Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 74/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.74
Ședința publică din data de 23 mai 2008
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulată în baza art. 2781Cod procedură penală de petentul parte vătămată, domiciliat în P,-, județul D împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date în dosarul nr. 51/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea pentru astăzi 23 mai 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față,
Prin Ordonanța nr.51/P/2005 din data de 17.12.2007 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților: - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul, -- subcomisar de poliție în cadrul D - în prezent ofițer în cadrul - AP- Biroul Anticorupție pentru județul D, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.249 alin.1 Cod Penal, întrucât în cauză lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și cea subiectivă, precum și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 și Cod Penal art.264 față Cod Penal de făptuitorii: - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, G - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, G - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, - fost judecător la Judecătoria Pucioasa în prezent judecător la Judecătoria Târgoviște, - - subcomisar de poliție în cadrul JD- în prezent ofițer în cadrul A -A P - Biroul Anticorupție pentru județul D, -comisar șef de poliție, în prezent Șeful Secției de Poliție nr.22 B, - comisar șef de poliție, în prezent pensionat, - - inspector principal de poliție în cadrul IPJ D, - inspector principal de poliție în cadrul IPJ D întrucât în urma efectuării actelor premergătoare a rezultat că faptele reclamate nu există.
Pentru luarea acestei soluții organul de parchet a constatat următoarele: la data de 04.03.2005, persoana vătămată -aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, a formulat plângere penală prin care a solicitat să se facă cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în dauna intereselor personale prev. de art.246 șiCod Penal favorizarea infractorului prev. de.264 Cod Penal, față de comisarul, comisarul șef, inspector -, inspector - și subcomisar -, toți din cadrul I:J D, față de procurorul, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și procurorii G și G de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa.
Se susține că susnumiții cu ocazia instrumentării unor dosare penale în care a avut calitatea de persoană vătămată sau de învinuit, cu știință și-au exercitat, în mod defectuos îndatoririle de serviciu, cauzându-i o vătămare intereselor legale și că au favorizat astfel în acest mod alte persoane.
În urma efectuării de acte premergătoare, cauza a fost soluționată la data de 30.05.2005, prin rezoluția nr.51/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI. S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate, concluzionându-se că faptele nu există ( filele 248 - 250 vol. III).
Împotriva acestei soluții a formulat plângere persoana vătămată, iar prin sentința penală nr.65 din 18 septembrie 2006, pronunțată în dosarul penal nr.6726/2005 - Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis plângerea persoanei vătămate, a desființat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza la procuror pentru " a se dispune în legătură cu începerea sau neînceperea urmăririi penale față de toate persoanele vizate în plângerea penală, inclusiv față de procurorul G ".
După trimiterea cauzei la procuror, cercetările au fost reluate și prin rezoluțiile nr.51/P/2005 din 07.12.2006 și respectiv 12.12.2006 s-a dispus începere urmăririi penale față de învinuiții, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și -, subcomisar de poliție la D, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin.1
Cod PenalS-a reținut în sarcina celor doi învinuiți că la data de 14.01.2004 cu ocazia soluționării dosarului penal nr. 967/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, din culpă și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, prin nerespectarea dispozițiilor art.139 alin.2 p Cod Penal ( în vigoare la acea dată ), în sensul că nu au dispus revocarea din oficiu a măsurii preventive a reținerii, luată față de învinuitul, în condițiile în care în cauză la aceeași dată prin ordonanța nr.967/P/2003 se dispusese de către procuror, cu privire la același învinuit, măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru o perioadă de 30 de zile.
Avându-se în vedere și celelalte aspecte din plângerea persoanei vătămate, prin rezoluția nr.51/P/2005 din 18.12.2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus în temeiul dispozițiilor art.249 comb. Cu art.11 pct.1 lit."b" și art.10 lit."d" scoaterea C.P.P. de sub urmărire penală a învinuitei și -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.249 alin.1 Cod Penal, precum și neînceperea urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art.228 alin.4 și C.P.P. art.10 lit.d C.P.P. față de, -, toți din cadrul J D și, G, G și, toți magistrați, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 și Cod Penal art.264.
Cod PenalTotodată s- disjuns cauza față de executorul bancar și s-a declinat noul dosar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa pentru a se efectua cercetări față de acesta pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 și Cod Penal art.264 Cod Penal( filele 427-431 vol.I).
