Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 528/ DOSAR NR-
Ședința publică din 5 august 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alina Constanta Mandu C - - judecător
- - _ judecător
- _ judecător
_ grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public -procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 25/19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata făptuitoare asistată de avocat ales, pentru intimata făptuitoare lipsă - avocat ales, lipsă fiind recurentul petent și intimata petentă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al intimatelor făptuitoare solicită respingerea recursului ca nefondat, menținând hotărârea instanței de fond care se găsește la adăpost de orice critică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului, susținând că în raport de probele administrate la urmărirea penală, nu există motive care să ducă la concluzia că în cauză ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 25/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr- s-a respins în baza art. 278/1 al. 8 lit. a Cod procedură penală plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției procurorului din 10.11.2008 dată în dosarul nr. 1/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna și în consecință s-a menținut rezoluția atacată prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele și.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență următoarele:
probele administrate au fost corect evaluate și potrivit acestora și soluția dată prin rezoluțiile criticate sunt legale și temeinice.
Astfel, cum corect s-a reținut și de procurorul de caz, dar și de prim-procurorul delegat, din actele dosarului rezultă că, anterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare intimata a pus la dispoziția petenților toată documentația cu privire la situația terenurilor ce au făcut obiectul antecontractului, respectiv: certificatul de urbanism, autorizația de construire, însoțită de documentația aferentă și anume schița topo, cu avizele solicitate prin certificatul de urbanism în vederea realizării construcției locuință, memoriul tehnic, procesul -verbal de predare - primire a aliniamentului și alinierii construcțiilor executate conform PUZ nr. 7/1995, aprobat prin Hotărârea nr. 24/1999 a Consiliului local al mun. Sf. G ( 8 -26 parchet, 25 f), toate emise în anul 2001 fostului proprietar -, de la care, în anul 2003, intimata a cumpărat la rândul ei imobilele din speță și pe care aceasta nu le-a folosit în fapt și în consecință nu se poate reține că intimata a ascuns, cu intenție, situația reală a terenurilor, la momentul încheierii antecontractului, mai ales că, din actele arătate mai sus nici nu rezulta că pe terenurile obiect al convenției ar fi fost proiectat un drum public ( 25 ) și potrivit declarației intimatei (49-51 parchet), despre presupusul drum nici ea și nici intimata nu aveau cunoștință.
Mai mult intimata, mandatara intimatei, nici nu a fost parte al antecontractului de vânzare-cumpărare, aceasta primind împuternicire doar pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, fără ca la data încheierii antecontractului să se fi aflat în raporturi juridice cu petenții, astfel încât nu se poate reține că ar fi exercitat vreo acțiune de inducere în eroare, sau că și-ar fi asumat vreo obligație față de petenți prin antecontractul încheiat de fiica ei - intimata.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 215 al. 1. pen. instanța apreciază că pentru existența elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune trebuie să existe o acțiune de inducere în eroare, cu intenție, ori în speță nu s-a făcut dovada acestui fapt, mai mult, după ce intimatele au aflat de la petenți de existența presupusului PUZ în care ar fi fost proiectat acel drum public, au fost de acord cu desființarea în întregime al antecontractului de vânzare-cumpărare și restabilirea situației anterioare, lucru perfectat prin actul adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2394/28 decembrie 2007 ( 31-32 parchet), ceea ce face dovada, sub aspect subiectiv, că la data încheierii antecontractului nu a existat din partea intimatelor vreo acțiune sau intenție de inducere în eroare.
Faptul că, ulterior, părțile nu au reușit să-și rezolve neînțelegerile pe cale amiabilă excede sfera penalului și urmează a fi tranșată pe cale civilă, pe baza răspunderii civile contractuale.
