Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 478/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.478
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul domiciliat în B, sector 1,-, Cod poștal -, prin care a fost respinsă cererea de contestație în anulare formulată de contestator cu privire la decizia penală nr. 46 din data de 24.02.2009 a Tribunalului Dâmbovița pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - contestator personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul - contestator, personal precizează că-și întemeiază prezentul recurs pe dispozițiile art. 392 alin.4 Cod procedură penală, depune la dosar note scrise și arată că alte cereri nu are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea învederează că nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act de precizarea contestatorului în sensul că înțelege să-și întemeieze recursul pe disp. art. 392 alin.4 Cod procedură penală, iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul - contestatorul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de contestație la executare.
Precizează de asemenea că tribunalul a încălcat disp. art. 3856Cod procedură penală instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de părți, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele, au mai fost încălcate și disp. art. 386 lit. e Cod procedură penală, prezent fiind nu a fost ascultat.
Recurentul - contestator învederează instanței că nu dorește altceva decât să i se facă dreptate, prin prezenta cale de atac întrucât toate instituțiile statului i-au încălcat dreptul de proprietate, încălcând totodată disp. art.44 din Constituția României și ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
Potrivit art. 392 alin.4 Cod procedură penală, sentința dată în contestație este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului.
Din interpretarea textului de menționat rezultă că decizia dată contestației de către instanța de recurs nu este supusă nici unei căi ordinare de atac, numai în cazul contestației în anulare întemeiată pe disp. art.386 lit. d Cod procedură penală ar putea exista posibilitatea exercitării căii ordinare de atac, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Recurentul contestator având cuvântul în replică, învederează instanței că a formulat inițial apel însă tribunalul l-a recalificat recurs.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin decizia penală nr. 169/15.05.2009 a Tribunalului Dâmbovița, s-a respins ca nefondată cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.46 din data de 24.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Dâmbovița.
A fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 20 lei.
Pentru a pronunța decizia respectivă, Tribunalul Dâmbovițaa reținut următoarea situație:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 17.03.2009, domnul ,- cu calitatea procesuală de recurent persoană vătămată în dosarul nr- în care Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia penală nr. 46/24.02.2009 a formulat contestație în anularea acestei hotărâri, în baza cazurilor prevăzute de art. 386 lit. a și e cod procedură penală.
În motivarea cererii arată, în esență, că prin decizia penală nr. 46/24.02.2009 i-a fost respins recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 218 pronunțată de Judecătoria Răcari la 16.10.2008, decizie penală pe care o consideră netemeinică și ilegală, necuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, nu s-a luat în seamă că judecătorul de fond a comis exces de putere și o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.
Totodată a atașat motivelor scrise ale cererii de contestație în anulare copii de pe sentința civile nr. 831/6.03.2009 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Răcari, de pe sesizarea înregistrată la 27.03.2009 la., de pe cererea înregistrată la 24.09.2008 la Primăria comunei.
S-a atașat dosarul de fond nr- în care Judecătoria Răcaria pronunțat sentința penală nr. 218/16.10.2008 și dosarul instanței de recurs în care s-a pronunțat decizia penală contestată(nr. 46/24.02.2009).
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului nr- în care Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia penală nr. 46/24.02.2009 rezultă că domnul - recurent parte vătămată în această cauză a fost prezent la dezbaterile din ședința publică din 17.02.2009, ( fila 92), prezent fiind și la termenul anterior din 9.01.2009 (fila 30), pronunțarea în cauză amânându-se la 24.02.2009.
În speță, contestatorul și-a formulat apărări în scris, (filele 40 - 48), iar la dezbateri și-a susținut pe larg motivele de recurs (filele 92 - 93).
Pe de altă parte, conform art.386 lit. a Cod procedură penală împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare "când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii".
Așadar, nu poate fi vorba de cazul de contestație în anulare invocat de domnul (art.386 lit. a Cod procedură penală), deoarece, pentru data de 17.02.2009 când s-a dezbătut cauza în recurs, contestatorul nu trebuia citat, având termen în cunoștință în conformitate cu disp. art.291 alin. 3 Cod procedură penală, mai mult acesta a fost prezent la judecată și și-a susținut recursul declarat.
De asemenea, conform art. 386 lit. e Cod procedură penală, se poate formula contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive și "când la judecata recursului sau rejudecarea cauzei la instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit disp. art. 38514alin. 11ori 38516alin.1 cod procedură penală".
Este evident că în speță nu poate opera acest caz de contestație în anulare deoarece contestatorul avea calitatea de recurent - persoană vătămată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri întemeiate pe disp. art. 2781cod procedură penală, cu privire la rezoluția de netrimitere în judecată dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari în dosarul nr. 1163/P/2005.
Pe de altă parte, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și nu poate fi formulată decât pentru motivele expres prevăzute de lege, în cazurile conținute de dispozițiile art. 386 lit. a, b, c, d, cod procedură penală (cazul de la lit. b vizează situația când la termenul de dezbatere a cauzei partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; cazul de la lit. c vizează situația când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f -1cu privire la care există probe în dosar; cazul de la lit. d vizează situația când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă).
În prezenta cauză, s-au invocat cazurile prevăzute de lit. a și e din art. 386 cod procedură penală, dar motivele contestației în anulare sunt critici privind nelegalitatea și netemeinicia deciziei penale nr. 46/24.02.2009, aspecte ce nu reprezintă vreun caz, din cele strict și limitativ prevăzute de instituția contestației în anulare, și deci nu pot fi examinate în cadrul acestei reglementări.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, depunând la dosarul cauzei mai multe memorii în acest sens.
Curtea constată că, fiind o cale extraordinară de atac care se referă la vicii ale unor hotărâri definitive, în conformitate cu prevederile art. 391 Cod procedură penală hotărârile ( decizii) date în soluționarea acestei căi de atac sunt definitive motiv pentru care ele nu pot fi atacate cu recurs.
Contestatorul și-a sprijinit introducerea căii de atac pe dispoz.art.392 alin.4 Cod procedură penală dar face o confuzie în legătură cu acest text de lege care se referă strict la sentințele date în contestația în anulare, care sentințe se pronunță numai în ipoteza admiterii de principiu a căii extraordinare de atac pentru motivul prev.de art. 386 pct. b Cod procedură penală, cu ocazia soluționării pe fond a contestației, situație care nu se regăsește în cazul de față.
Drept urmare, pentru cele astfel învederate, Curtea, în baza art. 391 Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul.
Având în vedere și disp.art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul, domiciliat în B, sector 1,- E, împotriva deciziei penale nr.169/2009 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iunie 2009.
Președinte Judecător
- - - - - - - -
fiind plecat în concediu de odihnă fiind plecat în concediu de odihnă
semnează președintele de complet semnează președintele de complet
Grefier
RED. /DC
2 EX./20.07.2009
F- - Judecătoria Răcari
a
r- - Tribunalul Dâmbovița
/ G /
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
