Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2414/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 02 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de partea civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: pentru partea civilă avocat împuternicire avocațială fila 13 dosar și pentru inculpatul avocat ales împuternicire avocațială fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței de judecată atașarea la dosarul cauzei a relațiilor solicitate de la Inspectoratul Poliției Județene
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul Parchetului, consideră pe baza probelor administrate în cursul procesului penal că astfel cum s-a apreciat și de către procuror în ordonanța desființată în ceea ce privește latura penală a cauzei fapta inculpatului constituie infracțiunea prevăzută de art. 290 din Codul penal, însă, în concret, nu prezintă gradul de pericol social al acestei faptei în raport de criteriile pe care le va prezenta în continuare și, solicită în temeiul art.11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, achitarea inculpatului. În temeiul art. 18/1 rap. la art.91 Cod penal solicită aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda.
stfel, consideră că mijloacele de probă din care rezultă vinovăția în săvârșirea faptei sunt în special raportul de expertiză grafoscopică efectuat în cauză care a concluzionat că cererea pe care a depus-o inculpatul cu prilejul soluționării unui dosar civil în privința căruia a pretins că a fost semnată de partea vătămată, nu a fost semnată de partea vătămată, raportul de expertiză se coroborează cu declarația părții vătămate cu împrejurările constatate prin verificarea încheierilor de ședință din dosarul civil în care se constată că inculpatul în calitate de apărător este persoana care a prezentat înscrisul în fața judecătorului,înscris ce conținea o manifestare de voință provenind din partea părții vătămate de renunțare la un capăt de cerere având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor construcții. Depunerea acestui înscris în fața judecătorului a avut drept consecință juridică renunțarea la judecarea acestui capăt de cerere, însă, în raport de împrejurarea că nu rezultă din probele administrate în cauză că inculpatul ar fi acționat cu rea credință, cu scopul de a produce un prejudiciu direct părții vătămată, ci, rezultă că, a acționat astfel cum a considerat de cuviință pentru protejarea intereselor legitime ale părții vătămate, având în vedere și împrejurarea că instanța civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, coroborate cu susținerile inculpatului, consideră că a acționat cu bună știință, chiar dacă nu fost cea mai bună măsură aleasă, acționând în scopul de nu se tergiversa soluționarea dosarului civil respectiv. Dar, în raport de împrejurarea că a folosit un înscris care nu purta semnătura părții vătămate și cunoștea acest aspect, consideră că fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 290 din Codul penal și se impune a se constata acest aspect fără însă a se constata că fapta prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, în raport de calitatea inculpatului și lipsa antecedentelor penale precum și atitudinea procesuală a inculpatului.
În temeiul art. 348 Cod procedură penală solicită anularea înscrisului falsificat. În temeiul art. 346 Cod procedură penală solicită respingerea ca fiind nefondată a acțiunii civile promovată în prezentul proces de partea civilă având ca obiect acordarea de daune materiale întrucât astfel cum este formulată consideră că nu are legătură de cauzalitate prejudiciul invocat cu fapta dedusă judecății. Totodată solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu privire la apărările formulate pe fondul dosarului civil nu s-a făcut referire la faptul că prin cererea de renunțare la judecată s-a pierdut sau nu dreptul pretins întrucât nu au fost administrate probe certe, pertinente și concludente pe aspectul temeiniciei pretențiilor civile și nu se pot formula concluzii cu privire la consecințele efective juridice ale acțiunii inculpatului, respectiv care este prejudiciul concret adus prin fapta sa de a se renunța la judecată.
Apărătorul părții civile, solicită ca în temeiul art. 290 Cod penal să se dispună condamnarea inculpatului pentru această infracțiune constând în aceea că a falsificat un înscris folosit în dosarul nr.7909/2006 al Judecătoriei Arad, astfel fiind realizat elementul material al acestei infracțiunii, iar în ceea ce privește latura civilă, solicită admiterea acțiunii civile pentru că pe această cale a solicitat inclusiv desființarea înscrisului falsificat și folosit în acel dosar civil, iar pe de altă parte solicită daune constând în diferența la care ar fi fost evaluate acele conace la momentul săvârșirii infracțiunii și la care ar fi evaluate la acest moment respectivele conace.
