Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 501/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 501/R/2008
Ședința publică din 02 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președinte secție penală,
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Oradea - Biroul S, împotriva sentinței penale nr.175 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, privind pe petentul, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform art.278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă petentul lipsă fiind intimatul
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea este reprezentat de doamna procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte plângeri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate în sensul de a se dispune respingerea plângerii formulată de petent ca fiind nefondată și a se menține dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de numitul Arată că denunțul este încunoștințarea făcută de către o persoană fizică sau de către
persoană juridică despre săvârșirea unei infracțiuni. Faptul că denunțul oral făcut de numitul G nu a fost consemnat într-un proces verbal, nu duce la nulitatea acestuia, deoarece acesta a fost formulat în faza actelor premergătoare, deci înainte de începerea urmăririi penale. De altminteri, nota întocmită, chiar dacă nu este întitulată" proces verbal" îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de art. 91 Cod procedură penală.
Petentul solicită a se dispune respingerea recursului ca fiind nefondat și a se menține ca legală și temeinică hotărârea recurată. Depune la dosar concluzii scrise pe care le susține pe larg. Arată că la dosar nu sunt probe din care să rezulte susținerile din rechizitoriu. Din nici o probă de la dosar nu rezultă că persoana menționată în nota din 08. decembrie 2004, care dorește să-și păstreze anonimatul ar fi Din analiza notei din 08 decembrie 2004 rezultă că persoana anonimă susține că un anume " " a pretins și primit de la administratorul SC L iar din aliniatul următor rezultă că " Efectuând verificări am constatat că administratorul C este numitul ".Orice interpretare a celor specificate în această notă nu conduce la concluzia susținută de procuror potrivit căruia persoana anonimă este Mai arată că denunțul oral nu a fost consemnat într-un proces verbal care să conțină toate datele prevăzute de art. 223 Cod procedură penală. Nu există nici un act doveditor că numitul G s-a prezentat la.A de bună voie și din proprie inițiativă, pentru a face denunț penal. Consideră că autodenunțul din 07.02.2005 este rezultatul unui șantaj și a unor promisiuni făcute constând în soluția de neîncepere a urmăririi penale față de Nota din 08 decembrie 2004 este făcută contra, scopul fiind acela de a induce în eroare Tribunalul Satu Mare atunci când s-a solicitat autorizarea înregistrării convorbirilor telefonice. Actele prezentate tribunalului sunt fictive iar dacă nota din 08 decembrie 2004 poate constitui actul din care să rezulte date ori indicii temeinice așa cum rezultă din art. 91/1 alin. 1 înseamnă că oricărui cetățean român i se poate întocmi dosar penal și i se pot înregistra convorbirile telefonice.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 175 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 278 ind.1 lit. b Cod procedură penală s-a admis plângerea formulată de petentul, domiciliat în S M,-, împotriva rezoluției procurorului cuprinsă în rechizitoriul întocmit în dosar nr.13/P/2005 al Biroului Teritorial Anticorupție S M, și pe cale de consecință:
S-a desființat soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul din 27.03.2007 față de numitul
S-a dispus trimiterea cauzei procurorului Direcției Naționale Anticorupție, Biroul Teritorial Satu Mare, în vederea începerii urmăririi penale față de G sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută și pedepsită de art.6 ind.1 din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.161/2003.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.
Prin plângerea înregistrată la instanță sub dosar nr. de mai sus, petentul a solicitat în condițiile art.278 ind.1 Cod procedură penală, admiterea plângerii formulate, desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale dată în privința autodenunțătorului G cu consecința trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea pe care acesta o dezvoltă, petentul apreciază soluția de neîncepere a urmăririi penală față de numitul G ca fiind nelegală și nelegitimă, motivând că organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu cu privire la faptă în data de 8.12.2004, iar denunțul acestuia a intervenit abia în data de 7 februarie 2005.
În aceste condiții apreciază petentul nu pot fi aplicabile prevederile art.6 ind.1 alin.2 din Legea 78/2000, care prevede în mod expres că: "făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă". Apreciază că numai în acest mod s-au putut obține de la denunțător declarația acuzatoare la adresa sa.
La dosarul cauzei petentul a depus o copie de pe plângerea înregistrată la Serviciul Teritorial Oradea al Direcției Naționale Anticorupție, cu confirmare de primire a plângerii de către această direcție, copia notei procurorului din data de 10.12.2004, precum și copia autodenunțului lui
Asupra acestei plângeri, prin sentința penală nr.549/2007 s-a pronunțat Tribunalul Satu Mare, apreciind că petentul nu se află în nici una dintre situațiile prevăzute de textele de lege care reglementează procedura plângerii, considerând astfel că acesta nu poate fi inclus în sfera persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate, respingând astfel plângerea ca nefondată.
Prin decizia penală nr.114/R/2008, în recursul petentului s-a apreciat că instanța de fond în mod greșit l-a exclus pe petent din categoria persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate, dând o interpretare restrictivă sintagmei folosite de legiuitor "orice ce alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate".
Acesta a fost considerentul pentru care a fost admis recursul petentului, casată în tot sentința pronunțată de Tribunalul Satu Mare și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, asupra căreia se va pronunța prezenta instanță.
Plecând de la îndrumarul deciziei de casare, instanța trebuie să verifice dacă în accepțiunea legii, prin folosirea pronumelui nehotărât adjectival "orice alte persoane" nu s-a dorit limitarea sferei titularilor, ci, dimpotrivă, extinderea acesteia.
Infracțiunea ca fapta individului, ca manifestare a acestuia în sfera relațiilor sociale, este periculoasă pentru valorile sociale. Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul infracțiunii ca fiind valoarea socială și relațiile sociale create în jurul acestei valori, care este periclitată ori vătămată prin fapta infracțională.
Plecând de la această interpretare generală, extensivă în ceea ce privește infracțiunea de cumpărare de influență, trafic de influență, obiect juridic special (protejat de norma penală) sunt relațiile sociale, referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu suspiciunea că funcționarii pot fi influențați în exercitarea atribuțiilor lor, de persoane care au o influență reală sau presupusă asupra lor.
Plecând de la dispozițiile art.1 alin.1 Cod procedură penală, care consacră scopul procesului penal ca funcțiunea de a se constata la timp și în mod complet faptele ce constituie infracțiuni, iar ca finalitate înfăptuirea justiției penale, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită conform vinovăției sale, și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, putem excede noțiunea de "persoane ale căror interese legitime sunt vătămate" prevăzută în alin.1 al art.278 ind.1 Cod procedură penală, la o sferă mult mai largă considerând că noțiunea de "interese legitime" poate fi interpretată ca o noțiune generoasă de ocrotire a valorilor sociale protejate de norma penală, prin care partea poate să dea eficiență principiului egalității în procesul penal.
Stabilind astfel calitatea petentului în promovarea unei asemenea plângeri, trecând la soluționarea acesteia pe baza probelor administrate în cauză, a motivelor invocate de petent, precum și a normelor juridice în vigoare, instanța a constatat că aceasta este fondată, și a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art.6 ind.1 alin.2 din Legea 78/2000 "făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă".
Potrivit notei aflată la dosarul de urmărire penală la fila 12, încheiat la data de 8.12.2004 de ofițerul de poliție judiciară din cadrul structurii DNA, consemnează că " cu ocazia unei discuții avute cu o persoană care dorește să-și păstreze anonimatul" a luat la cunoștință de faptul că o persoană care s-a prezentat cu numele de a pretins și a primit suma de 200.000.000 lei de la acea persoană.
Ca urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat pe parcursul actelor premergătoare că "aceea persoană care dorea să-și păstreze anonimatul" este numitul G administrator la SC SRL, așa cum rezultă din Ordonanța din 12 octombrie 2006, aflată la dosarul de urmărire - fila 22, unde acestuia i se atribuie calitatea de denunțător (la aproape 2 ani de la prima notă în care se consemnează săvârșirea unei infracțiuni de cumpărare și traficare de influență).
La fila 61 din dosar, se află "autodenunțul" formulat de numitul G, datat 17.02.2006, singurul act în care denunțătorul este identificat conform art.223 Cod procedură penală, care la alin.2 trimite la conținutul plângerii prevăzute de art.222 Cod procedură penală, care în alin.2 prevede: "plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă".
Conform art.223 alin.3 Cod procedură penală, denunțul scris trebuie să fie semnat de denunțător, iar în cazul denunțului oral acesta se consemnează într-un proces verbal de către organul în fața căruia a fost făcut.
Nici una din aceste norme imperative nu au fost respectate de către organul de urmărire penală, care în primul proces verbal reține "o persoană care dorește să-și păstreze anonimatul" pentru ca după 2 ani în februarie 2006, după cercetări, să se identifice denunțătorul, și acesta să formuleze un denunț scris după ce procedura judiciară era demarată împotriva numitului, acesta dând o primă declarație de învinuit în 31.01.2007, mai înainte de formularea autodenunțului de către numitul
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că intimatului G nu îi pot fi aplicate prevederile art.6 ind.1 alin.2 din Legea 78/2000, soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva acestuia, cuprinsă la pct.3 din rechizitoriul structurii DNA din 27.03.2007, apare ca nelegală.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs A - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul S M, solicitând instanței casarea ei în sensul de a se dispune respingerea plângerii formulate de petentul ca nefondată și a se menține dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de numitul
În motivarea recursului A arată că neconsemnarea într-un proces verbal a denunțului oral făcut de numitul G nu duce la nulitatea acestuia, deoarece acesta a fost formulat în faza actelor premergătoare, deci, înainte de începerea urmăririi penale.
Mai arată parchetul că nota întocmită chiar dacă nu este întitulată " proces verbal" îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzută de art. 91 Cod procedură penală.
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 alin.3 Cod procedură penală, combinate cu art. 385/6 alin. 1 și art. 385/7 alin. 1 Cod procedură penală, constată că prezentul recurs este fondat, îl va admite ca atare, va casa sentința penală nr. 175/2008 a Tribunalului Satu Mare și o va modifica în sensul că va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva dispoziției de neîncepere a urmăririi penale dată față de făptuitorul G, cu privire la săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 6 ind. 1 din Legea nr. 78/2000, cuprinsă în rechizitoriul emis de Biroul Teritorial Satu Mare, în dosar nr. 13/P/2005 și pe cale de consecință va menține în întregime soluția atacată.
Așa cum rezultă din actele de la dosar, la fila nr. 12 din dosarul de urmărire penală, vol.I, există o notă întocmită de un ofițer de poliție, în care se consfințește un denunț penal, potrivit căruia, o persoană cu numele " " a pretins și primit de la administratorul C SRL, suma de 200.000.000 lei pentru a interveni la funcționarii din cadrul - Garda Financiară S M în vederea întocmirii unui raport favorabil. În notă se specifică, cum că acea persoană ce a făcut denunțul dorește să-și păstreze anonimatul.
Nota a fost întocmită la 08 decembrie 2004.
În opinia instanței, denunțul oral neconsemnat într-un proces verbal, nu duce la nulitatea acestuia. Este de necontestat faptul că acest denunț a fost formulat în faza actelor premergătoare, deci înainte de începerea urmăririi penale.
De asemenea, acea " notă" îndeplinește condițiile de formă cerute de conținutul dispozițiilor art. 91 Cod penal. Legiuitorul a arătat cu valoare de principiu, conform art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 alin. 2 că: " făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru această faptă".
Această regulă generală a fost respectată de către organele de urmărire penală. În ceea ce privește faptul că numele denunțătorului a fost protejat, pentru a nu compromite celelalte acte de urmărire penală ce urmau a se întocmi, sunt aspecte ce nu pot duce la anularea actelor efectuate de către parchet.
Pentru toate aceste considerente, instanța a procedat ca mai jos.
Reținând culpa procesuală a petentului în promovarea prezentului recurs, instanța în baza art. 192 Cod procedură penală îl va obliga pe petent la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. " d " Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, împotriva sentinței penale nr. 175 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează și modifică în sensul că:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul, cu domiciliul în S M,-, jud. S M, împotriva dispoziției de neîncepere a urmăririi penale dată față de făptuitorul G, cu privire la săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 ind.1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cuprinsă în rechizitoriul emis la data de 27 martie 2007, de către Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Satu Mare, în dosar nr. 13/P/2005, menținând în întregime soluția atacată.
În baza art. 192 Cod procedură penală, obligă pe petent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /14.10.2008
Judec. fond -
2 ex./14.10.2008,
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Țarcă Gabriela, Pătrăuș Mihaela
