Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 611/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 764/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 611
Ședința publică de la 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - - -
______
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de contestator R, împotriva deciziei penale nr. 349/R/ din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent contestator R.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea la dosar a unui set de acte conținând precizări formulate de recurent contestator.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, invocă excepția inadmisibilității recursului, având în vedere disp. art. 392 alin 4 Cod procedură penală, motiv pentru care în temeiul disp. art. 385/15 pct 1 lit.a Cod procedură penală, pune concluzii de respingere ca fiind inadmisibil, întrucât vizează o hotărâre prin care a fost respinsă o contestație în anulare împotriva unei decizii pronunțate în recurs.
Recurent contestator R, arată că este o eroare judiciară întrucât nici o instanță din B nu s-a pronunțat asupra celor 14 falsuri comise de către intimat.
Curtea, rămâne în pronunțare pe excepția invocată de reprezentantul parchetului.
CURTE A,
Asupra recursului penal de față în baza lucrărilor și a materialului din dosar constată următoarele:
La data de 06.11.2008, pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală a fost înregistrată sub nr-, contestația în anulare formulată de petentul R împotriva deciziei penale nr. 13 54/R/ 04.11.2008 pronunțată de Tribunalului București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că în mod greșit dosarul nr- a fost "împărțit" în două dosare: - și -; procurorul nu a cercetat cele 14 falsuri și uz de fals, precum și cele două declarații olografe pentru a se stabili dacă corespund cu realitatea; nici procurorul și nici instanța de judecată nu s-a pronunțat pe cele 13 falsuri și uz de fals, precum și pe cele 3 evaziuni fiscale comise de intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penala nr.706/ 24.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, în baza art.403 C.P.P. s-a respins cererea de revizuire formulata de revizuientul R ca inadmisibilă.
In baza art. 192 alin.2 C.P.P. a fost obligat revizuientul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut ca, prin sentința penala nr.580/ 02.03.2007, a Judecătoriei Sectorului 1 B pronunțată în dosarul nr-, definitiva prin decizia penala nr.977/ 27.04.2007 a Tribunalului București - Secția II Penala, hotărâre care face obiectul revizuirii in prezenta cauza, în baza art.278/1 alin.8 lit.a s C.P.P.-a respins ca neîntemeiată plângerea formulata de petentul R referitor la soluțiile pronunțate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B în dosar nr.l2070/P/2005.
Prima instanța a apreciat, în esență, ca nu pot fi supuse revizuirii hotărârile pronunțate în procedura reglementata de dispozițiile art. 278.C.P.P. în același sens pronunțându-se si Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia dată în interesul legii nr./ 19.03.2007.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs revizuientul R, susținând, în esență ca instanța nu a luat în calcul probatoriul administrat în cauza.
Prin decizia penală nr.1354/R din 04.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul R împotriva sentinței penale nr.706/ 24.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a fost obligat recurentul la plata sumei de 1 leu, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că în mod corect prima instanța a apreciat că pot forma obiectul revizuirii, numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei si anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penala prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Întrucât hotărârile pronunțate în procedura reglementata de dispozițiile art.278/1 nu C.P.P. conțin o rezolvare a fondului cauzei, neputând fi astfel supuse căilor extraordinare de atac, justificat prima instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Contestația în anulare formulată de către contestatorul R împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs este inadmisibilă în principiu.
Potrivit art. 391 alin. 1 Cod procedură penală pentru a fi admisă în principiu, cererea de contestație trebuie făcuta în termenul prevăzut de lege,motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 Cod procedură penalăși în sprijinul contestației să se depună dovezi sau acestea sa se afle la dosarul cauzei.
În speță, tribunalul a constatat ca în cererea de contestație în anulare, contestatorul nu indică nici un motiv care s-ar putea încadra în cazurile prev. de art. 386 Cod procedură penală.
Astfel potrivit disp. art. 386 Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit.f-1cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.38514al.1ori art.38516al.l Cod pr.penală.
Or, în speță, Tribunalul a constatat că la instanța de recurs contestatorul a fost prezent personal și a pus concluzii pe fondul cererii de recurs, astfel că sunt excluse cazurile de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. a și b Cod procedură penală, care presupun absența contestatorului la judecarea cauzei de către instanța de recurs.
Nici cazurile prevăzute de dispozițiile art.386 alin.1 lit.c și e Cod procedură penală nu pot fi incidente în cauză, față de natura cererii soluționate definitiv prin decizia penală contestată, respectiv o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, astfel că nu pot fi incidente în cauză dispozițiile privind încetarea procesului penal pentru vreuna din cauzele prev. de art. 10 alin. 1 lit. f -1Cod procedură penală sau cele privind neascultarea inculpatului în recurs, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.38, alin.1/1 ori art.385/16 alin.1 Cod procedură penală.
Nici cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 385 alin.1 lit. d Cod procedură penală nu poate fi incident în cauză, întrucât nu s-a făcut nici o dovadă în sensul existenței a două hotărâri definitive pronunțate împotriva contestatorului pentru aceeași faptă.
De altfel, din motivarea contestației a rezultat nemulțumirea contestatorului cu privire la soluția pronunțată, vizând astfel probleme de fond ce nu mai pot fi puse în discuție față de o hotărâre rămasă definitivă.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 391Cod procedură penală raportat la art. 386 Cod procedură penală, Tribunalul constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă.
Prin decizia penală nr.349/R din 18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția I Penală a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R împotriva deciziei penale nr.1354/R/ 4.11.2008 a aceluiași Tribunal (dosarul nr- ) și l-a obligat la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărârii, contestatorul Rad eclarat recurs motivând că instanțele anterioare nu s-au pronunțat asupra celor 14 falsuri comise de intimat.
La termenul de azi procurorul a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului în raport de hotărârea atacată și dispozițiile art.392 alin.4 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările de la dosar, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penala nr.706/ 24.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, în baza art.403 C.P.P. s-a respins cererea de revizuire formulata de revizuientul R ca inadmisibilă.
In baza art. 192 alin.2 C.P.P. a fost obligat revizuientul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut ca, prin sentința penala nr.580/ 02.03.2007, a Judecătoriei Sectorului 1 B pronunțată în dosarul nr-,definitiva prin decizia penala nr.977/ 27.04.2007 a Tribunalului București - Secția II Penala, hotărâre care face obiectul revizuirii in prezenta cauza, în baza art.278/1 alin.8 lit.a s C.P.P.-a respins ca neîntemeiată plângerea formulata de petentul R referitor la soluțiile pronunțate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B în dosar nr.l2070/P/2005.
Prima instanța a apreciat, în esență, ca nu pot fi supuse revizuirii hotărârile pronunțate în procedura reglementata de dispozițiile art. 278.C.P.P. în același sens pronunțându-se si Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia dată în interesul legii nr./ 19.03.2007.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs revizuientul R, susținând, în esență ca instanța nu a luat în calcul probatoriul administrat în cauza.
Prin decizia penală nr.1354/R din 04.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul R împotriva sentinței penale nr.706/ 24.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a fost obligat recurentul la plata sumei de 1 leu, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că în mod corect prima instanța a apreciat că pot forma obiectul revizuirii, numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei si anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penala prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Întrucât hotărârile pronunțate în procedura reglementata de dispozițiile art.278/1 nu C.P.P. conțin o rezolvare a fondului cauzei, neputând fi astfel supuse căilor extraordinare de atac, justificat prima instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Contestația în anulare formulată de către contestatorul R împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs este inadmisibilă în principiu.
Potrivit art. 391 alin. 1 Cod procedură penală pentru a fi admisă în principiu, cererea de contestație trebuie făcuta în termenul prevăzut de lege,motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 Cod procedură penalăși în sprijinul contestației să se depună dovezi sau acestea sa se afle la dosarul cauzei.
În speță, tribunalul a constatat ca în cererea de contestație în anulare, contestatorul nu indică nici un motiv care s-ar putea încadra în cazurile prev. de art. 386 Cod procedură penală.
După respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, contestatorul Rad eclarat prezentul recurs.
El însă nu se încadrează în dispozițiile ce reglementează contestația în anulare și căile de atac ce pot fi folosite conform art.392 alin.4 Cod procedură penală (apel împotriva sentinței dată în contestație sau recurs la decizia pronunțată în apel) întrucât Tribunalul Bucureștis -a pronunțat în recursul declarat de revizuient prin decizia penală nr.1354/R/ 4.11.2008.
În atare condiții, un recurs la recurs apare inadmisibil și prin prisma dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală va fi respins cu această mențiune.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul R împotriva deciziei penale nr.349/R/ 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.UE- 15.05.2009
Dact.EA-21.05.2009/2ex
-Sect.I Pen.-Jud.
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Dumitru Mirancea, Petre Popescu