Prin acțiunea sa inculpatul a folosit acel înscris care nu a fost semnat de partea vătămată, renunțând la o acțiune, acțiune ce avea ca obiect anularea unei hotărâri a comisiei locale, ori nu era în interesul părții vătămate și nici nu a anunțat-o pe aceasta. Comisia locală s-a pronunțat și în ceea ce privește despăgubirile privind conacele; cu privire la terenuri s-a solicitat restituirea în natură.
Arată că pe larg a expus motivele plângerii în concluziile scrise pe care solicită a fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
Apărătorul inculpatului, consideră că din punctul său de vedere nu rezultă de nicăieri că acea semnătură a fost făcută de către inculpat. Partea vătămată a formulat două cereri, una pe legea 18 pentru retrocedarea terenurilor și o cerere pentru a i se restituit în natură conacele pe legea 10 modificată prin legea 247. Comisia locală a respins ambele cereri, în ceea ce privește terenurile că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor iar în ceea ce privește conacele partea vătămată a formulat cerere după o perioadă mai mare de trei ani, cererea fiind tardivă. Cu toate acestea, inculpatul în calitate de avocat a acționat în instanță formulând plângere împotriva hotărârii comisiei pentru ambele hotărâri la judecătoria Arad. Ulterior s-a renunțat la acțiune dar nu și la drepturi, pe partea vătămată a interesat-o doar aspectul pecuniar.
Având în vedere actele dosarului consideră că inculpatul a fost în mod greșit incriminat, partea vătămată a recunoscut că a depășit termenul legal, în plus, rezultă clar că acea semnătură nu este a inculpatului și, mai mult decât atât, inculpatul nu a prejudiciat-o cu nimic pe partea vătămată în drepturile sale.
Concluzionând, în baza art. 345 alin. 3 referitor la art.11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. c Cod procedură penală, fără aplicarea unei amenzi administrative. Totodată, solicită respingerea cererii de constituire parte civilă.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 10 februarie 2010.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 10 februarie 2010
CURTEA,
În aceiași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 17 februarie 2010.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR NR- (2414/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR.54/
Ședința publică de la 17 februarie 2010
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de partea civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02 februarie 2010 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea,având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea la 10 februarie 2010 și apoi la 17 februarie 2010, când a pronunțat următoarea sentință penală.
CURTEA,
Prin ordonanța din 30.04.2009, dată în dosarul nr.753/P/2007 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuit, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.290 Cod penal.
În temeiul art.181alin.3 raportat la art.91 lit.c Cod penal s-a aplicat amenda în cuantum de 1000 lei cu sancțiune cu caracter administrativ.
S-a dispus disjungerea cauzei pentru efectuarea de cercetări față de avocatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.290 Cod penal în ceea ce privește împuternicirea avocațială folosită în dosarul nr.7909/2006 al Judecătoriei Arad.
S-a constatat că la data de 7.06.2007 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea formulată de partea vătămată, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de, avocat în cadrul Baroului A, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals și uz de fals.
În motivarea plângerii persoana vătămată a arătat că la termenul din 20.11.2006 acordat de judecătoria Arad pentru soluționarea dosarului nr.7909/2006, avocatul, angajat pentru a-i asigura asistența juridică, a depus un înscris, pe care partea vătămată susține că nu l-a semnat, urmare căruia instanța a luat act de renunțarea sa la judecarea unui capăt de cerere.
Din probele administrate în cauză a rezultat că partea vătămată și învinuitul au încheiat un contract de asistență juridică având ca obiect formularea și susținerea unei acțiuni civile vizând recuperarea unor terenuri și construcții care au aparținut autorilor părții vătămate și care au fost preluat în mod abuziv de statul român în perioada comunistă.
Avocatul a redactat cererea adresată Judecătoriei Arad și a depus-o la instanță la data de 2.06.2006 unde a fost înregistrată sub nr.7909/2006.
Prin această cererea, partea vătămată a solicitat instanței anularea hotărârii nr.229 din 15.03.2006 a Comisiei Județene A pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, reconstituirea dreptului de proprietate a acesteia pentru suprafața de 61,66 ha teren agricol și obligarea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la punerea în posesie a acesteia și eliberarea titlului de proprietate. Partea vătămată a solicitat, prin aceeași cerere acordarea de măsuri reparatorii cu privire la două construcții care au fost preluate de la autorul său.
La termenul din 9.10.2006 instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială față de cererea petentei de acordare a despăgubirilor pentru construcții, iar reprezentantul părții vătămate, avocat, a solicitat acordarea unui termen pentru a preciza acțiunea.
La termenul din 23.10.2006, acordat în acest sens, avocatul a depus o cerere pe care a semnat-o în numele părții pe care o reprezenta, în care a arătat că aceasta renunță la judecarea capătului de cerere referitor la construcții.
Instanța a primit cererea și a acordat un nou termen pentru ca partea vătămată să semneze cererea de renunțare la judecată.
La termenul din data de 06.11.2006 instanța a solicitat din nou ca avocatul să depună cererea de renunțare parțială la judecată semnată de parte.
La termenul din data de 20.11.2006 avocatul a depus la dosar un înscris conținând precizarea de acțiune, pe care apare o semnătură atribuită părții vătămate.
Prin sentința civilă nr.5866/20.11.2006 a Judecătoriei Arada fost admisă cererea referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 50 de hectare, instanța luând act de modificarea cererii de chemare în judecată.
La data de 04.01.2007 avocatul, în numele clientei sale, a formular recurs împotriva acestei hotărâri criticând-o pentru nelegalitate în ceea ce privește soluționarea cererii referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului și la modul în care a fost motivată.
Partea vătămată a primit, la data de 28.12.2006 comunicarea hotărârii civile astfel pronunțate și s-a deplasat la judecătoria Arad pentru a verifica dosarul, formulând o cerere de recurs la data de 10.01.2007 în care a invocat faptul că nu a semnat precizarea de acțiune depusă la termenul din data de 20.11.2006.
Prin decizia civilă nr.598/R/23.05.2007 a Tribunalului Arad, Secția civilă, recursul a fost respins.
În prezentul dosar penal s-a efectuat o constatare tehnico-științifică grafoscopică pentru a se stabili dacă semnătura de la poziția "Petentă" de pe documentul adresat "Către judecătoria Ara d" având completat antetul "dosar - Termen: 20 noiembrie 2006", întocmit pe numele a fost executată de sau de.
Raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 21.11.2008 a stabilit că semnătura în litigiu nu a fost executată de și nu se poate stabili dacă a fost executată de.
În cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală
pentru următoarele motive:
Potrivit art.228 alin.l din Codul d e Procedură Penală organul de urmărire penală sesizat prin vreunul din modurile prevăzute în art.221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 cu excepția celui de la lit.1.
Prin rezoluția nr.753/P/2007 din data de 12.02.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.290 din Codul penal.
Potrivit art.290 din Codul penal constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art.288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.
Existența faptei rezultă din declarația părții vătămate care, apreciată în condițiile art.75 din Codul d e procedură penală, se coroborează cu concluziile constatării tehnico-științifice, cu declarația martorului și cu aspectele care rezultă din înscrisurile depuse la dosar - încheierile de ședință din dosarul nr.7909/2006.
S-a reținut că înscrisul a fost falsificat în modalitatea contrafacerii subscrierii, întrucât semnătura depusă pe acesta nu a fost executată de partea vătămată. Înscrisul a fost folosit în dosarul nr.7909/2006 al Judecătoriei Arad, astfel că sunt realizate condițiile referitoare la elementul material al laturii obiective.
În ceea ce privește latura subiectivă, s-a apreciat că fapta a fost săvârșită cu intenție directă, deoarece, în condițiile în care cunoștea că partea vătămată nu a semnat înscrisul, învinuitul 1-a folosit pentru a produce consecințe juridice, și anume modificarea cererii de chemare în judecată pentru ca instanța să nu dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei, iar soluționarea acesteia să fie evident întârziată. De asemenea, reținem că latura subiectivă a infracțiunii este realizată și atunci când înscrisul falsificat a fost folosit pentru dovedirea unui fapt adevărat, deoarece un înscris falsificat creează întotdeauna o stare de pericol pentru încrederea publică pe care legiuitorul a urmărit să o apere prin incriminarea falsului în înscrisuri, astfel că, și în situația în care părții vătămate i s-a comunicat modalitatea de a evita soluționarea cauzei pe excepție, se poate reține săvârșirea infracțiunii.
