Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 628/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 628/R/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea vătămată -, împotriva deciziei penale nr.255/A din 17.09.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpații și, având ca obiect infracțiunea de mărturie mincinoasă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații, asistați de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea vătămată, asistată de apărător ales, av., din Baroul Sibiu, cu delegație la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a procedat la ascultarea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate conform proceselor-verbale depuse la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul ales al părții vătămate solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpaților pentru infracțiunea care li se reține în sarcină și obligarea acestora la plata daunelor morale solicitate. Din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpaților și raportat la atitudinea acestora, care nici astăzi în fața instanței nu știu dacă au greșit sau nu, nu se justifică un tratament de clemență față de inculpați. De asemenea, solicită reaprecierea daunelor morale. Arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate la fond, ceea ce echivalează cu nesoluționarea cauzei, aspect ce ar putea conduce la casarea cu trimitere spre rejudecare. În concluzie, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată pentru recurs.
Apărătorul ales al inculpaților solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Inculpații au săvârșit infracțiunea dar cu intenție indirectă și nu cu intenție directă. În mod corect instanțele au apreciat că prin fapta inculpaților s-a adus o atingere minimă valorilor sociale și că fapta săvârșită nu necesită o pedeapsă aspră. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariul avocațial și cheltuielile de deplasare la instanță.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate anterior. Nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul arătat de partea vătămată și anume pentru că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate la instanța de fond. Acest aspect poate fi îndreptat și de către instanța de recurs. Instanța de apel a respins apelul declarat de partea vătămată, acesta fiind motivul pentru care nu s-au acordat cheltuieli de judecată. Pe fond, în mod corect s-a dispus achitarea inculpaților, având în vedere că aceștia au recunoscut comiterea faptei, au regretat-o, dar și raportat la urmările produse. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpații, pe rând, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.191/22.04.2008, Judecătoria Dej în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.1pr.pen. a dispus achitarea inculpaților,. în com., sat nr.73, jud.C și,. în com. sat nr.73, jud.C, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 pen. deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul art.181alin. ultim pen. și art.91 lit.c pen. s-a aplicat inculpaților sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de câte 300 lei fiecare pentru această faptă.
Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții vătămate constituită parte civilă,. în D,- A, jud.C, suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța sentința de mai sus prima instanță a reținut că în dosarul nr.1938/2005 al Judecătoriei Dej partea vătămată a solicitat condamnarea inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă, calomnie, amenințare, prev. de art.205, 206.pen. 193.pen. arătând că a fost victima acestora, arătând că în seara zilei de 15 iulie 2005 era pe terasă iar inculpații au agresat-o verbal. Prin sentința penală nr.294/2006 dată în acest dosar s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă, calomnie și amenințare iar pentru infracțiunile de calomnie și amenințare fiind condamnat la pedeapsa amenzii pentru infracțiunea de insultă, a fost obligat la plata daunelor morale către partea vătămată și a cheltuielilor de judecată. Declarațiile inculpaților din prezenta cauză, martori în acel dosar se găsesc la filele 37, 38 și arată că, la data de 15 iulie 2005 erau plecați cu inculpatul în, acesta asigurând transportul. Starea de fapt reținută care a stat la baza soluției a fost dovedită cu declarațiile părților și ale martorilor audiați în cauză (65,67,80,35,36,34-38) și s-a reținut în motivare că numitul a afirmat și declarațiile martorilor (37, 38), au confirmat afirmația sa referitoare la faptul că, în seara respectivă era plecat din localitate. Dar s-a mai arătat în hotărâre că aceste declarații nu sunt în concordanță cu ansamblul probelor administrate în cauză deoarece toți martorii audiați au declarat că l-au văzut pe acesta la data respectivă în curtea locuinței sale provocând un adevărat scandal. Rezultă că nu s-au luat în considerare aceste două declarații de martori, nu s-a schimbat convingerea instanței în luarea hotărârii.
Starea de fapt arătată mai sus este dovedită cu următoarele: declarația părții vătămate (55), declarațiile inculpaților (56,57), dosarele acvirate.
Potrivit art.181pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului, iar în cazul în care instanța dispune înlocuirea răspunderii penale se aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ.
Având în vedere cele arătate, instanța de fond în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.1pr.pen. i-a achitat pe inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 pen. deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul art.181alin. ultim pen. și art.91 lit.c pen. a aplicat inculpaților sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de câte 300 lei fiecare pentru această faptă, o altă sancțiune fiind prea aspră față de conținutul dosarului și persoana inculpaților.
A obligat inculpații în solidar să plătească părții vătămate constituită parte civilă suma de 500 lei cu titlu de daune morale, apreciindu-se că această sumă este suficientă pentru repararea prejudiciului moral și a disconfortului cauzat.
Împotriva sentinței a declarat apel partea civilă solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu desființarea sentinței și condamnarea făptuitorilor și pe considerentul că se fac vinovați de infracțiunea de mărturie mincinoasă și că în mod eronat instanța de fond a apreciat că fapta acestora nu întrunește gradul de pericol social al infracțiunii menționate.
Prin decizia penală nr.255 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de petenta.
În temeiul art.192 al. 2.pr.pen. în apel, petenta a fost obligată la cheltuieli judiciare statului în sumă de 100 lei.
În temeiul art. 193.pr.pen. în apel, petenta a fost obligată la cheltuieli judiciare în sumă de 528,97 lei către învinuiții și.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
După cum rezultă din materialul probator aflat la dosar și chiar din motivele de recurs, depozițiile celor doi făptuitori și au fost înlăturate în dosarul penal nr.1938/2005, iar inculpatul a fost condamnat în respectiva cauză de către instanța de fond, mărturia făptuitorilor neinfluențând judecata.
Instanța de apel a constatat că prin depozițiile lor, inculpații și nu au schimbat convingerea instanței de fond în dos. nr.1938/2005, că prin depozițiile acestora nu s-au lezat interesele legitime ale vreunei persoane, iar în prezenta cauză, făptuitorii au regretat neatenția și greșeala făcută, au avut o atitudine critică asupra acelor declarații, arătând că este posibil să se fi înșelat în ceea ce privește data și locul precizate în respectivele declarații, pe considerentul că au fost transportați de mai multe ori de către, astfel că s-ar fi putut să fie în eroare cu privire la cele declarate în acel dosar.
Având în vedere atingerea minimă adusă valorii ocrotite de lege, urmarea produsă și restul aspectelor reglementate de art.18/1 pen. s-a apreciat și de către instanța de apel că fapta inculpaților și nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art.260 pen. iar sancțiunea amenzii administrative ce le-a fost aplicată acestora este îndestulătoare pentru sancționarea lor și prevenirea comiterii în viitor a unor fapte similare.
Pe lângă amenzile ce le-au fost aplicate inculpaților, aceștia au mai fost obligați în solidar la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale în favoarea petentei, astfel petenta a primit o dublă satisfacție, astfel nemulțumirile și criticile la adresa sentinței atacate apar ca nejustificate
Împotriva acestei decizii a formulat recurs partea vătămată, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând cauza să fie condamnați inculpații pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art.260 pen. obligarea inculpaților la plata daunelor morale și a cheltuielilor judiciare.
În motivele de recurs partea vătămată a arătat că prin rezoluția din 26.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, prin care s-a dispus aplicarea art.10 lit.1pen. și o amendă de câte 1000 lei pentru fiecare inculpat, măsură care a fost desființată de Tribunalul Cluj în baza considerentelor existenței pericolului social și a necesității comensurării exacte a acesteia de către un complet de judecată, instanța investită cu judecarea în fond a faptei inculpaților a ales să nu-i condamne pe aceștia ci să le aplice tot în baza art.10 lit.1pen. câte o sancțiune administrativă de 300 lei amendă pentru fiecare inculpat și să-i oblige la plata sumei de 500 lei daune morale în solidar, fără să se pronunțe asupra cheltuielilor judiciare.
Partea vătămată critică hotărârea instanței de apel sub aspectul lipsei de pronunțare asupra unui motiv de apel, respectiv aceasta nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile judiciare suportate la judecata în fond a cauzei.
Instanța de apel a respins apelul promovat de partea vătămată fără a face referire la această critică adusă hotărârii instanței de fond, apreciind că recursul este fondat și sub acest aspect, sens în care a solicitat casarea celor două hotărâri și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare suportate la judecata în fond a cauzei.
Recursul formulat de partea vătămată urmează să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că depozițiile inculpaților din prezenta cauză, și, martori în dosarul penal nr.3/2006 al Judecătoriei Dej care au arătat că la data de 15 iunie 2005 erau plecați cu inculpatul în loc. pentru a asigura transportul acestora, nu au fost luate în considerare în hotărârea de condamnare a inculpatului, reținându-se că depozițiile inculpaților din prezenta cauză au fost înlăturate, fiind în contradicție cu toate probele administrate în cauză, întrucât ceilalți martori audiați au arătat că l-au văzut pe inculpatul, la data de 15.06.2005 în curtea locuinței părții vătămate, provocând scandal.
Potrivit art.181pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului, iar în situația în care instanța dispune înlocuirea răspunderii penale, se aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ.
Așa cum s-a arătat mai sus, depozițiile inculpaților nu au influențat soluția instanței de fond care a dispus condamnarea inculpatului, iar partea vătămată nu a fost lezată în interesele ei legitime, întrucât au fost administrate alte probe din care a rezultat cu certitudine vinovăția inculpatului și prezența acestuia în curtea locuinței părții vătămate în ziua producerii incidentului, iar judecarea inculpaților în ședință publică, aplicarea unei sancțiuni administrative și obligarea acestora la plata unei sume cu titlu de daune morale, față de partea vătămată, apreciem că este în măsură să contribuie la reeducarea acestora și că nu este necesar să fie condamnați la câte o pedeapsă penală, pentru fapta comisă de aceștia și pentru considerentul că la instanța de recurs inculpații prin depozițiile acestora au arătat că există posibilitatea să se fi înșelat cu privire la data la care au fost cu inculpatul, întrucât apelează frecvent la serviciile de taximetrie prestate de acesta.
Decizia penală pronunțată de instanța de apel este criticabilă însă pentru motivul că aceasta nu s-a pronunțat cu privire la un capăt de apel respectiv la faptul că partea vătămată a solicitat ca inculpații să fie obligați și la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorar de avocat pentru judecata în fond a cauzei, asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.
La instanța de fond, partea vătămată a solicitat condamnarea inculpaților pentru fapta comisă de aceștia, obligarea inculpaților la plata sumei de câte 5000 lei cu titlu de daune morale și a cheltuielilor judiciare potrivit chitanțelor depuse la dosar reprezentând onorar de avocat.
Instanța de fond a aplicat celor doi inculpați sancțiunea administrativă a amenzii și i-a obligat în solidar la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale față de partea vătămată, însă nu i-a obligat pe aceștia și la plata cheltuielilor judiciare suportate de partea vătămată cu judecata în fond a cauzei.
Partea vătămată pe lângă celelalte motive de apel a solicitat ca inculpații să fie obligați și la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu de avocat pentru judecata în fond a cauzei, asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.
Potrivit disp.art.193 al.6 pr.pen. în celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal, instanța stabilește obligația de restituire potrivit legii civile.
Din dosarul de fond nr- al Judecătoriei Dej (fila 83), rezultă că partea vătămată a achitat suma de 700 lei cu titlu de onorariu avocat pentru judecata în fond a cauzei.
Având în vedere că la instanța de fond inculpații deși nu au fost condamnați, la câte o pedeapsă penală, li s-a aplicat acestora sancțiunea administrativă a amenzii și au fost obligați la plata unei sume cu titlu de daune morale în baza art.193 al.6 pr.pen. aceștia trebuiau obligați și la plata cheltuielilor judiciare solicitate de partea vătămată.
Față de cele de mai sus, în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. urmează să fie admis recursul formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.255 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, care va fi casată împreună cu sentința penală nr.191 din 22.04.2008 a Judecătoriei D e j, numai cu privire la omisiunea soluționării cererii privind acordarea cheltuielilor judiciare formulate de partea vătămată și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art.193 al.6 pr.pen. inculpații urmează să fie obligați în solidar să plătească părții civile suma de 700 lei cheltuieli judiciare, ocazionate cu soluționarea în fond a cauzei reprezentând onorarul de avocat suportat de aceasta.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate urmează să fie menținute.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea vătămată - (. în D-/A jud. C ) împotriva deciziei penale 255/17.09.2008 a Tribunalului Cluj pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 191/22.04.2008 a Judecătoriei Dej numai cu privire la omisiunea soluționării cererii privind acordarea cheltuielilor judiciare formulată de partea vătămată.
Rejudecând în aceste limite, obligă inculpații în solidar să plătească părții civile suma de 700 lei cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei la fond.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
06.11.08/3 EX.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig Luminița Hanzer
