Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 278/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 278
Ședința publică din data de 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal prin procuror: -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva deciziei penale nr. 26/A din 24 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, care a lipsit la termenul de azi.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, care vizează netemeinicia hotărârii sub aspectul achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere.
Apreciază că fapta inculpatului nu se poate spune că nu constituie pericol public, iar motivarea inculpatului în sensul că a condus autovehiculul pentru a-l duce la service pentru reparare, pe o distanță scurtă, nu se justifică.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și menținerea sentinței penale.
Av. solicită respingerea ca nefondat a recursului, apreciind că hotărârea este temeinică și legală, iar instanța corect a apreciat că se impune achitarea, că activitatea infracțională nu a fost de natură să aducă atingere gravă valorilor sociale, a parcurs o distanță mică, unde circulația nu era intensă, cu scopul de a-l duce la un service. Intenția sa directă nu a fost să încalce o dispoziție legală. În plus, are un copil minor, este singurul întreținător și a avut o poziție de recunoaștere. Solicită onorar de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1058 din 13.11.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în baza art. 86 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 alin.1 lit. c Cod penal, art. 76 alin.1 lit. d Cod penal și art. 80 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.05.1977 în orașul S, județul M, domiciliat comuna Neaua, nr. 1, județul M, CNP -, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere,la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 06.01.2007, inculpatul a condus pe drum public, pe strada - în municipiul P N, județul N, autoturismul marca "Audi", cu numărul de înmatriculare -, fără a poseda permis de conducere, pe o distanță de câteva sute de metri pentru a duce autoturismul la un service, unde urma să se efectueze o reparație asupra acestuia.
Acesta situație de fapt a fost reținută de prima instanță, ca rezultând din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; adresa nr.60215/16.01.2007 emisă de Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Târgu-M, declarațiile martorilor și G si declarațiile inculpatului, administrate în cursul urmăririi penale si declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată.
În consecință, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat în ziua de 06.01.2007 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv.
Astfel, s-a făcut dovada că inculpatul, cu intenție directă, a condus pe drum public un autoturism, cunoscând faptul că nu posedă permis de conducere.
Prin decizia penală nr. 282/22.07.1198 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie sub forma complicității, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 75 Cod penal.
Inculpatul a fost arestat la data de 14.07.1994 și liberat condiționat la data de 07.02.2001, cu un rest neexecutat de 886 zile închisoare.
Întrucât acesta a comis fapta care face obiectul prezentei cauze cu intenție, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este închisoare mai mare de 1 an, instanța a reținut că sunt incidente cu privire la aceste fapte și dispozițiile privitoare la recidiva post-executorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal; pentru a aprecia în acest sens, instanța a reținut că inculpatul a comis această faptă după considerarea ca executată a pedepsei de 6 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei la care urmează a fi condamnat inculpatul, instanța a avut in vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv prevederile cuprinse in partea generala a Codului penal; limitele de pedeapsă fixate de art. 86 alin.1 din nr.OUG 195/2002; gradul de pericol social al faptei comise, circumstanțiat de frecvența ridicată a unor fapte de acest gen, dar și de împrejurările legate de circumstanțele concrete de producere a acesteia, respectiv faptul că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță scurtă pentru a ajunge la service-ul în care lucra, fără a se deplasa pe străzi cu trafic rutier intens; persoana inculpatului, care are vârsta de 30 ani, are antecedente penale care atrag starea de recidivă, trăiește în concubinaj, are un copil în întreținere cu vârsta de 13 ani, astfel cum rezultă din cuprinsul actelor în circumstanțierea persoanei inculpatului depuse la dosar, fără studii, este tinichigiu și nu a îndeplinit stagiul militar; precum si incidența in cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, respectiv circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin.1 lit. c) Cod penal care va fi reținută în favoarea acestuia, având în vedere atitudinea sa ulterioară momentului comiterii faptei, când a recunoscut și regretat săvârșirea acesteia, colaborând cu organele judiciare și a celor care agravează răspunderea penală, respectiv starea de recidivă mare post executorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, în care a fost comisă fapta.
În baza tuturor acestor considerente, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată sub minimul special.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul, solicitând achitarea în baza art. 18/1 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni administrative, în raport de circumstanțele în care a comis fapta.
Prin decizia penală nr.26/AP din data de 24.01.2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desființată în parte sentința atacată, numai cu privire la condamnarea inculpatului și aplicarea pedepsei accesorii și, rejudecând cauza, în fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, combinat cu art. 18/1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
În temeiul art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 500 lei și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 189 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul în sumă de 100 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpat, s-a avansat către Baroul N din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de control judiciar, verificând, în temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, a dat o încadrare juridică legală faptei și a reținut vinovăția inculpatului pe baza unor probe certe, legal administrate și temeinic apreciate și motivate, însă, prima instanță a apreciat greșit că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art. 18/1 alin. 1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege și conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În aprecierea, în concret, a gradului de pericol social, trebuie să se țină seama, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și de conduita făptuitorului.
Având în vedere că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță scurtă, pentru a ajunge la service-ul la care lucra, nu a produs nici un eveniment rutier, nu s-a deplasat pe străzi cu trafic rutier intens, s-a prezentat în fața organelor judiciare
(atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății în fond și apel), a recunoscut și regretat fapta comisă, este încadrat în muncă, are un copil minor în întreținere, nu a mai săvârșit fapte penale de o perioadă mare de timp, după liberarea condiționată de la data de 07.02.2001, s-a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18/1 Cod penal.
Raportat la cele expuse, se impune, se motivează de instanța de apel, achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, care a criticat decizia recurată, susținând că aceasta este netemeinică deoarece nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, iar sancțiunea aplicată - amenda administrativă, nu constituie un mijloc de reeducare a condamnatului și de prevenire în săvârșirea de noi infracțiuni.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social concret al infracțiunii sesizate, pentru care se impune condamnarea, iar circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta și circumstanțele personale constituie împrejurări care atenuează răspunderea penală.
Aceste circumstanțe reale și personale, se susține de parchet, au fost reținute de instanța de fond și efectul juridic a constat în coborârea pedepsei aproape de minimul general, deși exista concurs între circumstanțe atenuante și circumstanțe agravante (recidiva).
Față de cele expuse, s-a considerat ca fiind temeinică și legală hotărârea instanței de fond, prin care s-a aplicat o pedeapsă ce a fost individualizată corespunzător criteriilor prevăzută de art. 72 alin. 1 Cod penal, astfel că s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele de mai jos.
În cauză s-a reținut atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate.
Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale și la prima instanță, respectiv: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante-fl.4, adresa nr.60215/16.01.2007 emisă de Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Târgu-M, din care rezultă că intimatul-inculpat nu posedă permis de conducere, declarațiile martorilor și G, coroborate cu declarațiile inculpatului, prin care acesta recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, rezultă pe deplin vinovăția inculpatului.
În cauză s-a dat faptei săvârșite de intimatul-inculpat o corectă încadrare juridică și s-a dat dovadă de prima instanță de multă înțelegere prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c Cod penal și, chiar în condițiile în care circumstanțele atenuante au intrat în concurs cu starea de recidivă postexecutorie, reținându-se corect art.80 Cod penal, a aplicat inculpatului o pedeapsă de doar 1 (una) lună închisoare.
Instanța de apel, a apreciat greșit că fapta intimatului-inculpat de a fi condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În conformitate cu dispozițiilor art.18/1 Cod penal,"nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Pentru a fi incidente dispozițiile art.18/1 Cod penal, trebuie îndeplinite următoarele condiții referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii și anume:
prin fapta săvârșită să se fi adus o atingere minimă valorii apărate de textul care încriminează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată un inculpat;
valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret, să fie lipsit în mod vădit de importanță;
Intimatul-inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
Fapta intimatului-inculpat de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere nu este o infracțiune de rezultat, ci una de pericol pentru securitatea circulației.
Securitatea circulației pe drumurile publice depinde nu numai de factori obiectiv, cum sunt starea tehnică a autovehiculului sau starea drumurilor, dar, cu deosebire de factori subiectiv, cum este cunoașterea de conducătorul auto a regulilor de circulație, a regulilor tehnice de conducere a autovehiculului, priceperea sa de stăpâni autovehiculul și de circula corect pe drumurile publice.
În considerarea acestor realități, legislația rutieră a majorității statelor moderne obligă pe conducătorul auto să posede un permis de conducere corespunzător categoriei de autovehicul, adică un atestat doveditor al faptului că dispune de cunoștințele și îndemnarea necesară conducerii pe drumurile publice a unui anumit tip de autovehicul, permis care se obține în urma dobândirii unor cunoștințe atât teoretice, cât și practice și pe baza unor verificări și examene (inclusiv controlul stării sănătății).
Obiectul juridic special al infracțiunii săvârșite de intimatul-inculpat îl constituie acel fascicul de relații sociale, constituite în legătură cu ocrotirea securității circulației pe drumurile publice, a căror formare, normală desfășurare și dezvoltare nu poate fi asigurată decât prin încriminarea faptelor de conducere fără permis sau cu permis necorespunzător categoriei din care face parte autovehicul condus.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pune în pericol în mod grav siguranța circulației de drumurile publice, inclusiv viața pietonilor și chiar a celorlalți conducători auto.
Gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de intimatul-inculpat, ca și criteriu de individualizare, apare a fi determinat de conținutul concret al faptei penale săvârșite, precum și de unele trăsături de fapt, stări, situații, împrejurări, care, fără a aparține propriu-zis conținutului, pot avea o anumită influență asupra gravității infracțiunii.
Aceste infracțiuni tulbură nu numai ordinea juridică, dar și siguranța circulației pe drumurile publice, aceste infracțiuni fiind, așa cum se arăta, infracțiuni de pericol.
S-a susținut de instanța de apel că la aprecierea gradului de pericol social al infracțiunii s-a avut în vedere că inculpatul a condus autoturismul o distanță mică, însă din examinarea probelor administrate rezultă că acesta a condus mașina fără a poseda permis de conducere peste 800 de metri, fapt recunoscut inițial de acesta-fl.11 dosar urmărire penală.
Ulterior, în momentul audierii de prima instanță-fl.25, din dorința de a se atenua răspunderea penală, a susținut că a condus autoturismul doar 100.
Această poziție intimatului-inculpat trebuie avută în vedere atât la aprecierea gradului de pericol social al infracțiunii, dar și la individualizarea pedepsei.
Se impune a arăta că conducerea autovehiculului fără permis a fost întreruptă nu de voința intimatului-inculpat, ci de intervenția organelor de poliție, care l-au oprit în trafic și au constatat că nu posedă permis.
Apoi, la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se ține seama nu numai de urmarea produsă, ci cu deosebire, de urmările care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Ori, trebuie observat că intimatul-inculpat a mai cunoscut rigorile legii penale, infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită de acesta în stare recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
Având în vedere aceste aspecte, împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, modul și mijloacele de săvârșire, de urmările produse și care s-ar fi putut produce, Curtea constată că în cauză în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de susmenționatul text.
Îndeplinirea condițiilor privind fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie examinată în ansamblu, iar nu trunchiat, prin acordarea relevanței impuse de text unora dintre condiții și neexaminarea sau ignorarea celorlalte condiții prevăzute de lege.
Apoi, aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal este o situație de excepție.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, va fi casată decizia penală recurată și va fi menținută sentința pronunțată de prima instanță.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocat oficiu la instanța de apel și la instanța de recurs.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva deciziei penale nr.26/AP din data de 24.01.2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Casează în totalitatea decizia penală recurată și menține sentința penală nr.1058 din 13.11.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B, respectiv către Baroul a onorariilor avocat oficiu, la instanța de recurs, respectiv la instanța de apel, în sumă de câte 100 RON.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Liliana Novac
GREFIER,
Red.sent.
.dec apel -
Red.dec.recurs
El.
05.05./05.05.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Liliana Novac
