Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 475/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.475
Ședința publică din data de 23 mai 2008,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.11.1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de deținere, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
Recurentul inculpat personal și prin avocat învederează că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat critică încheierea de ședință din data de 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că recursul este întemeiat pe dispozițiile art.160/9 Consideră C.P.P. inculpatul că în mod greșit s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar întrucât în cauza de față operează această instituție, fiind întrunite condițiile prevăzute la art.160/2 alin.1 Astfel C.P.P. pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de Judecătoria Pucioasa, respectiv infracțiunea de furt calificat, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani închisoare. Ori, sub acest aspect, legiuitorul a precizat în art.160/2 alin.1 p că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În opinia sa și cea de a doua condiție, cea prev. de art.160/2 alin.2 p este îndeplinită, întrucât inculpatul nu are cum să zădărnicească aflarea adevărului, în condițiile în care s-a pronunțat deja o sentință de condamnare.
Susține inculpatul că la momentul opririi de către organele de poliție, s-a subordonat dispozițiilor acestora și a oprit mașina, dar nu cunoștea ce se afla în portbajagul mașinii. rugat de o rudă să conducă și nu avea cunoștință și nici reprezentarea de cce se afla în mașină. Ulterior, la percheziție a constatat că existau produse ce proveneau de la o societate comercială.
În temeiul art.160/9 pct.7 p solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond, făcându-se aplicarea disp.art.160/8a pct.3 p să se admită cererea formulată de inculpat de liberare provizorie sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Mai precizează că inculpatul cunoaște prevederile art.160/2 alin.1o p în situația în care, dacă nu ar respecta condițiile prevăzute de lege, s-ar revoca liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 220 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că hotărârea este legală și temeinică.
În mod just instanța a apreciat ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de disp.art.160/2 alin.1 p, apelantul inculpat fiind trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni de furt calificat prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, dar și condiția prev. de art.160/2 alin.2 p, în sensul că ar exista date că inculpatul ar putea săvârși alte infracțiuni și ar încerca în continuare să zădărnicească aflarea adevărului.
Aceste aspecte rezultă din împrejurarea că inculpatul comis în mod repetat infracțiuni de furt sau alte tipuri de infracțiuni în perioada 1998 - 2003, ultima pedeapsă de 5 ani, 16 luni și 25 de zile închisoare, fiind executată în perioada 13.03.2001 - 18.11.2005, iar inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest de 588 zile neexecutate. Mai trebuie reliefat și faptul că materialul probator administrat în cauză relevă poziția oscilantă a unora dintre ceilalți inculpați trimiși în judecată, schimbarea declarațiilor acestora și revenirea asupra celor date inițial, cele mai multe cu scopul ca să poată fi absolvit de răspundere penală.
În completarea motivelor de recurs, avocat susține că starea de sănătate a inculpatului s-a agravat, acesta având afecțiuni la un picior. Nu se știe dacă, așa cum susține reprezentantul Ministerului Public,pus în libertate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, este doar o anticipare.
Recurentul inculpat având personal cuvântul susține că nu există probe care să-l incrimineze, Singurul motiv l-ar constitui faptul că este recidivist și că la acel moment se afla în mașină. Proprietarul mașinii nu a recunoscut fapta și ulterior a declarat că a furat împreună cu, care este fratele său și cu. Solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că nu a știut ce era în mașină. Se consideră nevinovat. În plus la acel moment avea tija în picior, se afla în concediu medical.În prezent trebuie să se opereze pentru a-și scoate tija.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 20 mai 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărător și însușită de inculpatul fiul lui și, născut la 18.11.1980, în Târgoviște, județ D, domiciliat în comuna, județ A, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr.51/03.03.2008 a Judecătoriei Pucioasa, faptă constând, în esență că alături de alți 3 coinculpați și-a însușit din incinta unui magazin, situat pe raza comunei o sumă de bani și mai multe produse alimentare și nealimentare, inculpatul fiind judecat în stare de arest preventiv.
S-a mai reținut că trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut prin Rechizitoriul parchetului pentru 2 infracțiuni de furt calificat, iar inculpatul a fost condamnat doar pentru una dintre ele, pentru cealaltă fiind achitat.
Faptele pentru care inculpatul a fost dedus judecății sunt sancționate cu pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, astfel încât s-a reținut că inculpatul are vocația din acest punct de vedere, de a beneficia de dispozițiile privind liberarea provizorie sub control judiciar. Însă, s-a observat că în fișa de cazier judiciar a inculpatului figurează multiple condamnări aplicate în perioada 1998 - 2003, la pedepse cu închisoarea atât pentru infracțiuni de furt, cât și pentru alte tipuri de infracțiuni, ultima liberare condiționată a inculpatului survenit la 18.10.2005.
În raport de succesiunea condamnărilor, s-a apreciat că inculpatul prezintă o periculozitate sporită. În plus, s-a observat că din materialul probator administrat în cauză, rezultă poziția oscilantă a celorlalți coinculpați, unii aflându-se în relații de rudenie cu inculpatul, astfel că schimbarea declarațiilor acestora s-a făcut cu scopul ca inculpatul să poată fi absolvit de răspunderea penală. Ca atare, tribunalul a apreciat că se prefigurează posibilitatea ca aflat în stare de libertate inculpatul să săvârșească alte infracțiuni și să zădărnicească aflarea adevărului, în contextul în care una din părțile vătămate și unul din martori au revenit de asemenea asupra unor aspecte esențiale pentru dezlegarea pricinii, conduite ce nu pot fi interpretate decât ca încercări de intimidare și de influențare a acestora de către persoane din anturajul titularului cererii.
Cu referire la aspectele vizând starea sănătății inculpatului și posibilitatea ca acesta să fie supus unei intervenții chirurgicale, tribunalul a apreciat că nu poate da eficiență acestor argumente deoarece exced cerințelor legale pe care le presupuse instituția liberării provizorii sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal inculpatul, criticând_o ca nelegală și netemeinică, susținând că îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a beneficia de liberarea sa provizorie sub control judiciar. Este îndeplinită cerința vizând limita maximă a pedepsei pentru infracțiunile pentru care este dedus judecății, iar în ce privește zădărnicirea aflării adevărului, se susține că aceasta nu se poate produce în condițiile în care s-a pronunțat deja o hotărâre de condamnare în primă instanță. Referitor la vinovăția sa, recurentul a susținut că a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea sa, fără vinovăție, neavând cunoștință că bunurile ce se aflau în mașina pe care o conducea proveneau din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, recurentul precizând că își va asuma toate obligațiile ce-i vor fi impuse de instanță pe perioada acestui control judiciar.
Curtea examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/9 alin.3 p constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Tribunalul a apreciat. în mod corect că inculpatul îndeplinește condiția prev. de art.160/2 alin.1 referitoare C.P.P. la cuantumul pedepsei aplicabile pentru infracțiunile deduse judecății, în speță acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a,e,g,i p și art.209 alin.2 lit.b p, infracțiuni sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de până la 18 ani. Recurentului i s- aplicat pentru una din aceste infracțiuni, în primă instanță pedeapsa de 3 ani închisoare de către Judecătoria Pucioasa, fiind achitat pentru săvârșirea celeilalte infracțiuni.
Referitor la celelalte condiții prevăzute de lege, în privința liberării provizorii sub control judiciar s-a constatat în mod corect că există date din care rezultă că inculpatul ar putea să zădărnicească aflarea adevărului în contextul în care, ceilalți coinculpați trimiși în judecată pentru săvârșirea acelorași infracțiuni și-au modificat declarațiile date inițial, încercând astfel să-l exonereze pe recurent de răspundere penală. Aceeași atitudine procesuală a fost în mod corect apreciată și în privința uneia din părțile vătămate și a martorului, ale căror depoziții au fost parțial retractate în cursul cercetării judecătorești, astfel încât este evident că interesul aflării adevărului ar putea fi periclitat în eventualitatea în care inculpatul s-a afla în stare de libertate.
Un argument în plus în acest sens îl constituie și datele care caracterizează persoana inculpatului, acesta suferind nu mai puțin de 11 condamnări începând cu anul 1998, pentru infracțiuni în principal de furt calificat, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aflată la dosarul de urmărire penală. Această persistență infracțională a inculpatului reflectă în mod indubitabil periculozitatea sa sporită și constituie un element de natură să forme convingerea instanței că acesta odată pus în libertate și-ar putea continua comportamentul infracțional, împrejurare care, coroborată cu aspectele evidențiate mai sus în privința pericolului ca prin aceasta să se producă zădărnicirea aflării adevărului, conduce la concluzia că scopul procesului penal nu poate avea loc în bune condiții cu inculpat în stare de libertate.
Față de aceste considerente, curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra cererii formulate, aceasta fiind nefondată astfel că, cum criticile inculpatului sunt apreciate ca neîntemeiate, urmează ca recursul să fie respins conform art.385/15 pct.1 lit.b
C.P.P.Văzând și disp. art.192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 18.11.1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Cr./MM
4 ex./26.05.2008
f-
Judecătoria Pucioasa
a-
, -
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Elena Negulescu
