Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 474/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 474
Ședința publică din data de 23 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 29 iunie 1988, aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 208 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.300/2 al.1 p rap. la art.160/b al.1 p s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul și în baza art.160/b al.3 p menținându-se arestarea preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat.
Recurentul inculpat personal și prin avocat declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat susține că acesta a înțeles să critice încheierea de ședință pronunțată la data de 15 mai 2008 de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 300/2 al.1 p rap. la art.160/b al.1 p s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul iar în baza art.160/b al.3 paf ost menținută această măsură.
Consideră inculpatul că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv art.174 - 175 lit.a, este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mică de 4 ani iar instanța ar fi trebuit să țină seama de vârsta acestuia, atitudinea avută, de faptul că a recunoscut și regretat fapta, declarând că nu avea intenția să-l omoare pe partea vătămată.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art.145
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat a declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 300/2 al.1 p rap. la art.160/b al.1 p s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul iar în baza art.160/b al.3 paf ost menținută această măsură.
Consideră că această hotărâre este legală și temeinică, justificându-se privarea de libertate a inculpatului întrucât nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este trimis în judecată fiind mai mare de 4 ani.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei, în sensul că inculpatul împreună cu, în urma unei înțelegeri anterioare, i-au aplicat, cu intenția de a-l ucide pe partea vătămată mai multe lovituri cu picioarele și cu corpuri dure în special în zona toracelui și a membrelor în urma cărora acesta a decedat.
Recurentul inculpat având personal cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 15.05.2008 Tribunalul Prahova, constatându-se legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpații (fiul lui și -, născut la data de 29.06.1988) și (fiul lui și -, născut la 12.11.1988), ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești, în baza art. 300/2 al.1 rap. la art.160/b al.1 și 3 Cod proc. penală, s-a menținut măsura în continuare, la judecata cauzei în prima instanță.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că temeiurile inițiale nu s-au schimbat, subzistând în continuare pericolul concret prezentat pentru ordinea publică, dat de modalitatea comiterii faptei pedepsită de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, împrejurarea că a fost premeditată, multitudinea actelor de violență exercitate asupra victimei, dar și valoarea socială lezată, respectiv dreptul la viață, unite cu rezonanța și impactul negativ produs în comunitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că față de datele personale, respectiv vârsta, atitudinea de regret și sinceritate manifestată în fața instanței, precum și împrejurarea că nu a intenționat să suprime viața victimei, în prezent cercetarea judecătorească se poate desfășura prin revocarea măsurii și înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi localitatea, conform art.145 Cod pr. penală.
Recursul nu este fondat.
Verificând lucrările și materialul din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate ce se încadrează în cazul de casare prev de art. 3859alin.1 pct.18 Cod pr. penală, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 3856alin. 3 din același cod, rezultă că situația de fapt s-a apreciat corect la primul grad de jurisdicție iar dispozițiile art.160/b rap. la art.140/1 și art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, ce reglementează menținerea arestării preventive în cursul judecății, s-au interpretat legal.
Într-adevăr, revocarea unei atari măsuri și după caz înlocuirea cu alta restrictivă de libertate mai ușoară, după sesizarea instanței se pot dispune numai atunci când s-au schimbat temeiurile inițiale ce au determinat arestarea inculpatului.
Recurentul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 149/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova alături de coinculpatul, pentru infracțiunea de omor calificat săvârșit cu premeditare și în loc public, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a și i Cod penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 15 până la 25 ani și interzicerea exercițiului unor drepturi.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 23 februarie 2008, conform unei înțelegeri prealabile în timp ce se aflau pe drumul județean ce tranzitează satul, județul P, aceștia ar fi aplicat mai multe lovituri cu picioarele și uluci smulse dintr-un gard, victimei, în special în zona toracelui și membrelor, urmărind suprimarea vieții, decesul intervenind după două zile de la comiterea agresiunii.
Deși coinculpații nu au recunoscut săvârșirea acesteia, organele de urmărire penală au stabilit existența faptei și vinovăției prin coroborarea actelor medico-legale cu declarațiile a șase martori audiați în cauză, procesul - verbal de cercetare a locului faptei, precum și restituirea bunurilor aparținând victimei.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1826/105/21 martie 2008, până în prezent acordându-se două termene de judecată, perioadă în care s-au luat declarații inculpaților și a trei din cei șase martori propuși în acuzare.
Dosarul s-a amânat la data de 05 iunie 2008, pentru continuarea cercetării judecătorești, inclusiv sub aspectul audierii unor martori și depunerii de acte în circumstanțiere, probe solicitate în apărare.
Arestarea preventivă a recurentului s-a dispus prin încheierea nr. 6 din 26 februarie 2008 Tribunalului Prahova, constatându-se că se află în situația prev. de art. 148 lit. f Cod proc. penală.
Legalitatea și temeinicia acesteia s-au verificat cu respectarea termenelor și condițiilor prev. de art. 155, art. 3001și art. 3002Cod proc. penală, menținându-se după sesizarea instanței, ultima durată de 60 de zile expirând la data de 28 mai 2008.
Revenind asupra declarațiilor date la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut și regretat participarea la comiterea infracțiunii ce formează obiectul judecății, relatând cu lux de amănunte împrejurări relevante pentru aflarea adevărului, astfel cum au fost reținute și prin rechizitoriu.
Într-adevăr noua atitudine procesuală nu poate să fie primită însă ca temei legal de natură a duce la concluzia că motivele inițiale ce au determinat arestarea, s-ar fi schimbat esențial în sensul art. 160 alin. 2 cod proc. penală, iar pericolul social concret pentru ordinea publică ar fi fost înlăturat ori diminuat, impunându-se revocarea arestării și continuarea procesului în stare de libertate, eventual prin aplicarea măsurii prev. de art. 145 Cod proc. penală.
Astfel cum s-a reținut în primul grad de jurisdicție, modalitatea de operare, împreună cu un alt tânăr și în scopul de răzbunare asupra victimei, în vârstă de 71 de ani, grefată pe un conflict minor preexistent, alcătuirea unui plan de acțiune, pândirea acesteia într-un loc izolat ca și ferocitatea manifestată prin agresarea repetată cu corpuri contondente (uluci) rupte dintr-un gard, inclusiv după căderea la pământ și cu atare intensitate încât a decedat după două zile, urmare multiplelor fracturi costale suferite, a leziunilor interne și externe inclusiv șoc mixt traumatico-hemoragic, în concret prezintă periculozitate de excepție pentru comunitate.
Gradul de maturizare psiho-fiziologică specifică vârstei de 20 de ani ca și conduita adoptată în cursul procesului, impunându-se efectuarea de acte procedurale pentru căutarea și prezentarea în fața organelor de cercetare, atrăgând în comiterea faptei un elev în vârstă de 19 ani, confirmă concluzia că nu există garanții pentru asigurarea prezervării ordinii publice precum și normala desfășurare a procesului.
Datele de mai sus pot conduce și la o eventuală reacție negativă socială privind activitatea instanțelor judecătorești, putând fi acuzate că ar manifesta clemență nejustificată în cazul unor făptuitori inculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni privind viața persoanei.
Conduita adoptată la cercetarea judecătorească ca și celelalte date personale constituie elemente de fapt ce urmează a fi apreciate cu ocazia individualizării sancțiunii penale, în măsura în care la judecata fondului se va pronunța o soluție de condamnare.
Față de cele ce preced, neconstându-se vreun motiv pentru revocarea arestării preventive și înlocuirea acesteia cu o altă măsură restrictivă de libertate mai ușoară, inclusiv aceea prev. de art. 145 cod proc. penală, încheierea atacată se apreciază ca fiind justă și conformă legii iar recursul declarat se va respinge ca nefondat, conform art. 38515pct. 1 lit. b cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 70 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. NE/ Tehnored. GM
4 ex./30 mai 2008
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal/notificare nr. 3113
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Elena Negulescu