Soluția i-a fost comunicată numitului care mai întâi a recuzat pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, apoi în termen legal a formulat plângere împotriva rezoluției nr.51/P/2005 din 18.12.2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care a criticat- pentru următoarele motive:
- nu a fost audiat în cauză pentru a avea posibilitatea să susțină acuzațiile;
- nu s-au efectuat nici un fel de cercetări față de comisarul - persistându-se în eroarea primei rezoluții 8 cea din 30.05.2005) în privința locului de muncă al acestuia ( afirmă că acesta de doi ani lucrează la Secția 20 Poliție - B și nu la J D).
- nu s-au efectuat cercetări față de procurorul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 Cod Penal, legat de soluționarea dosarului nr.476/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, care a fost reînregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu nr.952/P/2003, dosar în care aceasta a dispus soluția în aceeași zi în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa " se pregătea să transfere cauza și care nu i-a comunicat soluția".
- nu s-au efectuat cercetări față de inspectorul -, care în noaptea de 13.01.2004 i-a prezentat inspectorului " o situație inversă decât cea reală" care a condus la reținerea sa.
- nu s-au efectuat cercetări față de ex-comisarul șef al J D, care a exercitat presiuni asupra subalternilor săi, și și care i-a determinat " să nu dea curs unor dosare penale".
- nu s-au efectuat cercetări față de judecătorul - pentru că acesta lucrează în prezent la Judecătoria Târgoviște și nu la P cum s-a reținut în rezoluția din 18.12.2006.
- nu s-au efectuat cercetări față de comisarul șef, care în calitate de șef al Poliției P " a blocat cercetările în unele dosare penale și a înregistrat plângeri penale cu indicativul " diverse".
- nu s-au făcut cercetări față de procurorul G de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, pentru că l-a favorizat pe numitul G - omițând să-i comunice soluția în dosarele 647/P/2002, 774/P/2003, 780/P/2003, de asemenea nu s-au făcut cercetări față de G - care "a validat cu ochii închiși soluțiile dispuse de procurorul G, în dosarele 774/P/2003 și 780/P/2003, emițând ordonanțele nr.411/II/2/2006 și nr.419/II/2/2006.
- nu s-au efectuat cercetări față de subcomisarul care a favorizat pe numitul - cu ocazia întocmirii referatului de terminare a urmăririi penale în dosarul 352/P/2005.
Menționăm că soluția nu a fost criticată și sub aspectul scoaterii de sub urmărire penală a procurorului și comisar pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.249
Cod PenalFață de criticile formulate de s-a apreciat că " rezoluția nr.51/P/2005, din 18.12.2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI nu răspunde tuturor aspectelor sesizate de petiționar astfel că prin ordonanța nr.189/II/6/2007 din 15.02.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în temeiul dispozițiilor art.275-278 C.P.P. art.273 C.P.P. art.220 și C.P.P. art.228 alin. ultim s-a dispus redeschiderea urmăririi penale precum și infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Urmare a acestui fapt s-au reluat cercetările în cauză pentru a se dispune o soluție care să vizeze fiecare persoană reclamată și toate infracțiunile pretins săvârșite de acestea.
Astfel, în cauză a fost audiată persoana vătămată, au fost reaudiați învinuitul -, făptuitorii, -, i-a fost luată notă de relații învinuitei, au fost solicitate acte privind soluțiile dispuse în dosarele penale, nominalizate în plângere de partea vătămată, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, Judecătoria Pucioasa, parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Judecătoria Târgoviște și Tribunalul Dâmbovița ( 119-173 vol.VI).
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.249 alin.1, pretins săvârșită de învinuita și -, lipsind atât latura subiectivă cât și latura obiectivă.
În acest sens s-au avut în vedere următoarele considerente:
Organul de poliție a dispus măsura reținerii învinuitului în dosarul 967/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu respectarea prevederilor art.143 C.P.P. precum și a dispozițiilor art.148.C.P.P. atâta timp cât existau probe sau indicii temeinice că învinuitul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală fiind întrunite cumulativ și prevederile art.148 lit.c, h din
C.P.P.Împrejurarea că procurorul, prin ordonanța nr.967/P/2003, a respins propunerea de punere în mișcare a acțiunii penale și arestarea preventivă, luând față de învinuit o măsură preventivă mai blândă, nu era de natură să schimbe sau să înlăture temeiurile care justificau menținerea măsurii reținerii până la expirarea termenului prevăzut de lege.