Deși petenții susțin că, ulterior încheierii antecontractului intimatele le-ar fi adus la cunoștință că peste terenurile obiect al antecontractului urmează să treacă un drum, din adresa Primăriei mun. Sf. cu nr. UR 2652/18.12.2007 (33 parchet), rezultă că despre această situație petenții au luat la cunoștință din adresa menționată, care le-a fost adresată, ca urmare a relațiilor solicitate de ei și nu de la intimate, fapt ce se coroborează și cu declarația intimatei ( 49-51 parchet), din care rezultă că intimatele nu aveau cunoștință despre presupusul drum și că au aflat despre acest lucru chiar de la petenți, la începutul lunii decembrie 2007, la domiciliul acestora din urmă, ocazie cu care li s-a solicitat să reducă consistent din prețul negociat, după ce aceștia, cu o zi înainte au solicitat amânarea datei plății integrale stabilite prin antecontract. Tot astfel, deși petenții susțin că intimatele, la rândul lor au fost informate despre existența acestui proiect de drum, aceștia nu au putut face dovada acestor împrejurări.
Nici susținerea petenților, în sensul că intimatele le-au indus în eroare atunci când au declarat că toate construcțiile edificate respectă autorizația de construcție obținută, ceea ce este nereal, nu pot fi reținute, din moment ce, astfel cum s-a arătat mai sus, toate autorizațiile au fost solicitate și obținute de fostul proprietar, care a și realizat construcția și împrejmuirea imobilului, iar petenții aveau posibilitatea dar și obligația ca, anterior încheierii oricărei convenții, chiar apelând la un specialist, să depună minimele diligențe pentru a verifica situația juridică și faptică reală a terenului, precum și a construcțiilor existente pe acesta.
Cât privește motivul de nelegalitate a rezoluțiilor atacată, în sensul că acestea nu sunt motivate în fapt și în drept, instanța a apreciat că este nefondată, având în vedere că atât în rezoluția procurorului de caz, cât și în cea a prim-procurorului delegat, s-a arătat atât starea de fapt cât și cea de drept pe care se întemeiază soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatele și.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și a solicitat casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită plângerea formulată, să se desființeze rezoluția atacată și să se trimită cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna în vederea începerii urmăririi penale și administrării de probe sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin 1,3 și 5 Cod penal de către cele două intimate: și.
Recursul nu a fost motivat în scris și deși părțile au fost legal citate pentru termenul de judecată din data de 5.08.2009, petentul recurent nu s-a prezentat pentru a susține oral calea de atac exercitată.
Analizând sentința penală nr. 25/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr- sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de recurs constată că recursul promovat este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub aspect procedural, prima instanță a respectat dispozițiile procedurale în materie și a constatat în mod judicios că acestea au fost respectate și de către procuror.
Analizând în fond sentința pronunțată instanța de recurs constată că în mod judicios a procedat prima instanță respingând plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției procurorului din 10.11.2008 dată în dosarul 1/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și relativ la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin 1,3 și 5 Cod penal, menținută prin rezoluția prim procurorului aceluiași parchet din 12.12.2008 dată în dosarul 489/II/2/2008.
Prima instanță a analizat detaliat actele premergătoare efectuate în cauză de către procuror și a constatat în mod judicios că cercetarea efectuată este completă, însușindu-și concluziile acestuia în sensul neîntrunirii în speță a elementelor constitutive ale infracțiunii reclamate. În cauză au fost depuse toate înscrisurile care au stat la baza încheierii antecontractului de vânzare cumpărare intervenit între petenții și soția sa pe o parte și făptuitoarea pe altă parte autentificat sub nr. 2174/12.11.2007 la BNP precum și cele obținute ulterior, edificatoare pentru lămurirea situației juridice a imobilelor și au fost audiați atât petentul cât și intimata (existând o imposibilitate de audiere a intimatei ca urmare deplasării sale în străinătate).
În mod judicios a apreciat prima instanță că în speță, din actele și lucrările dosarului nu există indiciile comiterii de către intimatele și a infracțiunii prevăzute de art. 215 alin 1,3 și 5 Cod penal.
