Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 738/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 738/
Ședința publică din 23 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva încheierii nr. 89/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații-recurenți, și, în stare de arest, asistați de avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocat, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpaților în stare de libertate, arătând că prima instanță a apreciat în mod greșit probatoriul administrat, o parte din părțile vătămate având declarații neverosimile.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 89/CC din 16.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 1491alin.9 raportat C.P.P. la art.148 alin.1 lit.f și C.P.P. cu aplicarea art.143 a C.P.P. fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpaților, ȘI, formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
-, fiul lui și, născut la data de 28.08.1968 în, jud. T, CNP - -, domiciliat în nr. 796, jud. T;
-, fiul lui și, născut la data de 07.08.1988 în Sânnicolau M, jud.T, CNP - -, domiciliat în nr. 244, jud.T;
-, fiul lui și, născut la data de 17.04.1989 în, jud. T, CNP - -, domiciliat în nr. 96, jud. T, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 16.07.2008 până la data de 13.08.2008.
În baza art.1491alin. 12.C.P.P. raportat la art. 146 alin. 111.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara localitatea.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 16.07.2008, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara - a solicitat arestarea preventivă a inculpaților, și, pentru o perioadă de 29 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că împotriva inculpaților s-a început urmărirea penală la data de 14.07.2008 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, constând în aceea că, începând din anul 2006, prin înșelăciune, inculpații au recrutat, transportat și cazat în Irlanda mai multe persoane, în scopul exploatării acestora, prin muncă.
În opinia organelor de urmărire penală, s-a arătat că se impune arestarea preventivă a inculpaților întrucât aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa închisorii este mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 48/D/P/2007 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanțele nr. 48/D/P/2007 din data de 16.07.2008 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, constând în aceea că începând din anul 2006, prin înșelăciune, inculpații au recrutat, transportat și cazat în Irlanda mai multe persoane, în scopul exploatării acestora, prin muncă.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1
C.P.P.Tribunalul Timișa reținut că, în primul rând, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.
Pe de altă parte, s-a reținut că art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Avându-se în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale prima instanță considerat că în prezenta cauză există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații, și să fie implicați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai M de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că numiții, și este posibil să fi comis acele fapte.
În acest sens, în primul rând prima instanță a observat declarațiile a nu mai puțin de 15 părți vătămate, declarații care pot contribui la conturarea unui anumit mod de operare al celor trei inculpați, precum și a altor persoane care au acționat alături de aceștia.
Sub acest aspect, s-a subliniat faptul că în cadrul procesului penal, probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea lor făcându-se de către organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în vederea aflării adevărului.
Totodată, s-a reținut că declarațiile părților vătămate sunt enumerate de dispozițiile art.64 printre Cod Penal mijloacele de probă admise în cadrul procesului penal, iar prevederile art.75 consacră C.P.P. principiul potrivit căruia declarațiile părții vătămate pot contribui la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Tribunalul a considerat că acest principiu nu împiedică însă organul judiciar să utilizeze declarațiile părții vătămate ca mijloc de probă, în situația în care aceste declarații se coroborează cu declarațiile altor părți vătămate, pentru a evidenția o anumită stare de fapt. În consecință, susținerile apărătorului inculpaților, care a menționat că în prezenta cauză declarațiile părților vătămate nu ar trebui luate în considerare, întrucât sunt doar cantitative și nu se coroborează cu alte probe, nu au putut fi primite, aceste declarații coroborându-se între ele, în același timp la dosar existând și alte dovezi care confirmă variantele prezentate de victime.
Din analiza declarațiilor părților vătămate Tribunalul Timișa observat că inculpatul este cel care se ocupa de recrutarea victimelor, promițându-le acestora locuri de muncă în Irlanda, în schimbul unor comisioane de 2500 euro.
În acest sens au fost observate și declarațiile numiților, persoanele amintite anterior indicând faptul că inculpatul s-a ocupat de transportul lor în Irlanda, de cazarea lor în această țară, precum și de găsirea unui loc de muncă, orice activitate fiind prestată fără respectarea dispozițiilor legale întrucât nu aveau încheiate contracte de muncă. Totodată, s-a reținut că părțile vătămate au subliniat faptul că înțelegerea inițială cu inculpatul a fost ca suma de 2.500 euro reprezentând comisionul inculpatului, să fie plătită în mai multe rate, pe măsură ce vor munci și vor câștiga bani.
S-a mai reținut că, odată ajunși în Irlanda, părțile vătămate au arătat că de regulă erau așteptați de inculpatul, care putea fi însoțit și de alte persoane din familie, și care îi transporta la locurile de cazare.
Din afirmațiile părților vătămate, tribunalul a mai reținut că, după găsirea unui loc de muncă și începerea activității, săptămânal, de regulă într-o zi de vineri sau sâmbătă, inculpatul, sau o altă persoană din familie, se prezenta pentru ridicarea sumelor despre care afirma că părțile vătămate le datorează tatălui său. Menționându-se și faptul că părțile vătămate erau plătite, de regulă, prin intermediul unor cecuri, care erau ridicate de către inculpatul și care, profitând de împrejurarea că cei care munceau nu cunoșteau limba engleză, le plătea sumele pe care le considera necesare, reținând o Mp arte din banii plătiți de angajator.
Un alt fapt reținut de prima instanță din declarațiile părților vătămate, este și comportamentul inculpaților în momentul în care persoanele în cauză refuzau să mai plătească vreun comision, apreciind că datoria a fost stinsă. În acest moment, toate persoanele audiate în cauză, au menționat faptul că inculpații recurgeau la amenințări și acte de violență, folosind în scop de intimidare inclusiv pistoale. Toate părțile vătămate au arătat că în momentul în care cineva refuza să mai plătească comision familiei, sau le comunica acestora că dorește să se întoarcă acasă, era amenințat cu moartea de membri acestei familii sau era agresat fizic, toți cei trei inculpați participând la asemenea activități de intimidare.
Deși inculpații au afirmat faptul că declarațiile părților vătămate nu sunt conforme adevărului, arătând și că persoanele aduse în Irlanda de lucrau în mod legal acolo, fiind înregistrate la poliție și asigurări sociale, s-a apreciat de către Tribunalul Timiș că susținerile lor sunt contrazise de probele existente la dosar. În acest sens poate s-a observat adresa Ambasadei României din, în cuprinsul căreia se arată că din verificările efectuate de autoritățile irlandeze, nici inculpații și nici părțile vătămate, nu sunt înregistrați ca desfășurând vreo activitate lucrativă în Irlanda și nici nu primesc ajutoare sociale.
În același sens Tribunalul Timișa observat șiadresa Ambasadei României din din care rezultă că la sfârșitul lunii februarie 2008 fost contactată de mama părții vătămate, respectiv de martorul, care a sesizat faptul că fiul ei se află pe teritoriul Irlandei, unde lucrează ilegal și este lipsit de libertate. Ca urmare a acestui apel, autoritățile irlandeze au reușit să-l identifice pe, într-o locuință în care se aflau alte 4 persoane de cetățenie română, toți aduși în Irlanda de inculpatul, și cu sprijinul autorităților partea vătămată a reușit să se întoarcă în țară, relatând cele întâmplate.
S-a avut în vedere și declarația martorei care, fiind audiată în cursul urmăririi penale, a confirmat aspectele relatate de fiul său.
Totodată, s-a reținut că la fel ca în cazul părții vătămate, Ambasada României din a fost contactată și de, și, care se aflau în aceeași situație, fiind transportați în Irlanda, pentru a lucra ilegal, în schimbul unor comisioane foarte mari de care benficiau membri familiei.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a avut în vedere și declarațiile inculpaților, care a recunoscut că a transportat mai multe persoane pentru a lucra în Irlanda, chiar dacă a menționat că nu a primit nici un pentru această activitate, în afara unor cheltuieli de transport, și, care a arătat că a primit diferite sume de bani de la mai multe persoane care datorau acești bani tatălui său, chiar dacă el a menționat că nu cunoaște exact ce anume reprezentau acei bani.
Instanța de fond constatat că la dosarul cauzei există mai multe procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice interceptate în cuprinsul cărora inculpatul discută cu diverse persoane în legătură cu transportarea unor persoane la muncă în Irlanda.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Timișa apreciat că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații, și să fie implicați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, tribunalul a apreciat că referitor la persoana inculpaților, lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Sub acest aspect instanța de fond a avut în vedere probele existente în dosarul de urmărire penală. Toate părțile vătămate au subliniat periculozitatea deosebită a inculpaților, arătând că în mod repetat inculpații le-au adresat amenințări cu moartea și cu bătaia în situația în care se vor adresa autorităților. În acest context, prima instanță apreciiind că în cazul în care inculpații ar fi lăsați în stare de libertate, există un risc palpabil ca aceștia să exercite presiuni asupra persoanelor care au dat declarații împotriva lor, pentru a le determina să-și schimbe declarațiile. Sub acest aspect, convingerea instanței de fond s-a format și ca urmare a adresei Ambasadei României din nr.-/29.08.2007 potrivit căreia, după ce au fost înștiințați despre demersul numiților, și de a înștiința autoritățile în legătură cu activitatea familiei, membri acestei familii au reușit să-i determine pe cei trei să renunțe la plângeri. În acest context, s-a apreciat că neluarea unei măsuri preventive față de asemenea persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în realizarea unor activități dintre cele mai grave, ceea ce ar putea conduce inclusiv la imposibilitatea aflării adevărului în cauză, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
La luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Or, în prezenta cauză, fiind vorba de o acțiune de M amploare, în care este posibil să fie implicate și alte persoane care trebuie identificate, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni, prin care se aduce o atingere gravă nu numai încrederii cetățenilor în capacitatea autorităților de a asigura un climat legal pentru desfășurarea activităților lucrative, ci și demnității umane, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a inculpaților, măsura preventivă fiind o condiție a asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste considerente, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai M de 4 ani, iar raportat la modalitatea de comitere a faptelor și la persoana acestora, putându-se aprecia că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art.1491raportat C.P.P. la art.148 lit.f și C.P.P. cu aplicarea art.143 C.P.P. Tribunalul Timișa admis propunerea formulată și va dispune arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
În condițiile în care a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul art.1491alin.12 raportat C.P.P. la art.146 alin.111prima C.P.P. instanță a respins cererea acestuia privind luarea față de el a unei alte măsuri preventive.
Împotriva încheierii Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpații, care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de către apărătorul ales și care a solicitat respingerea propunerii parchetului și cercetarea inculpaților în stare de libertate întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art. 3856, al. 3 cpp, se constată că încheierea recurată este termeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din actele de la dosar se reține că împotriva inculpaților a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al.1 și 2 din Legea 678/2001, constând în aceea că prin înșelăciune inculpații au recrutat, transportat și cazat în Irlanda mai multe persoane, în scopul exploatării acestora prin muncă.
Declarațiile părților vătămate,având în vedere numărul acestora, pot constitui indicii temeinice, că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală iar pentru această faptă legea prevede o pedeapsă mai M de 4 ani închisoare și având în vedere pericolul social al infracțiunii periculozitatea deosebită a inculpaților subliniată de părțile vătămate, lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Prin urmare sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143, art.148 lit.f cpp astfel că recursul inculpaților este nefondat și va fi respins în baza art. 38515pct. lit. b cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii nr. 89/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpații la câte 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.07.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored. -28.07.2008
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Constantin Costea, Laura Bogdan