Cu privire la autorul falsului nu au putut fi administrate probe directe în această cauză, dar din probele indirecte se poate deduce, fără dubiu, că învinuitul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni: astfel, învinuitul recunoaște că a redactat înscrisul, partea vătămată susține că nu a semnat, constatarea tehnico-științifică a stabilit că semnătura nu îi aparține părții vătămate, iar din încheierea instanței rezultă că învinuitul s-a prezentat la termenele acordate de instanță după invocarea excepției și a depus înscrisurile referitoare la renunțarea la judecată. De asemenea, învinuitul a fost singura persoană angajată de partea vătămată pentru susținerea intereselor sale în dosarul civil.
În ceea ce privește încadrarea juridică s-a apreciat că nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art.289 din Codul penal deoarece înscrisul falsificat nu este un înscris oficial. Deși a fost depus în dosarul instanței, la momentul întocmirii acestuia și al folosirii, acesta avea caracterul de înscris sub semnătură privată, iar înregistrarea și verificarea acestuia sunt activități ulterioare care nu își pot extinde efectele asupra momentelor anterioare.
Nu a fost reținută nici aplicarea dispozițiilor art.291 din Codul penal întrucât folosirea înscrisului este o condiție esențială pentru ca elementele constitutive al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată să fie întrunite.
S-a apreciat că în cauză se pot aplica dispozițiile art.10 lit.1din Codul d e procedură penală pentru următoarele motive:
Înscrisul conține o renunțare la judecată, astfel că urmare infracțiunii instanța a luat act de manifestarea de voință a părții. Subliniem că renunțarea la judecată nu poate fi confundată cu renunțarea la însuși dreptul pretins, cele două instituții procesual civile fiind diferite sub aspectul efectului pe care îl produc. În speță, partea vătămată poate formula cererea cu privire la care s-a constatat renunțarea la judecată la instanța competentă, în termenele prevăzute de lege.
De asemenea, scopul urmărit nu poate fi decât acela de a repara greșeala făcută la formularea și depunerea cererii de chemare în judecată cu privire la instanța competentă să judece cauza civilă, iar susținerile părții vătămate referitoare la alte interese pe care învinuitul le-ar fi avut nu se coroborează cu alte fapte sau împrejurări care să rezulte din probele administrate în cauză.
Cu privire la persoana și conduita făptuitorului reținem că acesta nu are antecedente penale și că, în declarațiile susținute în prezentul dosar, a arătat că îi pare rău de ceea ce s-a întâmplat și că a acționat cu bună credință pentru a obține cât mai mult din acel proces.
Referitor la celelalte măsuri care s-au dispus în cauză:
Partea vătămată, audiată fiind la data de 25.02.2009, a arătat că nici pe împuternicirea avocațială depusă la dosarul Judecătoriei Arad de avocatul nu se află semnătura sa, iar învinuitul a declarat că și acest înscris a fost semnat de partea vătămată.
Având în vedere că semnăturile depuse pe cele două înscrisuri sunt asemănătoare, că s-a dovedit cu privire la una dintre acestea că nu a fost executată de partea vătămată, iar părțile susțin declarații diferite cu privire la acest înscris, apreciem că există suficiente indicii cu privire la săvârșirea altei fapte penale.
Întrucât cercetarea va amâna soluționarea acestei cauze, s-a dispus disjungerea - urmând ca, în funcție de opțiunea părții vătămate, să se analizeze competența teritorială de soluționare a cauzei, avându-se în vedere dispozițiile art.30 din Codul d e procedură penală.
Cu privire la înscrisul falsificat nu a fost sesizată instanța de judecată întrucât dispozițiile art.45 din Codul d e procedură civilă, astfel cum au fost interpretate de înalta Curte de Casație și Justiție în deciziile nr.XVI din 21.11.2005 și nr.XV din 21.11.2005, potrivit cărora procurorul poate exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat numai în cazurile prevăzute de alin. 1 al acestui articol, nu sunt aplicabile în speță, partea vătămată nefiind în nici una din situațiile expres și limitativ indicate.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petenta, ce a făcut obiectul dosarului penal nr- al Curții de Apel București Secția a II-a Penală, în care s-a pronunțat încheiere din data de 15 octombrie 2009. Prin acesta s-a admis plângerea formulată de petenta s-a desființat rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, reținându-se cauza pentru judecare.
La rândul să intimatul a formulat plângere împotriva soluției procurorului, plângerea ce făcut obiectul dosarului nr- al Curții de Apel București Secția a II-a Penală, în care, prin încheierea din data de 8 decembrie 2009, s-a admis plângerea, s-a desființat ordonanța atacată și s-a reținut cauza pentru judecare, înaintând-o în vederea reuniri la dosarul nr- (fost -) al Curții de Apel București Secția a II-a Penală.
În cauza de față, cu ocazia judecării, după reunirea cauzelor, s-a procedat la audierea inculpatului, a părții vătămate și a martorului. De asemenea, s-a încuviințat proba cu înscrisuri pe latură civilă pentru partea vătămată, înscrisuri se au fost administrate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, Curtea reține următoarea situație de fapt:
Partea vătămată a împuternicit pe inculpatul pentru formularea și susținerea unei acțiuni civile având ca obiect recuperarea unor terenuri și construcții care au aparținut familiei părții vătămate și care au fost preluat în mod abuziv de statul român în perioada comunistă.
Cererea formulată de către inculpat și adresată Judecătoriei Arada fost depusă la instanță la data de 2.06.2006 unde a fost înregistrată sub nr.7909/2006.
Prin această cererea, partea vătămată a chemat în judecată Comisia Județeană A pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra Trenurilor și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra trenurilor, solicitând instanței anularea hotărârii nr.229 din 15.03.2006 a Comisiei Județene A pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, reconstituirea dreptului de proprietate a acesteia pentru suprafața de 61,66 ha teren agricol și obligarea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la punerea în posesie a acesteia și eliberarea titlului de proprietate. Partea vătămată a solicitat, prin aceeași cerere acordarea de măsuri reparatorii cu privire la două construcții care au fost preluate de la autorul său.
La termenul din 9.10.2006 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale față de cererea petentei de acordare a despăgubirilor pentru construcții, iar inculpatul, în calitate de avocat, a solicitat acordarea unui termen pentru a preciza acțiunea.
La termenul din 23.10.2006, acordat în acest sens, inculpatul a depus o cerere pe care a semnat-o în numele părții pe care o reprezenta, în care a arătat că aceasta renunță la judecarea capătului de cerere referitor la construcții.
Instanța a primit cererea și a acordat un nou termen pentru ca partea vătămată să semneze cererea de renunțare la judecată, referitor la acel capăt de cerere.
La termenul din data de 06.11.2006 instanța a pus în vedere din nou avocatului (inculpatului) să depună cererea de renunțare parțială la judecată semnată de parte.
La termenul din data de 20.11.2006 avocatul a depus la dosar un înscris conținând precizarea de acțiune, pe care apare o semnătură atribuită părții vătămate.
Prin sentința civilă nr.5866/20.11.2006 a Judecătoriei Arada fost admisă cererea referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 50 de hectare, instanța luând act de modificarea cererii de chemare în judecată.
Referitor la cererea precizatoare de acțiunea, prin care s-a renunțat la acordarea de despăgubiri pentru diferența de suprafață până la cea solicitată inițial de 61,67 ha cât și la despăgubiri pentru cele două conace, cererea de care a luat act instanța prin hotărârea sus-menționată, Curtea reține următoarele:
Inculpatul a declara atât, în fața procurorului, cât și în fața instanței, că acea cererea ar fi fost semnată personal de către petentă, la B, chiar el fiind cel care s-a deplasat în acest scop. Susținerea acestuia însă nu poate fi reținută de instanță, întrucât acesta nu este susținută de nici un mijloc de probă administrat, ci dimpotrivă este contrazis.
În primul rând se constată că partea vătămată a negat constant acest fapt, și a constituit chiar motivul formulării plângerii penale. De asemenea, martorul audiat în cauză, soțul părții vătămate, a declarat că partea vătămată nu i-a spus niciodată că ar fi renunțat la dreptul privitor la cele două conace și că a luat cunoștință de faptul că nu mai are dreptul la cele două conace printr-o înștiințare primită la domiciliu. Totodată, acesta a declarat că este adevărat că inculpatul s-a deplasat la B pentru a vorbi cu soția sa prin luna septembrie 2006, dar nu a asistat la discuția avută de cei doi.,ai mult, martorul arată că venire inculpatului în Baa vut loc în luna septembrie, deci înaintea ivirii acestei situații în fața instanței.
