Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 52/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
2740/2009
SENTINȚA PENALĂ NR.52
Ședința publică de la data de 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LINGA CURTEA DE APEL - reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.1677/II/2/2009 dată în dosarul nr. 1479/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe intimații,.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat ales pentru intimatul, lipsind petentul G și intimații,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul ca petentul depus la dosar cerere de " amânare in vederea primirii unor noi acte din Italia".
Apărătorul ales al intimatului se opune cererii de amânare întrucât petentul nu a precizat despre ce acte este vorba.
Reprezentantul parchetului se opune cererii de amânare, fiind acordat deja un termen pentru lipsă de apărare, iar in cererea sa petentul nu a indicat despre ce înscrisuri este vorba.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare depusă la doar de către petent, fiind acordat al doilea termen în cauza, tot la solicitarea petentului
Constatând că nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Apărătorul ales al intimatului solicita respingerea plângerii formulată de către petentul G, ca neîntemeiată, cu menținerea ordonanței și rezoluției, ca fiind legale si temeinice, din actele premergătoare efectuate rezultând că faptele sesizate nu există.
Reprezentantul parchetului apreciază ca ordonanța si rezoluția date in cauza sunt legale si temeinice, si solicita menținerea acestora, cu reținerea motivării acestora. Pune concluzii de respingere a plângerii petentului G, ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Prin cererea introdusă la 25.11.2009 pe rolul Curtea de Apel București și înregistrată sub nr- la Secția a II-a Penală a acestei instanțe, petentul Gaf ormulat plângere întemeiată pe art. 2781Cod procedură penală împotriva ordonanței nr. 1479/P/2009 din 16.01.2009 și a Rezoluției nr. 1677/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin Ordonanța din 16.10.2009 în dosarul nr. 1479/P/2009 s-a dispus:
1.Neînceperea urmăririi penale față inspector principal de poliție sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. art. 2481Cp. art. 249 Cp. și art. 264 Cp.
2. Neînceperea urmăririi penale față de comisar șef de poliție (r)
sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. art. 264 Cp. și
art. 289 Cp.
3. Neînceperea urmăririi penale față de comisarii șefi de poliție
și sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. art. 289 Cp. și art. 291 Cp.
4. Disjungerea cauzei față de comisar șef de poliție
, subinspector de poliție ei, agent șef adjunct și agent șef din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. și art. 264 Cp. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a dispune astfel s-a reținut în Ordonanță prin adresa nr. 1491/VIII-1/2009, din data de 06.08.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, spre competentă soluționare, plângerea formulată de numitul G împotriva mai multor ofițeri și agenți de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și Inspectoratului de Poliție al Județului
Astfel, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și înregistrată la acest parchet la data de 23.07.2009, Gas olicitat efectuarea de cercetări față de comisar șef și inspector principal din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și față de comisar șef, subinspector ei și agenții și din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prev. de art. 246 Cp. și art. 264 Cod penal.
În fapt, s-a arătat că lucrătorii de poliție menționați și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, neluând (mai ales prin lipsă de solicitudine și cooperare cu autoritățile judiciare italiene) măsuri pentru anularea mandatului de arestare preventivă și a hotărârii judecătorești emise eronat împotriva sa de către judecătorul pentru anchete preliminare din cadrul Tribunalului Parma.
Cu privire la ofițerul, s-a menționat că se solicită efectuarea de cercetări și sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu prev. de art. 2481Cp. și art. 249 Cp. prin aceea că "a întocmit dosarul penal nr. 1792/P/2009 fără a avea la bază plângere penală prealabilă din partea mea".
După cum rezultă din sesizare, cu ocazia arestării fratelui său, de către autoritățile din Republica Italiană, acesta și-a declinat identitatea G, considerent pentru care s-au emis mandatul de arestare preventivă nr. 1758/2008 și sentința penală nr. 56/19.02.2009 de către judecătorul pentru anchete preliminare din cadrul Tribunalului Parma pe numele său.
Persoana vătămată a precizat că este funcționar public în cadrul Penitenciarului, cu gradul profesional de agent principal, și că emiterea mandatului de arestare preventivă a fost de natură să îi dăuneze imaginii și carierei profesionale.
Cu ocazia audierii, Gad etaliat faptele apreciate cu caracter infracțional pentru fiecare din lucrătorii de poliție indicați în plângere, menționând cu privire la comisarul șef că acesta i-a comunicat printr-o adresă aspecte necorespunzătoare adevărului (ceea ce s-ar circumscrie infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cp.).
Din actele premergătoare efectuate în cauză, a reieșit că, la data de 28.04.2008, (fratele persoanei vătămate) a fost arestat preventiv de către autoritățile judiciare italiene pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prilej cu care a furnizat anchetatorilor datele de identitate ale fratelui său,
Ulterior, familia arestatului a adresat organelor de poliție române mai multe memorii prin care își exprima îngrijorarea cu privire la soarta numitului.