În ceea ce o privește pe petenta, rezultă că aceasta a pus la dispoziția petenților cumpărători toate înscrisurile pe care le deținea referitoare la imobilele care au făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, și pe care, la rândul ei le primise de la fostul proprietar de la care achiziționase imobilele și nu rezultă din actele dosarului că ar fi cunoscut vre-o situație sau împrejurare referitoare la acestea pe care să o fi ascuns cumpărătorilor cu scopul inducerii în eroare a acestora, pentru obținerea unui folos material injust. Lipsa de diligență a cumpărătorilor de a verifica (la nevoie chiar apelând la un specialist) planul de urbanism zonal al Mun. Sf. G la care făcea trimitere Certificatul de urbanism nr. 314/16.05.2001 prezentat de intimata petenților cu ocazia încheierii ante-contractului și conformitatea ridicării construcției edificate parțial cu acest plan de urbanism nu poate fi reproșată intimatei, cu atât mai mult cu cât nu ea personal a ridicat construcția și a prezentat cu aceeași ocazie petenților și autorizația de construire nr. 546/15.10.2001 eliberată de Primăria Municipiului Sf. G în posesia căreia intrase tot de la vechiul proprietar, precum și procesul verbal de predare primire a aliniamentului și alinierii construcțiilor încheiat între vechiul proprietar și un reprezentat al primăriei Sf.
Pe altă parte, petenții ar fi putut verifica în Cartea Funciară existența vre-unei sarcini asupra imobilelor cumpărate, ori lipsa lor de diligență nu vine să dovedească reaua credință a intimatei; aceasta nu a fost încunoștințată nici de vechiul proprietar și nici de către Primăria Sf. G până la data încheierii antecontractului (contrar celor susținute de petenți) despre existența vre-unei exproprieri pentru utilitate publică și nici nu a avut cunoștință că pe terenul a cărei proprietară era, este prevăzut în Planul de Urbanism Zonal un drum public; ori în lipsa unei dovezi clare a intenției intimatei de a induce în eroare petenții cu ocazia încheierii ante- contractului de vânzare cumpărare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, nu se poate vorbi în speță de întrunirea conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune.
Lipsa autorizației de construcție pentru împrejmuirilor imobilului, nu poate fi avută în vedere în speță ca o dovadă a relei credințe a intimatei la încheierea antecontractului de vânzare cumpărare menționat întrucât îngrădirile nu au făcut obiectul acestui antecontract și nici nu rezultă din materialul probator administrat că intimata s-ar fi obligat să producă dovada existenței unei astfel de autorizații sau că ar fi afirmat că deține o astfel de autorizație;
Intimata, mama intimatei nu a avut nici o implicare în încheierea antecontractului de vânzare cumpărare a imobilelor, astfel încât nu se poate susține că aceasta ar fi indus în eroare cumpărătorii petenți cu acea ocazie.
În ceea ce privește actul adițional la antecontractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 2394/28.12.2007 la biroul aceluiași notar public, și prin care se urmărea de fapt (așa cum rezultă din conținutul acestuia) desființarea totală a ante-contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2174/12.11.2007, rezultă din procura specială existentă la dosar că aceasta nu era mandatată să încheie un astfel de act ci un act de vânzare cumpărare pentru imobilele și în condițiile stabilite de antecontractul de vânzare cumpărare, ori petenții au văzut procura specială la notar, astfel încât nu pot afirma că au fost induși în eroare cu privire la calitate intimatei.
În contextul celor expuse, instanța de control reține că prima instanță pronunțat hotărâre legală și temeinică, întemeiată și argumentată juridic în fapt și în drept, astfel încât în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat de petentul împotriva sentinței penale nr. 25/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În baza art.192 alin 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 193 alin 6 Cod procedură penală, intimatelor și câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul, împotriva Sentinței penale nr. 25/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă petentul recurent să plătească intimatelor și câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă recurentul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 5.08.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
C
GREFIER
Red.NH/24.08.2009
Dact. BD/25.08.2009 - 2 ex.
Jud. fond
Președinte:Alina Constanta ManduJudecători:Alina Constanta Mandu, Nicoleta Hădărean, Alexandru