Este foarte concludent, sub acest aspect raportul de constatare tehnico-științifică nr.747 633 din 21.11.2008 întocmit Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice al, care concluzionează că semnătura depusă la poziția "Petentă" de pe documentul adresat "Către judecătoria Arad " având completat antetul "Dosar - Termen: 20 noiembrie 2006" întocmit pe numele, nu a fost executată de.
Prin același raport de constatare s-a mai concluzionat că nu se poate stabili dacă semnătura în litigiu a fost sau nu executată de numitul, datorită calității modelelor de comparație executate de către inculpat.
Din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă că inculpatul a depus în numele părții vătămate cererea de precizare a acțiunii de care judecătoria Arada luat act.
Fapta inculpatului de a falsifica semnătura părții vătămate pe acest înscris, ce a fost depus ulterior în dosarul de pe rolul Judecătoriei Arad este prevăzută în art.290 Cod pen. ca infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Curtea apreciază însă că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel cum este definit acesta în art.18 Cod pen.
Potrivit articolului amintit, faptă care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art.1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
În art.181Cod pen. se dispună că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Din actele și lucrările dosarului reiese că inculpatul nu a urmărit un scop fraudulos, ci a dorit să se soluționeze cauza cu celeritate, întrucât dacă s-ar fi dispus declinarea competenței s-ar fi pierdut mai mult timp. Totodată, renunțarea la judecată făcută în numele părții vătămate nu echivalează cu renunțare la dreptul însăși. Distincția constă în aceea că, în cazul renunțării la judecată, titularul dreptului (partea vătămată) are posibilitatea introducerii ulterioare a unei noi acțiuni în justiție, cerere scutită și de plata taxei judiciare de timbru.
În fine, trebuie observat că inculpatul a nu are antecedente penale, are o ocupație aducătoare de venituri și, așa cum s-a reținut mai sus, nu a urmărit obținerea vreunui avantaj pentru sine prin această faptă.
Toate acestea conduc la concluzia că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art.91 pen. respectiv să se aplice o amendă cu caracter administrativ în cuantumul maxim prevăzut de lege.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a luat act că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză solicitând diferența de preț dintre evaluarea imobilelor în anul 2007 și anul 2010, suma ce ar fi putut fi primită în anul 2007 fiind considerată a fi fost mult mai mare decât cea care ar putea fi primită în prezent. Curtea constă că această solicitare este nefondată, întrucât infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este o infracțiune așa-zisă de pericol și nu de prejudiciu, astfel încât o astfel de faptă nu poate fi producătoare de prejudicii, respectiv nu poate constitui temei al angajării răspunderii civile delictuale.
Cum acțiunea civilă nu poate fi exercitată în cadrul procesului penal decât alăturată acțiunii penale, conform art.14 alin.2 Cod proc. pen. Curtea va respinge ca nefondată, potrivit art.14 și 346. pr. pen, rap. la art.998-999.civ. neexistând un raport de cauzalitate între fapta dedusă judecății și prejudiciul pretins a fi suportat de către partea vătămată.
Referitor la înscrisul falsificat, Curtea constată că potrivit art.348 rap. la art.14 Cod proc. pen. anularea acestuia este obligatorie, motiv pentru care va dispune desființarea cererii precizatoare falsificată.
Față de cele reținute, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1pr. pen. îl va achita pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal.
În temeiul art.181raportat la art.91 lit.c pen. îi va aplica inculpatului o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală, art.998-999. civ. va respinge ca nefondată cererea formulată de partea civilă, având ca obiect obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile.
În temeiul art.14 raportat la art.346 și 348 Cod procedură penală, va dispune desființarea înscrisului adresa "Către judecătoria Arad " având completat antetul "Dosar - termen: 20 noiembrie 2006".
În temeiul art.192 alin.1 pct.1 lit.d pr. pen. îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală, achită pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal.
În temeiul art.181raportat la art.91 lit.c Cod penal, aplică inculpatului o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală, art.998-999 cod civil respinge ca nefondată cererea formulată de partea civilă, având ca obiect obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile.
În temeiul art.14 raportat la art.346 și 348 Cod procedură penală, dispune desființarea înscrisului adresa "Către judecătoria Arad " având completat antetul "Dosar - termen: 20 noiembrie 2006".
În temeiul art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru părți și pronunțare pentru procuror.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru
