Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 323/2009
Ședința publică din 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de intimații și împotriva sentinței penale nr. 59/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul ales al făptuitorilor recurenți și, avocat în substituirea avocatului, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurenților depune la dosar memoriu cu motivele de recurs.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurenților, avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare, respingerea plângerii formulate de H ca nefondată. Apreciază că soluția atacată este netemeinică și nelegală și consideră că soluția adoptată de procuror a fost dată în urma administrării unui vast material probator care a dus la concluzia că recurenții nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor penale pentru care au fost cercetați.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca temeinică și legală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 59/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara secția penală în dosar penal nr- în temeiul art. 2781al. 8 lit. b Cod procedură penală s-a admis plângerea formulată de Ministerul Finanțelor Publice ANAF prin H în contradicție cu intimații și, și în consecință:
S-a dispus desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 374/P/2006 din 31.05.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și ordonanța de respinge a plângerii cu nr. 697/II/2/2007 din 19.07.2007 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale față de intimații și.
În considerentele hotărârii, Tribunalul Hunedoaraa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin ordonanța procurorului din 31.05.2007 dată în dosarul nr. 374/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în baza art. 249 rap. la art. 10 lit."d" C.P.P. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților pentru fals intelectual, prev. de art. 43 din Legea 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal, înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1,2 și 5, evaziune fiscală, prev. de art. 9 al.1 lit."c" din Legea nr. 241/2005 și pentru fals în declarații, prev. de art. 292 și evaziune fiscală, prev. de art. 8 al.1 și art. 9 al.1 lit."c" din Legea 241/2005.
Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut concluziile raportului de expertiză contabilă nr. 374/P/2006, astfel:
În urma rezilierii contractului privind achiziționarea celor două locomotive dintre SC SA P și SC SUD Vest Universal SA Tg.J, SC SA nu avea obligația restituirii TVA, din această operațiune, către buget, TVA colectată aferentă lunii mai 2004, fiind mai mică cu 60.198.639 lei decât TVA dedusă în condițiile legii, astfel că, la data de 30.05.2004, bugetul de stat avea obligația restituirii către SC SA a sumei de 69.198.639 lei, obligație stabilită prin decontul TVA încheiat la 31.05.2004.
Cu privire la existența faptică a celor două locomotive, menționăm că acestea, prin Nota de constatare din 16.12.2003 încheiată de consilierii fiscali ai DGFP H - s-a constatat că locomotivele de mai sus există, fiind garate la, județul
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare din 31.05.2005 dintre SC SA, SC SRL, având ca obiect din S, concluzia expertului este că SC SA nu a solicitat rambursarea de la bugetul statului a sumei de 3.891.932.773 lei ROL, reprezentând TVA aferent facturii prin care s-a revândut imobilul vânzătorului inițial.
Cu privire la faptul dacă s-a solicitat și obținut rambursarea de TVA aferent achiziționării unor macarale și a unui autogreder de la SC C SRL O, în octombrie 2002, concluzia expertului contabil este că SC SA nu a solicitat și nici nu a obținut rambursarea TVA aferent facturilor menționate.
Cu privire la acest fapt organul de urmărire penală a solicitat, ulterior, completarea raportului de expertiză contabilă, cu câteva obiective a căror clarificare era necesară.
Astfel, cu privire la faptul rambursării de TVA, în condițiile în care prețul locomotivelor susmenționate nu se achitase cumpărătorului, concluzia expertului este că achitarea furnizorilor nu mai este o condiție de rambursare, ca urmare a aplicării prevederilor pct. 15, art. V din OG nr. 36/2003 (care modifică art. 63, 64, 65 din HG nr. 598/2002).
Cu privire la consecințele fiscale ale înregistrării, în contabilitate SC SA a macaralelor și autogrederului cumpărate de la SC C SRL O, în octombrie 2002, concluzia expertului este că, întrucât aceste utilaje au fost vândute la SC SA cu aceiași sumă, nu s-au înregistrat consecințe fiscale aferente operațiunii comerciale.
S-a precizat că, în timpul efectuării urmăririi penale, a fost verificată realitatea vânzării celor 3 macarale și autogrederului către SC SA Potrivit declarației numitului și a facturilor anexate SC SA a cumpărat utilajele menționate, în luna octombrie 2002 de la SC SA, care au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății, iar ulterior, macaralele au fost vândute la SC SRL și autogrederul închiriat la SC SRL
Cu privire la factura emisă de Sc SRL O către SC SA reprezentând contravaloarea modernizărilor la sediul societății din luna decembrie 2002, concluzia expertului este că această factură îndeplinește condițiile legale pentru a fi înregistrată în contabilitate.
Cu privire la realizarea efectuării modernizărilor respective, din declarațiile învinuiților rezultă că aceste lucrări au fost efectuate.
Față de aceste concluzii procurorul a constatat neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost cercetați învinuiții.
Procurorul nu a arătat care elemente constitutive ale infracțiunii lipsesc și în raport de care anume infracțiuni, făcând o apreciere generală.
Mai mult, procurorul nu a făcut o interpretare a probelor în condițiile în care este evident că după vânzări succesive, valoarea celor două locomotive a ajuns de la 35.910.683 lei și, respectiv 11.999.210 lei la suma finală de 19.700.000.000 sumă prin raportare la care s-a rambursat TVA în cuantum de 2.742.222.969, iar acționariatul societăților între care a avut loc vânzarea -cumpărarea locomotivelor, era format, în mare parte, din aceleași persoane, astfel că, cu atât mai mult, instanța nu poate fi de acord cu aprecierea făcută de procuror de lipsă elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate.
Limitându-se la a reda concluziile unui raport de expertiză, procurorul a golit de conținut activitatea specifică organului de urmărire penală și a pus instanța în imposibilitate de a realiza controlul judiciar.
Lipsa motivării nu a fost suplinită nici prin ordonanța prim procurorului din 19.07.2007 dată în dosarul 697/II/2/2007.
Instanța a considerat că se impune a se stabili realitatea efectuării reparațiilor de modernizare a sediului Sc SRL în condițiile în care firma SC SRL O nu există și că organele de urmărire penală au obligația să administreze și alte probe în acest sens apreciind că nu sunt suficiente doar declarațiile învinuiților.
În cazul firmei SC SRL se reclamă inexistența acesteia și nu inexistența mențiunilor necesare ca factura fiscală să poată fi înregistrată în contabilitate.
A fost apreciat ca irelevant că nu s-a solicitat rambursarea TVA -ului aferent contractului de vânzare - cumpărare din 31.05.2005 sau cel aferent achiziționării macaralelor și autogrederului în condițiile în care Sc SRL a obținut compensarea datoriilor proprii către bugetul de stat cu TVA-ul dedus nelegal, iar o parte din sumă i-a fost restituită.
A fost verificată soluția pronunțată în acțiunea formulată la instanța de contencios administrativ cu privire la decizia de impunere nr. 120/27.03.2006 a DGFP.
A fost lămurit scopul în care SC SRL a achiziționat bunuri și servicii de la persoane juridice care nu sunt înregistrate în evidența Oficiului Național al Registrului Comerțului și la Ministerul Economiei și Finanțelor, și scopul în care în aceeași zi au avut loc tranzacțiile cu privire la locomotivele Diesel între societăți comerciale în structura cărora se regăsesc aceeași acționari, asociați sau administratori.
A fost analizată oportunitatea efectuării unei noi expertize contabile, al cărei cost să fie suportat de ANAF -DGFP -HD sau a unei completări a expertizei aflată la dosar care să răspundă obiecțiunilor ANAF-DGFP, în măsura în care vor fi formulate.
Având în vedere aceste considerente, instanța în temeiul art. 278/1 al. 8 lit."b" C.P.P. a admis plângerea formulată de petentul Ministerul Finanțelor Publice - ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, a desființat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 374/P/2006 din data de 31.05.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și ordonanța de respingere a plângerii nr. 697/II/2/2007 din data de 19.07.2007 a Prim Procurorului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale față de intimații și, urmând să se analizeze elementele constitutive ale infracțiunilor în raport de probele aflate la dosar și în raport de faptele supuse cercetării.
În acest sens, pentru a se stabili corect încadrarea faptelor reclamate s-a dispus a se avea în vedere decizia pronunțată în recurs în interesul legii de ÎCCJ-Secțiile Unite nr. 4/21.01.2008 conform căreia fapta de omisiune în tot sau în parte ori evidențierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 lit. c, fost art. 13 din Legea nr. 87/1994), nefiind incidente dispozițiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității, raportat la art. 289 din Codul penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termenul legal impus de art. 3853Cod procedură penală, intimații și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- în cauză au fost administrate suficiente probe care să permită calificarea stării de fapt și adoptarea soluției de scoatere de sub urmărire penală: raportul de expertiză contabilă, înscrisuri, declarațiile martorilor și ale învinuiților, etc.;
- raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a evidențiat în mod cert că SC SA nu a solicitat rambursarea TVA-ului aferent, astfel încât nu există un prejudiciu concret, iar factura emisă de SC SRL O, reprezentând contravaloarea modernizărilor la sediul societății, din luna decembrie 2002 întrunește condițiile legale pentru a fi înregistrată în contabilitate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Instanța fondului a sesizat corect, în opinia Curții, că procurorul s-a limitat la a prelua și a aproba pur și simplu concluziile raportului de expertiză, fără a le corobora cu celelalte probe administrate în cauză sau cu alte probe necesare a fi administrate, știut fiind că nici o probă nu are o valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se realizează de organul de urmărire penală în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, conform art. 63 al. 2 Cod procedură penală.
2. Curtea constată că raportul de expertiză contabilă nu a fost coroborat cu celelalte înscrisuri din dosar, Parchetul nefiind în măsură să stabilească motivul creșterii nejustificate a valorii celor două locomotive după vânzări succesive.
3. Curtea arată că în cauză se impune, așa cum corect a reținut Tribunalul, a se stabili realitatea efectuării reparațiilor de modernizare a sediului SC SA, în condițiile în care firma SC SRL O nu există.
4. Curtea constată că este irelevantă lipsa solicitării rambursării TVA-ului aferent contractului de vânzare-cumpărare, atâta timp cât în cauză SC SA a obținut compensarea datoriilor proprii către bugetul de stat cu TVA-ul dedus nelegal, iar o parte din sumă i-a fost restituită.
5. Față de cele ce preced, Curtea, reținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în mod obiectiv fundamentată pe actele și probele din dosar, va respinge ca nefondate recursurile declarate de intimații și, cu consecința obligării acestora la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intimații și împotriva sentinței penale nr. 59/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului suma de câte 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.05.2009
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Marius