Una dintre aceste petiții, formulată de (tatăl arestatului), a fost înregistrată la Inspectoratul General al Poliției Române sub nr. 20911/2008, fiind repartizată spre soluționare ofițerului.
În cadrul verificărilor, s-a stabilit că este arestat de către autoritățile italiene și că și-a atribuit identitatea fratelui său.
Demersurile întreprinse de lucrătorii de poliție români prin intermediul atașatului de afaceri interne la au condus la stabilirea realei identități a persoanei arestate.
Totodată, având în vedere toate informațiile obținute, inspectorul principal s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea de către a infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 al. 1 Cp.
Prin urmare, s-a format dosarul nr. 1792/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Dosarul a fost trimis inițial pentru efectuarea de cercetări la Postul de Poliție al Comunei, județul S, iar ulterior, în baza art. 217 al. 1.C.P.P. s-a dispus trecerea cauzei la Inspectoratul de Poliție al Județului S - Serviciul Investigații Criminale.
Pe parcursul cercetărilor, la data de 27.08.2008, agentul a procedat la ridicarea din posesia numitului a pașaportului seria - aparținând numitului.
Fiind audiat, ofițerul a precizat că aspectele sesizate pin plângerea formulată de G sunt nefondate, în sensul că tocmai prin diligentele organelor de poliție române (și ale sale personal) s-a reușit clarificarea situației celui arestat din punct de vedere al identității.
O altă petiție formulată de Gaf ost înregistrată la Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Organizate sub nr. -/2008, iar prin adresa din data de 15.12.2008, sub semnătura comisarului șef, director al acestei structuri, s-a comunicat sus-numitului rezultatul verificărilor.
Se mai reține și faptul că prin infograma nr. 1324/09.07.2009, Consulatul General al României la Milano a comunicat Inspectoratului General al Poliției Române faptul că în urma demersurilor efectuate în colaborare cu poliția română documentele doveditoare că adevărata identitate a celui arestat este au fost puse la dispoziția instanței de judecată și a celorlalte autorități judiciare și că, în conformitate cu mențiunile existente în bazele de date italiene, nu există și nu a existat un mandat de arestare în lipsă pe numele G, iar acesta nu figurează în evidența persoanelor urmărite.
Față de cele de mai sus, s-a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de inspector principal sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. art. 2481Cp. art. 249 Cp. și art. 264 Cp. precum și față de comisar șef (r) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. art. 264 Cp. și art. 289 Cp. întrucât din materialul probator a rezultat că faptele sesizate prin plângerea formulată de G nu se confirmă.
Astfel, din actele premergătoare a reieșit că sus-numiții au acționat cu respectarea prevederilor legale și deontologiei profesionale, fără a aduce atingere drepturilor și intereselor persoanei vătămate.
În ceea ce privește pe ofițerii și agenții de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru continuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. și art. 264 Cp.
Prin adresa nr. 1549/VIII-1/2009, din data de 06.08.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, spre competentă soluționare, o nouă plângere formulată de numitul G împotriva unor ofițeri din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.
Din examinarea sesizării, a reieșit că sus-numitul a solicitat efectuarea de cercetări față de comisar șef, director adjunct al Direcției Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, și un lucrător din cadrul aceleași direcții pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 289 Cp. art. 291 Cp. și art. 246 Cp. constând în aceea că ofițerii și-au încălcat atribuțiile de serviciu în instrumentarea lucrării înregistrate sub nr. -/2009, comunicând prin adresa din data de 13.07.2009 împrejurări necorespunzătoare adevărului.
În urma verificărilor, lucrătorul indicat în plângere a fost identificat ca fiind comisarul șef.
Potrivit actelor premergătoare, la data de 25.06.2009, Direcția Cabinet a Inspectoratului General al Poliției Române a transmis Direcției Investigații Criminale o petiție formulată de G prin care erau exprimate o serie de nemulțumiri cu privire la soluționarea unui memoriu anterior (înregistrat sub nr. 5484//2009) și se solicita audiență.
Deși petiția purta titlul "plângere penală", s-a apreciat că aspectele semnalate nu vizează elemente de natură penală.
Lucrarea a fost înregistrată sub nr. -/2009 și repartizată spre soluționare comisarului șef.
Fiind citat de ofițer în mai multe rânduri pentru a preciza obiectul sesizării, numitul G nu s-a prezentat.
Drept urmare, a fost întocmit la data de 13.07.2009 un referat cu propunere de clasare a lucrării și prin adresa din aceeași dată s-a comunicat petiționarului (având la bază infograma Consulatului General al României la Milano din 09.07.2009 și ținând cont de celelalte verificări efectuate anterior) faptul că nu există și nu a existat un mandat de arestare în lipsă pe numele său.
Adresa a fost semnată de comisarul șef, director adjunct al Direcției Investigații Criminale, împuternicit la acea dată la comanda direcției.
Față de cele de mai sus, s-a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de comisarii șefi de poliție și pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. art. 289 Cp. și art. 291 Cp. deoarece din materialul probator a rezultat că faptele sesizate nu există.
Având în vedere aspectele expuse anterior,
In temeiul disp. art. 228 al. 6 rap. la art. 10 lit. a C.P.P. art. 38 rap. la art. 45 al. 1.C.P.P. art. 42 rap. la art. 45 al. 1.C.P.P. art. 27 al. 2 și 3 lit. a și b din Legea nr. 218/2002 modif. prin art. 4 din Legea nr. 281/2003 și art. 30 al. 1 lit. a C.P.P.
Văzând și disp. art. 209 al. 3.C.P.P. și art. 27 al. 3 lit. b din Legea nr. 218/2002 modif. prin art. 4 din Legea nr. 281/2003,
Împotriva acestei ordonanțe petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluția din 19.11.2009 pronunțată în dosarul nr. 1677/II-/2/2009 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de G împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 16.10.2009 în dosarul nr. 1479/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu motivarea că petentul a învederat aceleași aspecte din plângere ori a menționa împrejurări noi față de cele avute în vedere la soluționarea cauzei, iar din examinarea soluției pronunțate rezultă că aceasta este temeinică și legală.
Curtea, analizând plângerea formulată de petent, constată că acesta este nefondată.
Petentul a formulat plângere împotriva mai multor lucrători de poliție pentru faptul că nu au dat curs plângerilor sale prin care solicită cercetarea penală a numitului zis care a venit în România cu pașaportul fratelui său, și a adus "marfă furată" folosindu-se de numele fratelui său,.
Numitul fusese arestat în Italia pentru o infracțiune de tâlhărie, ocazie cu care și-a declinat o altă identitate, și anume cea a fratelui său, petentul G, motiv pentru care mandatul de arestare a fost inițial emis pe numele celui din urmă.
Petentul susține că în realitate, numitul face trafic de persoane, iar la momentul arestării fratelui său, acesta îi deținea pașaportul și de aceea autoritățile italiene au emis mandat de arestare sub un nume greșit.
Așa după cum reiese din actele aflate la dosar însă, numitul a depus în România pașaportul și alte acte ale numitului, care au rămas în locuința sa, după arestarea acestuia, și datorită eforturilor autorităților române, care au colaborat cu cele italiene a fost descoperită adevărata identitate a numitului, și a fost pronunțată o hotărâre de condamnare pe numele acestuia, după ce, în prealabil, mandatul de arestare fusese emis pe numele fratelui său
Având în vedere demersurile făcute de lucrătorii de poliție, s-a stabilit că numitul a folosit o identitate falsă, motiv pentru care inspectorul principal s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către a infracțiunii de fals privind identitatea.
Împotriva inspectorului a formulat plângere petentul pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului întrucât acesta nu l-a cercetat penal pe, care făcea trafic de persoane.
Curtea constată că demersurile făcute de inspectorul au ajutat la soluționarea aspectului falsei identități folosite de numitul, iar dacă petentul este nemulțumit de măsurile luate de organele de poliție cu privire la numitul poate ataca actul prin care s-a dispus cu privire la acesta, deoarece din datele prezentei cauze nu rezultă că inspectorul și-a exercitat abuziv atribuțiile și nici că a favorizat vreun infractor, neexistând indicii că declararea falsei identități de către avea vreo legătură cu faptul că pașaportul său se afla în casa numitului
Aspectul că a venit în România și a predat documentele numitului atestă faptul că nu a fost cu nimic implicat în atribuirea unei false identități sau într-un trafic de persoane, pentru că dacă ar fi fost așa interesul său ar fi fost să distrugă aceste documente pentru a nu exista vreo probă cu privire la asemenea activități.
Pe de altă parte, faptul că numitul nu avea pașaport în momentul arestării, nu era de natură să-l facă să-și uite identitatea și să dea declarații în fața autorităților italiene folosind numele fratelui său.
Nici plângerile formulate împotriva comisarului de poliție și a comisarilor șefi și nu sunt întemeiate întrucât aceștia nu și-au exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, dispunând măsuri legale în raport de obiectul sesizărilor și de aspectul că petentul, deși a fost citat în repetate rânduri, nu s-a prezentat niciodată pentru a fi audiat.
De aceea, Curtea constată că ordonanța și Rezoluția pronunțată sunt legale și temeinice, motiv pentru care le va menține și va respinge ca nefondată plângerea petentului, în baza art. 278 pct. 8 lit. a și în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTORĂȘTE:
Respinge, ca nefondată plângerea formulată de petentul - fiul lui și, născut la 22 iunie 1981, domiciliați în,-, județul
Obligă petenul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE, GREFEIR,
Red. /Dact./4 ex.-4.05.2010
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru
