Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 739/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 739/
Ședința publică din 23 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul împotriva încheierii de ședință din data de 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței, întrucât completul nu a fost legal constituit și cu toate că a solicitat dosarul de fond, acesta nu a fost atașat.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat de recurent, ca inadmisibil.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petentul împotriva judecătorilor din completul de judecată 3 și a tuturor judecătorilor Tribunalului C-
Au fost menținute în totalitate actele îndeplinite și măsurile dispuse pe fondul cauzei până în prezent, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul C-S a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la Tribunalul C-S sub nr- din 14.03.2008, recurentul-revizuient a solicitat recuzarea completului de judecată desemnat să soluționeze dosarul nr-, întrucât judecătorii ce compun acest complet s-au mai pronunțat și în alte cauze înregistrate pe rolul Tribunalului C- S-a constatat că în cuprinsul cererii se face însă vorbire și de alți judecători care au soluționat anterior cauze de genul celor menționate de recurent, fără însă a se indica numele acestora, solicitând totodată soluționarea cererii sale de către o instanță ierarhic superioară.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr- al Tribunalului C-S ce a fost înregistrat la această instanță în data de 21.02.2008, dosarul având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 5/05.02.2008 și a Încheierii nr. 145/29.11.2007 pronunțate de Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr- și fiind înregistrat la Tribunalul C-S în recurs.
S-a constatat că prin sistemul de repartizare aleatorie a cauzei s-a stabilit primul termen de judecată la data de 11 martie 2008, dosarul fiind repartizat completului 3.
Înainte de a trece la examinarea pe fond a cererii de recuzare formulată împotriva completului de judecată, prin prisma motivelor invocate în cuprinsul acesteia, tribunalul a analizat dacă această cerere este sau nu admisibilă în sensul art. 51 Cod procedură penală.
S-a apreciat că, conform art. 51 alin. 3 teza finală, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recuzare se constată de completul în fața căreia s-a formulat cererea de recuzare.
Astfel, s-a constatat din această perspectivă, faptul că cererea de recuzare este îndreptată împotriva tuturor judecătorilor Tribunalului C-S, fără a nominaliza pe cineva anume, respectiv, în motivarea cererii, petentul a arătat că nu se poate alcătui un complet pentru judecarea cererii de recuzare, deoarece a avut foarte multe dosare în care toți judecătorii și-au spus anterior părerea și în fond solicită ca cererea pentru recuzarea completelor incompatibile să fie judecată în camera de consiliu de o instanță ierarhic superioară.
Tribunalul C-S a apreciat că prin această formulare globală sunt ignorate dispozițiile art. 51 alin. 2 teza I cod procedură penală, întrucât pe de o parte, nu sunt indicați nominal toți judecătorii împotriva cărora s-a formulat cererea de recuzare, iar pe de altă parte nu s-a arătat pentru fiecare persoană în parte, cazul de incompatibilitate invocat.
Totodată, s-a reținut că prin aceeași formulare, au fost ignorate și dispozițiile art. 51 alin. 2 teza finală Cod procedură penală care prevăd că cererea de recuzare poate privi doar pe acei judecători care compun completul de judecată, nemaiputând privi întreaga instanță și că nerespectarea acestor condiții obligatorii atrage aplicarea dispozițiilor art. 51 alin. 3 Cod procedură penală, care reglementează inadmisibilitatea unei astfel de cereri de recuzare.
Față de această situație, Tribunalul C-S a constatat că nu mai este necesară examinarea pe fond a cererii de recuzare, aceasta fiind inadmisibilă prin prisma dispozițiilor legale anterior citate, cererea fiind respinsă ca atare.
Împotriva încheierii din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a declarat recurs petentul susținând că cererea de recuzare i-a fost respinsă nelegal întrucât magistrații erau incompatibili, susținând că ar fi completat cererea de recuzare conform art. 52.C.P.P. și verbal.
Analizând recursul declarat de petentul prin prisma dispozițiilor art. 3851.C.P.P. și art. 52.C.P.P. instanța constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele motive:
Prin dispozițiile art. 52 alin. 6.proc.pen. s-a stipulat că "încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac", prin urmare încheierile prin care a fost respinsă cererea de recuzare sunt supuse dispozițiilor dreptului comun.
În acest sens, se reține că potrivit dispozițiilor art. 3851alin. 2.proc.pen. "încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs". În speță, cum dispozițiile art. 52.proc.pen. nu reglementează vreo cale de atac separată pentru încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, rezultă că aceasta este supusă acelorași căi de atac ca și decizia ce se pronunță pe fondul cauzei, iar cum completul de judecată recuzat era sesizat în recurs, decizia ce se va pronunța este definitivă și la fel și încheierea atacată de petent.
Astfel fiind, în temeiul art.38515pct.1 lit. a teza II proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva încheierii de ședință din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-
În temeiul art.192 al.2 va C.P.P. obliga petentul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Împotriva încheierii din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a declarat recurs petentul susținând că cererea de recuzare i-a fost respinsă nelegal întrucât magistrații erau incompatibili, susținând că ar fi completat cererea de recuzare conform art. 52.C.P.P. și verbal.
Analizând recursul declarat de petentul prin prisma dispozițiilor art. 3851.C.P.P. și art. 52.C.P.P. instanța constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele motive:
Prin dispozițiile art. 52 alin. 6.proc.pen. s-a stipulat că "încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac", prin urmare încheierile prin care a fost respinsă cererea de recuzare sunt supuse dispozițiilor dreptului comun.
În acest sens, se reține că potrivit dispozițiilor art. 3851alin. 2.proc.pen. "încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs". În speță, cum dispozițiile art. 52.proc.pen. nu reglementează vreo cale de atac separată pentru încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, rezultă că aceasta este supusă acelorași căi de atac ca și decizia ce se pronunță pe fondul cauzei, iar cum completul de judecată recuzat era sesizat în recurs, decizia ce se va pronunța este definitivă și la fel și încheierea atacată de petent.
Astfel fiind, în temeiul art.38515pct.1 lit. a teza II proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva încheierii de ședință din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-
În temeiul art.192 al.2 va C.P.P. obliga petentul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. a teza a II- C.P.P. respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul împotriva încheierii de ședință din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.07.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -,
Red.
Tehnored.CU -25.07.2008
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Constantin Costea, Laura Bogdan
