Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 736/2008. Curtea de Apel Timisoara

Dosar nr-

ROMÂNIA

Operator - 2711

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 736/

Ședința publică din 23 iulie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Constantin Costea

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul G împotriva sentinței penale nr. 483/PI/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petentul G și intimatul.

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Timiș, aceasta fiind temeinică și legală.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin plângerea formulată de petentul G, înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 26.02.2008, s-a solicitat infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul T in dosar nr. 540/P/2007, privind pe intimatul și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea probatoriului, iar în urma administrării probelor să se dispună începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 250.Cod Penal, art. 246.si Cod Penal art. 192.p, motivat de faptul ca în urma incidentului, petentul a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar la soluționarea plângerii formulată la procuror nu s-a luat in considerare declarația dată de mama acestuia, care a fost martor ocular.

În fapt, partea vătămată a arătat că la data de 06.09.2007, în jurul orei 0300, agentul de poliție s-a prezentat la locuința sa din localitatea, împrejurare în care l-a agresat după care, în mod abuziv, l-a condus la sediul postului de poliție unde a continuat să-l lovească. Tot cu acea ocazie, partea vătămată a precizat că în mod abuziv a fost condus și la spital în vederea recoltării de probe biologice necesare stabilirii alcoolemiei, cu toate că el la acea dată nu fusese depistat conducând vreun autoturism pe drumuri publice, ulterior fiindu-i întocmit chiar un dosar penal în acest. Partea vătămată a mai arătat că, cu acea ocazie, lucrătorul de poliție a intrat fără drept în curtea locuinței sale iar ulterior a exercitat influențe asupra martorilor în scopul de a-i determina să declare o stare de fapt necorespunzătoare realității.

Din actele premergătoare efectuate în cauză Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a reținut următoarea stare de fapt:

La data sus-amintită, întrucât partea vătămată G se afla într-o avansată stare de ebrietate, acesta a început să provoace scandal la locuința sa din localitatea. fiind, soția părții vătămate, respectiv numita, a solicitat telefonic intervenția unui echipaj de poliție în vederea aplanării scandalului declanșat. Urmare a acestui fapt, la fața locului s-a deplasat agentul de poliție din cadrul Postului de Poliție, acesta fiind dirijat prin stația de emisie-recepție de către ofițerul de serviciu. De precizat este faptul că, imediat după ce soția sa a sesizat telefonic organele de poliție pentru a le cere sprijin, Gap lecat de la locuința sa, la volanul autoturismului proprietate personală, astfel încât la sosirea agentului de poliție, acesta nu se afla acasă. Numitul Gar evenit însă la domiciliu la scurt timp după sosirea lucrătorului de poliție. În momentul în care agentul de poliție a încercat să-l legitimeze, sus-numitul a început să manifeste un comportament violent, procedând chiar la agresarea polițistului. În aceste condiții, agentul de poliție a solicitat sprijin unui alt echipaj de poliție aflat în patrulare în acea zonă, echipaj alcătuit din agenții și din cadrul T - Serviciul Poliției Rutiere. Cei trei lucrători de poliție au reușit, în cele din urmă, să-l conducă pe G la sediul postului de poliție după care, despre cele întâmplate a fost anunțat și șeful postului de poliție, agent șef, precum și cadre de conducere de la Poliția Municipiului T și Biroul Poliției Rurale. Ulterior, întrucât agentul de poliție a fost, în acea împrejurare, victima unei infracțiuni de ultraj, cazul a fost preluat de către un ofițer din cadrul T, numitului G fiindu-i întocmit dosar penal pentru comiterea infracțiunilor de ultraj, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendat dreptul de a conduce și refuzul de a se supune recoltării de probe biologice necesare stabilirii alcoolemiei.

S-a reținut că aceste aspecte au fost confirmate prin declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv numiții, și și că singura care a susținut aspectele reclamate de către partea vătămată a fost mama sa, respectiv numita însă, dată fiind natura relației dintre aceștia, s-a apreciat că declarația martorei nu poate fi considerată ca fiind obiectivă.

S-a considerat că, este adevărat că partea vătămată a depus la dosar un certificat medico-legal din care rezultă că a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 7 zile îngrijiri medicale, însă din probele administrate în cauză nu nu s-a reținut că acestea i-au fost provocate de către lucrătorul de poliție, fiind chiar posibil ca leziunile să-i fi fost cauzate, în mod neintenționat, cu ocazia imobilizării și încătușării sale.

Prin Rezoluția pronunțata la data de 17.01.2008 în dosarul nr. 540/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție din cadrul Postului de Poliție pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, instigare la mărturie mincinoasă și purtare abuzivă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. 2.Cod Penal, art. 246.Cod Penal, art. 25.Cod Penal rap. la art. 260.Cod Penal și art. 250 alin. 2.p, motivat de faptul ca starea de fapt expusă mai sus precum și actele premergătoare administrate în cauză,au dus la concluzia că în sarcina făptuitorului nu poate fi reținută comiterea infracțiunilor reclamate, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestora, avându-se in vedere și faptul că declarația părții vătămate nu este susținută și de alte mijloace de probă concludente și relevante, din contră, fiind chiar infirmată de întreg materialul probator administrat.

Împotriva rezoluției menționate a formulat plângere petentul la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul T la data de 5.02.2008.

Prin rezoluția pronunțată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul T la data de 10.03.2008 a fost respinsa ca neîntemeiată plângerea petentului, fiind menținută rezoluția atacată cu mențiunea că în sarcina făptuitorului nu poate fi reținută comiterea infracțiunilor reclamate, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestora.

Împotriva acestor rezoluții, în termen, a formulat plângere petentul G.

Prin sentința penală nr. 483/PI din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 2781alin. 8 lit. a a C.P.P. fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în dosar nr. 540/P/2007, privind pe intimatul, respectiv rezoluția prim procurorului aceleiași instituții din data de 10.03.2008, pe care o menține.

In baza art. 192.C.P.P. a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele

La solicitarea sotiei petentului, s-a deplasat la imobil agentul de politie pentru a clarifica situația tensionată dintre aceasta si petent, care fiind sub influenta alcoolului a provocat scanda, a distrus bunuri și și-a alungat din locuintă soția.

În urma discuțiilor dintre agentul de politie si petent, în raport si cu atitudinea acestuia, s-au prezentat la locul incidentului, fiind solicitați de către făptuitorul intimat, agenții de politie si care au procedat la imobilizarea petentului.

După acest incident organele de politie si Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara au efectuat cercetări și prin Rezolutia din 6. 09. 2007 s-a pus in mișcare acțiunea penala împotriva petentului G, pentru infractiunile de conducere a unui autovehicul având permisul de conducere suspendat, conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație de alcool peste limita legala, refuzul de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și ultraj împotriva făptuitorului - agent de politie, fiind și reținut pe o durata de 24 de ore în data de 6.09.2007.

S-a mai reținut că petentul, după ce a luat la cunoștință în data de 6.09.2007 de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa pentru infracțiunile menționate, a formulat plângere împotriva făptuitorului la data de 5.11.2007, motivat de faptul ca a fost agresat de făptuitor provocându-i-se leziuni ce au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale, din certificatul medico legal nr. 1785/C/10.09.2007 rezultând faptul că leziunile petentului sunt în majoritate in zona brațelor, antebrațelor, palmelor precum si a gambei stângi, alături de leziuni în zona fetei, leziuni ce pot fi provocate cu ocazia imobilizării petentului de către lucrătorii de politie.

Tribunalul Timișa mai reținut și faptul că agentul de poliție a necesitat un număr de 5 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a incidentului, astfel din raportul de constatare medico legala din 6.09.2007 rezultând faptul ca acesta a fost agresat in zona fetei, pomete și genunchiul stâng, ca urmare a lovirii cu si de corpuri dure si zgârierii cu unghiile.

În raport cu datele de efectuare a constatarilor medico-legale, prima instanță a reținut și faptul că petentul s-a prezentat la IML în data de 10.09.2007, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa la data de 6.09.2007, iar făptuitorul s-a prezentat la IML T în data de 7.09.2007, pentru constatarea leziunilor suferite.

Avându-se în vedere aceste considerente, Tribunalul Timișa apreciat că plângerea a fost formulata de petent motivat de începerea urmăririi penale împotriva sa ca o forma de presiune sau intimidare a lucrătorilor de politie.

De asemenea, în raport cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, nu au putut fi reținute de prima instanță în sarcina făptuitorului infracțiunile ce formează obiectul plângerii, astfel că s-a apreciat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror este temeinica si legală.

Împotriva sentinței penale nr. 483/PI/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, petentul G, solicitând desființarea rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea probatoriului și începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 250.Cod Penal, art. 246.Cod Penal și 192.

Cod Penal

În motivarea recursului, petentul a reiterat aspectele de fapt indicate în plângere și a criticat modul de administrare a probelor de către organele de urmărire penală.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de petent și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect, prin rezoluția din data de 17.01.2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în dosarul nr. 540/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție - din cadrul Postului de Poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, instigare la mărturie mincinoasă și purtare abuzivă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. 2.Cod Penal, art. 246.Cod Penal, art. 25.Cod Penal raportat la art. 260.Cod Penal și art. 250 alin. 2.Cod Penal, reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 lit. d C.P.P. respectiv lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor și faptul că declarația părții vătămate nu este susținută de alte mijloace de probă concludente și relevante.

Pe lângă aspectele reținute de Tribunalul Timiș, pe care și le însușește ca fiind întemeiate, instanța de recurs constată și că, formulând plângere, în temeiul art. 2781proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situație de fapt.

Mai trebuie reținut că, prin dispozițiile art. 192 alin. 2.Cod Penal a fost incriminată ca infracțiunea de violare de domiciliu în formă agravată "pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia", dacă fapta a fost comisă "de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții sau prin folosire de calități mincinoase". În speță, se reține că agentul de poliție s-a prezentat la locuința petentului în urma cererii soției acestuia, numita, care a solicitat telefonic intervenția unui echipaj de poliție pentru aplanarea conflictului declanșat de soțul său, acționând în limitele conferite de atribuțiile sale de serviciu.

Potrivit dispozițiilor art. 250.Cod Penal, infracțiunea de "purtare abuzivă" se realizează prin întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană, lovirea sau alte acte de violență săvârșite de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În cauză, din actele premergătoare nu a rezultat că petentul ar fi fost victima unor asemenea fapte care să fi fost comise de agentul de poliție. Mai mult, declarațiile martorilor, și sunt în sensul că în momentul în care i s-a solicitat petentului să se legitimeze, acesta a început să manifeste un comportament violent, procedând se pare la agresarea polițistului, fiind necesară intervenția unui echipaj de poliție pentru a-l imobiliza și conduce la sediul postului de poliție. În mod corect, în rezoluția contestată s-a reținut că din probele administrate nu a rezultat că leziunile descrise în certificatul medico-legal nr. 1785/C din 10.09.2007 eliberat de IML T, care au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale, ar fi fost provocate de lucrătorul de poliție. Din amplasarea leziunilor pe corpul petentului, în special la nivelul brațelor, există posibilitatea ca acestea să fi fost rezultatul opoziției petentului la imobilizarea sa de către echipajul de poliție, caz în care îi incumbă culpa producerii acestora. În ce privește infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" incriminată de art. 246.Cod Penal, raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada că agentul de poliție, cu rea credință, nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, astfel încât soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică. În speță, activitatea agentului de poliție s-a desfășurat în limitele și în scopul prevăzut de dispozițiile legale, neputându-se reține probe care să conducă la o stare de fapt contrarie. Nici infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25.Cod Penal raportat la art. 260.Cod Penal nu s-a dovedit în speță, declarațiile martorilor coroborându-se între ele și fiind confirmate și de raportul de constatare medico-legală efectuat în dosar nr. 10460/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Față de cele anterior arătate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefundat recursul declarat de petentul G împotriva sentinței penale nr. 483/PI/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga petentul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 38515pct. 1, lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de petentul G împotriva sentinței penale nr. 483/PI/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 23.07.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

Prima instanță -

Red.

Tehnored. -29.07.2008

Președinte:Ion Dincă
Judecători:Ion Dincă, Constantin Costea, Laura Bogdan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 736/2008. Curtea de Apel Timisoara