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 29/P/2008 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art.2781al.8 lit.a C.P.P. respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul, împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de intimații, G, și, privind infracțiunile prevăzute de art.180 alin.1, art.189 al.1, art.250 alin.2 și art.266 penal.
S-au menținut rezoluțiile atacate nr. 671/P/2005 din 23.03.2006 și nr. 405/II-2/2007 din 11.06.2007, emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț.
În temeiul art.192 al.2 C.P.P. a obligat petentul să plătească statului suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunțat această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, petentul a formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr. 671/P/2005 și nr. 405/III/-2/2007, emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe intimații, și G pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. 1, art. 189 alin.1, art. 250 alin. 2 și art. 266 Cod penal.
În motivarea plângerii, petentul arată că faptele reclamate și comise de către intimați în data de 7.11.2005 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire, lipsire de libertate, purtate abuzivă și reținere ilegală, prevăzute de art. 180 alin. 1, art. 189 alin.1, art. 250 alin. 2 și art. 266 Cod penal și în mod greșit parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.
În fapt, arată petentul că, la data de 7.11.2005 s-a prezentat la sediul Primăriei din comuna pentru a încasa ajutorul social și întrucât i s-a arătat că are de primit o sumă de bani mai mică, a cerut explicații și lămuriri în legătură cu acest drept; arată că, în mod greșit s-a reținut în rezoluția procurorului că a provocat scandal, aceasta numai datorită faptului că, în cauză sunt implicați reprezentanți ai autorităților publice locale. De asemenea, arată că s-a procedat de către organele de poliție la reținerea și încătușarea sa, contrar dispozițiilor Legii nr. 218/2002, fiind astfel lipsit de libertate în mod nelegal o perioadă de timp de aproximativ 3 ore; arată petentul că, în cursul cercetărilor penale s-a încercat mușamalizarea faptelor comise de către intimați, întrucât șeful de post a oferit soției sale un și suma de 2.000 lei, cu scopul de a-l determina să-și retragă declarațiile inițiale.
Inițial, plângerea formulată de către petent împotriva rezoluțiilor procurorului a fost înregistrată la Judecătoria Piatra Neamț sub nr-, însă prin sentința penală nr. 1024/6.11.2007, în temeiul art. 39 și 42 Cod procedură penală, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, avându-se în vedere infracțiunile reclamate și prevăzute de art. 250 și art. 266 Cod penal, care sunt de competența tribunalului.
În cursul judecării cauzei, petentul a fost reprezentat de Asociația Națională Împotriva Corupției, și pentru Drepturile Omului. Regiunea - M și în susținerea plângerii au fost depuse la dosar note de precizări, declarația de adeziune semnată de petent la data de 7 noiembrie 2005, copia certificatului de încadrare în grad de handicap și a biletelor de internare în spital în perioadele 12.11.-2.12.2002 și 30.05.2005-15.06.2005.
În conformitate cu dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală, a fost atașat pentru verificare dosarul nr. 671/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, în care au fost emise rezoluțiile contestate prin plângere.
Analizând actele dosarului și verificând rezoluțiile atacate, în conformitate cu dispozițiile art. 278 ind. 1 alin.7 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că plângerea formulată de către petent este nefondată.
Prin rezoluția emisă de procuror în dosarul nr. 671/P/2005 din 23.03.2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a, c, d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de și pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și lovire, prevăzute de art. 189 alin.1 Cod penal și art. 180 alin. 1 Cod penal, întrucât faptele nu există; neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta; neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.1 Cod penal, întrucât fapta nu există; neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin.1 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția; neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. 2 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă; neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 Cod penal întrucât fapta nu există.
Din actele și probele administrate în cursul cercetării penale rezultă că la data de 7.11.2005, în jurul orelor 12:00 petentul, cetățean al comunei, județul N, s-a prezentat la Primăria din comuna, județul N, pentru a ridica ajutorul social atribuit prin lege, întrucât acesta suferă de "cocsartroză stg. post traumatică" urmarea unei fracturi de col femural stâng. Acesta era într-o stare avansată de ebrietate, așa cum precizează martorii audiați în cauză, respectiv, an.
S-a prezentat la casieria primăriei, iar casiera i-a înmânat acestuia suma de 2.070.000 lei ROL, atât cât era îndreptățit să primească, potrivit evidențelor acestei instituții.
Întrucât petentul a apreciat că a primit mai puțin cu suma de 500.000 lei, i-a cerut explicații casierei, iar aceste explicații nu au fost în măsură să-l satisfacă.
Datorită stării de ebrietate în care se afla, petentul a început să facă scandal, adresând cuvinte injurioase pe holul primăriei, motiv pentru care primarul a ieșit pe hol să vadă ce anume se întâmplă. Acesta a încercat să-l liniștească, spunându-i că dacă este nemulțumit să vină a doua zi de dimineață când este treaz, după care l-a rugat să părăsească incinta primăriei întrucât tulbură grav activitatea din instituție.
nu a ținut seama de sfatul primar, motiv pentru care a început să-l înjure pe primar și să adreseze cuvinte urâte în general, tuturor funcționarilor primăriei, proferând la adresa acestora cuvinte ca hoți și javre, precum și alte cuvinte care nu pot fi reproduse.
Primarul l-a invitat pe în biroul său, unde se afla și viceprimarul comunei, Au încercat să-l lămurească pe acesta că sumele de bani sunt diferențiate, potrivit legii, dar petentul și-a continuat manifestarea violentă, continuând cu injuriile și să facă scandal.
Atât primarul cât și viceprimarul l-au determinat pe acesta la un moment dat să iasă afară din sediul primăriei, iar în momentul în care a ajuns în curtea acestei instituții, și-a continuat scandalul, fără să țină seama de cele mai elementare norme de conduită.
Conduita petentului l-a determinat pe viceprimarul comunei să anunțe organele de poliție și chiar el l-a condus pe la sediul postului de poliție care este amplasat vis-a-vis de sediul Primăriei din comuna.
După aproximativ J de oră, s-a întors din nou în biroul primarului, s-a repezit la acesta și i-a aruncat pe birou o sumă de bani, mai precis suma pe care o ridicase mai devreme de la casierie. Petentul și-a continuat manifestarea violentă, amenințând la un moment dat că va da foc la primărie.
Viceprimarul Gaa nunțat din nou organele de poliție, iar de această dată s-a întors în curtea primăriei împreună cu șeful de post, .
Văzând conduita petentului, care tulbura grav liniștea publică, șeful de post l-a rugat să meargă în incinta postului de poliție și să-și exprime nelămurirea, mai precis să precizeze care este cauza conduitei sale.
În momentul în care a făcut această intervenție, era îmbrăcat în uniformă de polițist, iar atât primarul cât și viceprimarul i-au pus în vedere polițistului să ia măsuri ferme față de petent, având în vedere comportamentul acestuia.
Petentul a intrat în incinta postului de poliție împreună cu șeful de post, încercând să discute și să lămurească motivul conduitei sale.
Întrucât acesta și-a continuat atitudinea violentă, i-au fost aplicate de către șeful de post cătușe pe mâini, imobilizându-l în fața postului de poliție, de unul din copacii din curte.
În timp ce se afla în această situație, a fost observat de către și, iar acesta din urmă a anunțat presa și unul din posturile de televiziune din P
După aproximativ o oră și 45 de minute, în momentul în care șeful de post a apreciat că se poate manifesta în mod civilizat, i-a desfăcut acestuia cătușele, spunându-i apoi să se prezinte a doua zi la organele de poliție pentru a discuta cu privire la acest incident.
Imediat după această intervenție, a întocmit raportul privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare, raport cu nr. - din 7.11.2005, ora 14,30 - 15.00 și în care precizează faptul că a fost încătușat pentru a preveni intenția de automutilare a petentului.
Acest raport a determinat efectuarea unei verificări din partea conducerii Inspectoratului de poliție al județului N, care la data de 30.11.2005 a dispus clasarea documentului menționat mai sus.
Cu ocazia intervenției organelor de poliție în scopul liniștirii petentului, nu au fost exercitate acte de violență asupra acestuia și nici nu posedă acte medicale care să ateste urme de leziuni.
Din copia biletelor de ieșire din spital (filele 19, 20 dosar instanță) rezultă că petentul a fost internat la Spitalul Județean N - Secția Ortopedie, în alte perioade, respectiv 12.11-2.12.2002 și 30.05.-15.06.2005, care nu au legătură cu incidentul ce a avut loc în data de 7 noiembrie 2005.
Intervenția organelor de poliție în scopul schimbării comportamentului agresiv al petentului, care în cele din urmă a determinat imobilizarea acestuia, prin folosirea cătușelor, s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 34-38 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române, a Dispoziției nr. 130/10.09.2004 a Inspectoratului General de Poliție, această situație fiind consemnată și în raportul de serviciu nr. - din 7.11.2005.
Pentru comportamentul său violent, petentul fost cercetat în dosarul nr. 4423/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, iar prin Rechizitoriul din 22.02.2006 s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea la data de 7.11.2005 a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 Cod penal, faptă pentru care prin sentința penală nr. 696 din 20.06.2006 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamța fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare cu suspendarea condiționată.
În cursul cercetărilor penale, petentul a dat declarații contradictorii în legătură cu plângerea penală formulată împotriva intimaților, astfel prin declarația din 17.03.2006 dată în fața procurorului în dosarul nr. 671/P/2005, petentul arată că aspectele relatate în plângere nu corespund realității, nu a fost lovit de către intimați și că a fost instigat să formuleze plângere împotriva acestora.
Susținerile invocate de petent în plângere, în sensul că asupra sa au fost exercitate presiuni din partea organelor de poliție de la comuna, județul N, ori i s-au oferit foloase materiale, în scopul de a-și schimba declarațiile, nu sunt dovedite, iar aceste aspecte nu rezultă din probele administrate în cauză.
În mod corect plângerea formulată de petent în temeiul art. 278 Cod procedură penală a fost respinsă și prin rezoluția nr. 405/II-2/11.06.2007 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, deoarece probatoriul administrat în cauză nu a confirmat existența infracțiunilor reclamate prin plângere.
Față de cele ce preced, tribunalul a constatat că rezoluțiile emise de parchet prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați sunt legale și temeinice.
Având în vedere dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, plângerea urmează a fi respinsă ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
Împotriva acestei sentințe penale, a formulat recurs petentul, care prin consilierul juridic din cadrul - filiala P N, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și dispunerea rejudecării cauzei, considerând că cei patru intimați se fa vinovați pentru faptele pentru care a formulat plângere, respectiv art.180 al.1, art.189 al.1, art.250 al.2 și 266 Cod penal.
Curtea, analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția nr.671/P/2005 din 23 martie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a dispus în temeiul art.10 lit.a, c și d C.P.P. neînceperea urmăririi penale față de și G pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal și lovire, prevăzute de art.189 penal și art.180 al.1 Cod penal, întrucât faptele nu există; neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art.189 al.1 Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta; neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 al.1 penal, întrucât fapta nu există; neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art.189 al.1 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția; neînceperea urmăririi penale, față de pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art.250 al.2 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă; neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art.266 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Din analiza probelor administrate, rezultă că prima instanță a reținut corect situația de fapt, iar în lipsa unor mijloace de probă din care să rezulte vinovăția celor patru intimați, în mod corect, a respins plângerea formulată de petent și a menținut rezoluțiile atacate.
Nu rezultă din ansamblul probator, faptul că petentul ar fi fost lovit de intimați, iar încătușarea sa s-a datorat tocmai atitudinii sale agresive, dar aceasta s-a făcut în conformitate cu prevederile art.34 - 38 din Legea nr. 218/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
Relevantă în cauză este și atitudinea petentului, care a adoptat o poziție oscilantă în ceea ce privește susținerea plângerii sale, în sensul că după ce a făcut afirmații cu privire la intimați referitoare la infracțiunile susmenționate și modalitatea de săvârșire a acestora, la data de 17.03.2006, revine asupra acestora și precizează că - de fapt - nu a fost lovit de intimați, că aspectele relatate în plângere nu corespund realității și că - de fapt - a fost instigat să formuleze plângere împotriva acestora.
Atitudinea astfel adoptată de petent, nu denotă decât o oscilare a acestuia cu privire chiar la însăși faptele reclamate. Nimeni nu contestă faptul că la acea dată a avut loc un incident între părți, dar acesta nu poate nicicum căpăta amploarea susținerilor petentului, întrucât toate probele administrate dovedesc contrariul.
În contextul probelor administrate în cadrul și pe baza acestei plângeri, un rol determinant îl are și condamnarea petentului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.321 al.1 Cod penal, pentru faptele petrecute la aceeași dată de 7.11.2005, prin sentința penală nr. 696/20.06.2006 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, sentință rămasă definitivă prin neapelare la data de 10.07.2006.
Aceasta nu poate confirma decât faptul că la data de 7.11.2005, între părți a existat un conflict, iar intervenția intimaților pentru aplanarea acestuia s-a făcut în conformitate cu normele legale, astfel că soluțiile adoptate atât prin rezoluția nr. 671/P/2005 din 23.03.2006, cât și cea pronunțată prin sentința penală nr. 29/P/21.02.2008 de Tribunalul Neamț sunt legale și temeinice.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul formulat de petentul.
Văzând și prevederile art.192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.l lit.b cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - petent, împotriva sentinței penale nr. 29/P/21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
În temeiul art.192 al.2 cod procedură penală, obligă recurentul - petent la plata sumei de 10 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată azi, 17.04.2007, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Liliana Novac
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red. -
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
24.04/06.05.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Liliana Novac