Examinând legalitatea și temeinicia menținerii măsurii reținerii, în condițiile în care procurorul dispusese față de învinuit o altă măsură preventivă s-a apreciat că, în cauza de față prevederile art.139 erau inaplicabile.
Astfel, în art.139 alin.2 din se C.P.P. arată că, atunci când nu mai există vreun temei care să justifice măsura preventivă aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, iar în alin.1 se prevede că măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive.
Dacă temeiurile s-au schimbat, este justificată înlocuirea măsurii preventive, dar revocarea este ilegală, deoarece, condiția impusă de textul de lege este ca să nu mai existe nici un temei care a impus măsura reținerii, nefiind suficient ca acestea să fie doar schimbate; dacă temeiurile nu mai există atunci înlocuirea măsurii este nelegală, deoarece nu se putea dispune obligarea de a nu părăsi localitatea, care este o măsură preventivă, fără a mai exista vreun temei care să o justifice,
Ori, față de cele mai sus expuse atât procurorul cât și organul de poliție, au fost în imposibilitatea de a aplica în cauză prevederile art.139 din C.P.P. atâta timp cât, temeiurile care au justificat luarea și menținerea măsurii preventive a reținerii au subzistat și după emiterea ordonanței nr.967/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Mai mult decât atât înlocuirea măsurii preventive a reținerii nu poate fi dispusă, fără ca învinuitul să formuleze o atare cerere, atâta timp cât art.139 din p Cod Penal, prevede expres că numai revocarea poate fi dispusă din oficiu.
De asemenea este de remarcat faptul că, prin reținerea învinuitului până la expirarea termenului de 24 de ore, nu a fost cauzată o vătămare importantă a intereselor legale ale acestuia, deoarece, această stare de fapt s-a justificat prin activitățile întreprinse de organul de poliție, în sensul identificării tuturor dosarelor în care învinuitul era cercetat, conexarea acestora și nu în ultimul rând audierea învinuitului sub aspectul tuturor infracțiunilor pe care le comisese ( vol.I filele 28-337).
Cu privire la celelalte aspecte sesizate în plângere la care se adaugă și completările ulterioare, precum și declarația lui, dată la procuror se constată că nu poate fi începută urmărirea penală față de nici una dintre persoanele precizate în sesizare pentru infracțiunile reclamate întrucât sunt aplicabile prevederile art.10 lit.a C.P.P. întrucât în urma efectuării actelor premergătoare a rezultat că faptele nu există.
Verificându-se dosarele penale la care se referă, s-a constatat că probele administrate sunt pertinente, concludente și utile, acestea nu au fost denaturate iar urmărirea penală a fost completă. Soluțiile dispuse în toate dosarele în care, a avut calitatea de învinuit, inculpat sau parte vătămată sunt apreciate ca legale și temeinice, acestea fiind în concordanță cu probele administrate.
Nu există probe sau indicii că în vreuna din cauze, prin fapte intenționate ale făptuitorilor ar fi fost nedreptățit și ar fi fost favorizate alte persoane cum ar fi -, sau.
Prin urmare, faptele reclamate de, împotriva lucrătorilor de poliție nu există. Aceștia își justifică activitatea desfășurată în dosare, invocând confirmarea pe grade de jurisdicție a actelor efectuate, respectiv - poliție - parchete - instanțe.
Urmând "schema" relatării faptelor în declarația dată în fața procurorului de către, precum și criticile reținute în ordonanța de redeschidere și infirmarea rezoluției din 18.12.2006, se arată:
- În ceea ce îl privește pe făptuitorul acuzațiile nu s-au probat.
Astfel, acesta a lucrat ca ofițer operativ în cadrul D - Serviciul de investigare a fraudelor până în anul 2003, când a fost transferat în calitate de șef al Șecției nr.22 Poliție În anul 2002, în baza rezoluției inspectorului șef a primit spre soluționare o plângere penală formulată de numitul, administrator al "", împotriva lui, coasociat și administrator la SC COM SRL, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Ofițerul a efectuat acte premergătoare, în acea cauză a început urmărirea penală împotriva lui, după care,imediat după începerea urmăririi penale dosarul a fost preluat de Serviciul Cercetări Penale al D, respectiv de către inspectorul.
Acesta din urmă, în baza probatoriului, a formulat propunere de arestare preventivă a lui, procurorul a emis în cauză mandat de arestare preventivă pe o perioadă de 30 zile.
A rezultat din acte, că nu a solicitat ofițerului efectuarea vreunei expertize pe timpul cât au fost efectuate acte premergătoare. Expertiza în cază putea fi cerută eventual ofițerului de cercetări penale, care a preluat dosarul, după începerea urmăririi penale.
Nu este adevărat nici acuzația conform căreia, nu ar fi dat curs vreunei plângeri penale formulate de un anume. Acesta nu avea în atribuțiune să primească plângeri penale de la petiționari, plângerile fiind înregistrate prin secretariatul unității, urmând a fi rezoluționate de inspectorul șef și nu de un ofițer operativ.
În dosarul în cauză înregistrat sub nr.797/2002, ofițerul de cercetare penală a întocmit referat de terminare a urmăririi penale, iar la data de 30.02.2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a dispus trimiterea în judecată a lui, fiind condamnat de către Judecătoria Pucioasa la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei la locul de muncă, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1 și 3 ÎntrucâtCod Penal nu s-a supus măsurilor de supraveghere, măsura s-a revocat și s-a dispus executarea pedepsei cu privare de libertate.
În declarația sa, făptuitorul arată, că a mai primit spre cercetare o plângere formulată de SC SA B, împotriva lui, însă în urma efectuării actelor premergătoare, în cauză a propus neînceperea urmăririi penale, fapt ce dovedește că nu a dat dovadă de rea- credință cu privire la persoana lui, nu a influențat în nici un fel cu privire la soluțiile dispuse de nici un coleg sau superior și nici de alte persoane din afara instituției.
Faptul că și-a îndeplinit atribuțiile în conformitate cu legea este demonstrat și de faptul că pe tot parcursul cercetărilor, respectiv audierea numitului, acesta a fost asistat de apărător, prin urmare avocatul ar fi putut interveni și sesiza eventualele încălcări ale procedurii penale de către ofițer sau lipsei administrării vreunei probe ( filele 193-196 vol.VI).
Referitor la acuzațiile formulate de către, împotriva lui, acestea nu se confirmă. A rezultat că în perioada 1994-2006, a îndeplinit funcția de al Poliției orașului P, județul D și în această calitate a rezoluționat sesizările formulate de către, în funcție de obiectul acestora, respectiv de caracterul penal sau de petiție al acestor sesizări, fără a favoriza vreo persoană. A repartizat lucrările ofițerilor din subordine fără să intervină în vreun fel asupra soluțiilor ce urmau a fi propuse către parchet.
Așa cum rezultă din procesul -verbal din 09.02.2006, încheiat de un colectiv de control din cadrul R (202-205 vol.VI), activitatea desfășurată de, cu privire la compartimentul "petiții" a fost apreciat ca fiind corespunzător, toate sesizările fiind înregistrate în mod corect și soluționate conform legii.
Cu privire la aspectul privind reținerea lui într-o cauză penală, s-a constatat că nu are legătură cu luarea acestei măsuri, întrucât a fost dispusă de către un ofițer din cadrul J Menționăm că, susnumitul era urmărit general prin ordin al R, iar în ziua de 13.01.2004 o echipă de polițiști din cadrul Poliției Orașului P l-a depistat și l-a condus la organele de cercetare penală pe urmărit, aceasta fiind o atribuție legală, dat fiind faptul că urmăritul avea domiciliu pe raza de competență a poliției orașului În concluzie, acuzațiile sunt nefondate.
Nici acuzațiile formulate de către împotriva numitului nu s-au confirmat. Acesta a deținut funcția de inspector șed adjunct la J D, ( în prezent este pensionat) și în această calitate, conform fișei postului coordona activitatea poliției de Combatere a Economico - Financiare, fără a avea atribuții de coordonare a Serviciului Cercetări Penale din cadrul instituției. Așadar, nu a existat posibilitatea legală ca acesta să fi blocat cercetările în cauzele penale ce îl privea pe.
De asemenea, în urma examinării dosarului penal nr.352/P/2005 al Pparchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a rezultat că nu a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui. Măsura a fost dispusă de ofițerul de caz și confirmată de procuror. Din declarația lui, rezultă că acesta nu a purtat niciodată vreo discuție cu persoana vătămată și prin urmare nu avea cu ce prilej să îi profaneze injurii așa cum a fost acuzat (197 vol.VI).
Persoana vătămată a formulat, de asemenea, plângere împotriva lui - și pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, constatând în aceea că, în calitate de ofițer de cercetare penală, nu a analizat în profunzime actele aflate la dosarele nr.967/P/2003 și nr.352/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, că a soluționat acele dosare lăsându-se influențat de "demersurile" colegului său, fapt ce a dus la inculparea persoanei vătămate, deși în opinia acesteia, vinovați de săvârșirea faptei de înșelăciune erau alte persoane, care au fost favorizate.
Atât din actele aflate în dosarele nr.967/P/2003 și 352/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cât și din declarația lui - ) 177-191 vol.VI), a rezultat că actele de urmărire penală din cele două dosare, au fost efectuate cu respectarea strictă a legii. Soluțiile propuse de ofițer au fost însușite de procuror, instanțele au validat actele de urmărire penală, astfel, se poate concluziona că - nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nu au favorizat vreo persoană cu prilejul cercetărilor. S-a constatat că numita, nu a fost favorizată nici de - și nici de, atâta timp cât ea a fost învinuită pentru infracțiunea prev. de art.12 lit.a din Legea nr.161/2003 și ulterior procurorul a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriul nr.967/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița ( 157-166 vol.VI) iar făptuitorul - explică în declarația sa pentru care motiv nu a fost în nici un fel favorizat numitul.
Nu există probe din care să rezulte faptul că s-ar fi exercitat asupra lui -, vreo presiune politică sau pe linie de subordonare din partea superiorilor săi, referitor la cercetările efectuate față de.
Se apreciază că plângerile repetate împotriva ofițerilor, îmbracă forma unor hărțuiri, întrucât aspectele semnalate nu au corespondent în realitate.
Așa cum am mai arătat, persoana vătămată a formulat plângere și împotriva magistraților G și G, ambii procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, fost judecător la Judecătoria Pucioasa.
Procurorul G nu a comis nici o faptă prin care să fi încercat să favorizeze alte persoane în dosarele penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa și nu a făcut nici un fel de intervenții în legătură cu atribuțiile sale de serviciu sau în afara acestor atribuții, bazându-se pe autoritatea funcției sale. A verificat soluțiile date de procurorii din subordine.
De asemenea procurorul G a soluționat dosarele nr.647/P/2002, nr.774/P/2003, nr.780/P/2003 și nr.621/P/2005, iar soluțiile dispuse s-au considerat că au fost temeinice și legale.
Plângerile împotriva soluțiilor dispuse, au fost respinse, ca neîntemeiate de prim procurorul unității.
Astfel împotriva soluției dispusă în dosarul nr.647/P/2002 nu a fost formulată plângere. Soluțiile dispuse în dosarele nr.774/P/2003 și 780/P/2003 au fost atacate prin plângerile lui, primul procuror al parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasaa respins aceste plângeri iar instanța urmând procedura prev. de art.278/1 C.P.P. a admis plângerile și a trimis cauza ce face obiectul dosarului 774/P/2003 la procuror pentru continuarea cercetărilor, iar cu privire la dosarul nr.780/P/2003 cauza se află pe rolul instanțelor în stare de rejudecare. Așadar, în aceste două dosare, nu există soluții definitive care să fie imputabile procurorului. În ceea ce privește dosarul nr.621/P/2005 plângerile împotriva soluției au fost respinse ca neîntemeiate, atât la nivelul parchetului, precum și de către instanțele de judecată ( 237 vol.VI).
Judecătorul, în calitate de președinte al completului de judecată, ce a judecat dosarul nr.2133/2002 al Judecătoriei Pucioasa, nu a comis nici o faptă prin care să fi fost lezate interesele lui. În calitate de judecător a fost obiectiv și a pronunțat în baza legii și a propriilor convingeri sentința penală nr.449 din 11.04.2002, care a fost apreciată ca legală și temeinică de toate instanțele superioare cu prilejul judecării căilor de atac. Mai menționăm că, nu l-a prejudiciat pe și nu a favorizat alte persoane, cu ocazia soluționării dosarelor la care face referire persoana vătămată.
În prezent este judecător la Judecătoria Târgoviște.
Și procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a fost acuzată de către persoana vătămată pentru abuz în serviciu și favorizarea infractorilor, apreciindu-se că a instrumentat în mod tendențios și neprofesional dosarele nr.952/P/2003 și nr.967/p/2003 ale parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Faptele nu se confirmă, întrucât așa cum am arătat mai sus, în dosarul nr.967/P/2003, a dispus prin rechizitoriu trimiterea în judecată a lui și respectând procedura legală. Cu privire la dosarul nr. 952/P/2003 arătăm că are calitatea de persoană vătămată, în cauză a fost cercetat, dosarul a fost instrumentat de Poliția orașului P, iar prin rezoluția cu același număr din 23.08.2003, procurorul, a dispus neînceperea urmăririi penale.
Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la 11.08.2003, așa cum rezultă din evidența grefei. Dosarul a fost soluționat de către procurorul la data de 21.08.2003, la 10 zile după ce a fost repartizat de către primul procuror, deci nu anterior și nici în aceeași zi a repartizării, așa cum a afirmat persoana vătămată.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere persoana vătămată criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând în esență că procurorul care a dat soluția respectivă nu a verificat concret fiecare dintre învinuirile aduse fiecărei persoane arătate în plângerea inițială neadministrând probele pe care le-a solicitat, în principal confruntarea sa cu persoanele reclamate.
Prin Ordonanța nr.101/II/2/2007 din 17 ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a respins ca neîntemeiată plângerea respectivă.
S-a reținut că soluția dată de procuror este legală și temeinică întrucât deși nu i-a audiat pe, G și G, procurorul care a dispus soluția din 17.12.2007 s-a conformat dispozițiilor ordonanței de redeschidere nr.189/II/2/2007 de a se efectua cercetări față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246
Cod PenalÎn raport de concluziile la care a ajuns în urma efectuării urmăririi penale și, ca urmare a examinării înscrisurilor aflate la dosar, procurorul a apreciat că nu se mai impune efectuarea vreunei confruntări.
De altfel, potrivit dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.304/2004 modificată și republicată, în soluțiile dispuse procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege, iar intervenția procurorului ierarhic, în orice formă în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluției poate fi contestată la Consiliul Superior la Magistraturii.
În dosarul nr.51/P/2005, persoana vătămată nu a fost asistat de nici un apărător ales sau desemnat din oficiu, situație în raport de care nu poate invoca încălcarea disp.art.173 alin.1 de C.P.P. către procurorul care a dispus soluția la 17.12.2007.
Abia la 20.12.2007, adică după ce se dispusese la 17.12.2007 soluția în cauză, Ponta apărător ales al numitului a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI împuternicirea avocațială nr.- și cererea prin care solicită să i se comunice stadiul cercetărilor.
Și împotriva aceste ordonanțe a formulat plângere la instanță persoana vătămată, apreciind-o de asemenea necorespunzătoare materialului probator administrat în cauză, reafirmând și cu această ocazie toate mențiunile din plângere la conducătorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI ce vizau în principal neaudierea tuturor persoanelor față de care a formulat plângerea penală și neadministrarea tuturor probelor pe care le-a solicitat, mai ales a confruntării cu persoanele făptuitorilor.
Persoana vătămată a depus în sprijinul susținerilor sale o serie de acte pe care le-a considerat relevante în cauză printre care: sentința penală nr.377/01.06.2007 pronunțată de Judecătoria Dâmbovița, decizia penală nr.224/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, decizia nr.196/20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, sentința penală nr.288/17.04.2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, decizia penală nr.255/06.03.2008 pronunțată de C de APEL PLOIEȘTI, ordonanța de infirmare a soluției din data de 26.11.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, adresa nr.-/06.02.2008 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului D, decizia penală nr.472/08.06.2006 și nr.36/27.01.2006 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, contract de cesiune a cash-flow -ului nr.125/2002, 136/2002, sentința penală nr.8/10.01.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 21.10.2002, ordonanța de redeschidere și reluare a urmăririi penale din data de 14 aprilie 2003, ordonanța se scoatere de sub urmărire penală din data de 10.12.2003, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de Inspectoratul de Poliție D, Serviciul Cercetări Penale, sentința penală nr.425/08.11.2006 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, decizia penală nr.238/17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, etc.
Drept urmare a solicitat admiterea plângerii prin decizie, desființarea ordonanței nr.51/P/2005 din 17.12.2007 și pe cea cu nr. 101/II/2/2007 din 17.01.2008, ale Parchetului de pe lângă C de APEL PLOIEȘTI și să se dispună în temeiul art.273 alin.1 indice 1 redeschiderea C.P.P. urmăririi penale față de învinuiții și - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.249 alin.1 precum Cod Penal și începerea urmăririi penale față de toți făptuitorii prevăzuți mai sus pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și 264
Cod PenalAnalizând actele și lucrările dosarului, Curtea, reține că, critica persoanei vătămate cu privire la împrejurarea că organele de parchet nu au răspuns punctual cu privire la fiecare persoană vizată și la fiecare faptă pentru care s-a plâns nu este întemeiată întrucât Ordonanța nr.51/P/2005 din 17.12.2007 se conformează acestei exigențe.
Totuși, ceea ce se poate reproșa acestuia act procedural sunt alte două chestiuni care vizează una dintre ale un aspect de formă iar cealaltă un aspect de fond cu privire la justețea concluziilor la care a ajuns procurorul.
În ceea ce privește aspectul de formă se observă că procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.249 alin.1 și Cod Penal neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 și Cod Penal art.264 față Cod Penal de făptuitării, G, G, -, - și, în condițiile în care, prin Ordonanța nr.189/II/2/2007 din 15.02.2007 a procurorului general adjunct de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI se dispusese redeschiderea urmăririi penale precum și infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele vizate.
Așadar, se desprinde fără echivoc concluzia că se dispuse-se practic, începerea urmăririi penale față de toate cele nouă persoane mai sus enumerate indiferent de infracțiunile pentru care s-au efectuat cercetări, astfel încât procurorul nu putea da o soluție de neîncepere a urmăririi penale ci numai, eventual tot de scoatere de sub urmărire penală, dacă aprecia acest lucru ca impunându-se în speța cercetată.
În ceea ce privește aspectul de fond ce se poate imputa ordonanței atacate acesta este dat de împrejurarea că deși, în mod absolut justificat raportat la specificul criticilor persoanei vătămate, nu s-a dispus audierea și a magistraților față de care s-a plâns respectiva persoană ( - procuror la Parchetul tribunalului Dâmbovița, G - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, fost judecător la Judecătoria Pucioasa, în prezent judecător la Judecătoria Ttârgoviște ), totuși soluția ce s-a dat în cauza dedusă judecății s-a pronunțat fără administrarea unei mijloc de probă pertinent și util soluționării cauzei în condițiile date și anume acela al confruntării.
În acest sens, potrivit art.87 C.P.P. când se constată că există contraziceri între declarațiile persoanelor ascultate în aceeași cauză se procedează la confruntarea acestor persoane dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei.
Ori, în speța de față se impune în mod vădit recurgerea la un asemenea mijloc de probă atâta vreme cât declarațiile făptuitorilor audiați în cauză nu concordă în unele aspecte cu cele ale persoanei vătămate, neconcordanțe care cu ușurință pot fi apreciate drept contraziceri în sensul dat de articolul mai sus menționat.
Astfel, în ceea ce-l privește pe numitul - - subcomisar de poliție în cadrul P D, în prezent ofițer în cadrul A - AP- Biroul Anticorupție pentru județul D, aspectul asupra căruia există contraziceri raportat la declarația dată și de persoana vătămată este dat de împrejurarea necesității reținerii petentului pe toată durata celor 24 de ore prevăzute de lege în perioada 14 ianuarie ora 3.50 - 15 ianuarie ora 3.50, deși începând cu ora 12.00 a zilei de 14 ianuarie 2004 se dispune față de petent măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Numitul - declară că în acest interval de timp petentul a fost audiat și în alte cauze în care era cercetat, în timp ce petentul infirmă acest lucru,susținându-și afirmația pe inexistența vreunei act procedural care să ateste aceste aspecte.
În ceea ce-l privește pe numitul - - inspector principal de poliție în cadrul D există neconcordanță între declarația sa față de cea a petentului cu privire la existența sau inexistența unor presiuni ( de ce natură?) făcute de organul de cercetare penală asupra lui reprezentant al firmei SC SRL pentru ca această persoană să depună plângere penală împotriva SC SRL T reprezentată de petent. Urmează a se stabili la ce fel de presiuni face referire aceste din urmă.
Referitor la numitul - comisar șef de poliție, în prezent pensionat, declarația nu se contrazice cu cea a petentului în punctul în care acesta afirmă că nu cunoaște ce obiect au dosarele -/2004 și -/2006 al PD ( în sensul că nu a avut de a face cu acesta), că petentul susține că există două adrese semnate de în care se face referire clară la aceste dosare.
În ceea ce-l privește pe numitul - comisar șef poliție, în prezent șeful Secției de Poliție nr.22 B există cel puțin două contradicții între afirmațiile sale consemnate în declarația dată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și cea a petentului.
Astfel făptuitorul declară că niciodată nu ia cerut lui să-i dea vreun telefon mobil în timp ce petentul afirmă că există persoane ( pe care le nominalizează) care au cunoștință despre acest aspect. De asemenea făptuitorul declară că în toate împrejurările în care l-a audiat pe acesta a fost asistat de apărător în timp ce petentul învederează că a existat cel puți o declarație pe care a dat-o fără a fi asistat de o astfel de persoană întrucât polițistul i-a adus la cunoștință acest drept abia la sfârșitul audierii.
În fine, cu privire la numitul - inspector principal de poliție în cadrul D, fost șef al poliției orașului P se poate reține o singură contradicție între declarația sa și cea a petentului și anume aceea referitoare la existența unui anumit interes al coacționarului - ca petentul să nu se prezinte la licitația din data de 14.01.2004, acest coacționar fiind văr primar cu agentul de poliție care l-ar fi reținut pe petent în seara zile de 13.01.2004, în condițiile în care organul de urmărire penală a afirmat că nu a favorizat pe nici una dintre persoanele cercetate.
Așadar, Curtea apreciază că numai după efectuarea acestor confruntări procurorul de caz va putea să aibă o imagine completă asupra tuturor învinuirilor pe care le-a adus petentul la adresa persoanelor mai sus menționate, urmând să stabilească ponderea pe care o vor da aspectelor ce se vor lămuri în urma administrării acestui mijloc de probă. Nu se poate da o soluție corectă în prezenta cauză doar pe baza interpretării unor declarații acordate organului de urmărire penală, în condițiile în care există mai multe contradicții astfel cum au fost acestea învederate și care nu pot fi interpretate într-un sens sau altul decât prin prisma mijlocului de probă astfel învederat. Abia ulterior se vor putea trage concluzii pertinente inclusiv asupra pretinselor activități infracționale și ale celorlalte persoane care fac subiectul cercetărilor în cauză.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art.278/1 alin.8 lit.b va C.P.P. admite plângerea, va esființa ordonanța nr.101/II/2/2007 din 17.01.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI precum și ordonanța nr. 51/P/2005 din 17.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru ca această unitate să dispună redeschiderea urmăririi penale față de toate persoanele raportat la care persoana vătămată a formulat plângere și pentru toate infracțiunile presupus a fi fost săvârșite de acestea.
Cu acest prilej se vor efectua confruntări între persoana vătămată și învinuiții care au fost deja ascultați ( este vorba despre numiții -, - și ) în conformitate cu disp.art.87 și 88 Cod procedură penală.
Având în vedere și dis part.192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea.
Desființează ordonanța nr.101/II/2/2007 din 17.01.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI precum și ordonanța nr. 51/P/2005 din 17.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru ca această unitate să dispună redeschiderea urmăririi penale față de toate persoanele raportat la care persoana vătămată a formulat plângere și pentru toate infracțiunile presupus a fi fost săvârșite de acestea.
Cu acest prilej se vor efectua confruntări între persoana vătămată și învinuiții care au fost deja ascultați ( este vorba despre numiții -, - și ) în conformitate cu disp.art.87 și 88 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2008.
Președinte,
- - - Grefier,
- -
Red.
Tehnored.FA
2ex/02.06.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran
