Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 87/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 87/2008
Ședința publică din 10 septembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig judecător
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 20 martie 2008, emisă în dosar nr.351/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin rezoluția din 11 august 2008 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dată în dosar nr.687/II/2/2008.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al petentului, av. C, din Baroul Cluj și apărătorul ales al intimaților și, av., din Baroul Cluj, ambii cu delegații la dosar, lipsă fiind petentul și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea plângerii.
Apărătorul ales al petentului solicită admiterea plângerii, desființarea celor două rezoluții atacate ca netemeinice și nelegale, apreciind că în cauză nu s-au efectuat cercetările prevăzute de Codul d e procedură penală. Procurorul se rezumă a prezenta în ordine cronologică, alfabetică toate hotărârile pronunțate în cauză. Petentul a formulat plângere împotriva executorului judecătoresc pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pe motiv că deși în hotărârea judecătorească se face vorbire despre ridicarea materialelor și a gardului, cu ocazia executării, acestea s-au distrus și nu mai pot fi folosite. Prin urmare, executorul nu a respectat hotărârea judecătorească, deoarece ridicarea nu înseamnă distrugerea. Procurorul nu a făcut verificări pentru aflarea adevărului, nici măcar pentru aflarea adreselor persoanelor pe care petentul, le-a indicat ca fiind autorii distrugerii, dar ale căror adrese nu le-a cunoscut. Nu s-a luat nicio declarație persoanelor respective, singura fiind a executorului judecătoresc. Nu s-a administrat nicio probă în baza căreia să fie pronunțată soluția de respingere a plângerii. Referitor la tardivitatea plângerii, arată că în dosar nu există nicio dovadă de comunicare a rezoluției la 20 martie 2008. Acel borderou nu este semnat și parafat. Petentul a luat la cunoștință de soluția la plângere numai la 17.07.2008, iar raportat la această dată, plângerea este introdusă în termenul legal. În concluzie, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea dosarului la Parchet în vederea completării și efectuării cercetării penale.
Apărătorul ales al intimaților, solicită în principal respingerea plângerii ca fiind tardiv formulată. Comunicarea soluției către părți se face prin borderou, nu se trimite scrisoare cu confirmare de primire individuală. Acest borderou, care face dovada trimiterii la 20 martie 2008 există, astfel că plângerea trebuie respinsă ca tardivă. În ce privește fondul cauzei, apreciază că actele premergătoare efectuate de procuror sunt suficiente, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică. Pe cale de consecință, solicită respingerea plângerii și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarul avocațial, conform chitanței depuse la dosar. Depune și note de ședință pentru a fi avute în vedere la soluționarea plângerii.
Apărătorul petentului arată că nu se face dovada că petentul ar fi luat la cunoștință despre rezoluția atacată, la data de 20 martie 2008. Singura dovadă este ridicarea rezoluției de către avocat la 17.07.2008, altă dovadă nu există.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petent ca nefondată și menținerea ca legale și temeinice a celor două rezoluții atacate. Plângerea a fost înregistrată cu depășirea termenului de 20 zile, soluția fiindu-i comunicată petentului la 28 martie 2008 prin scrisoare recomandată, ori petentul a formulat plângere la sfârșitul lunii iulie 2008. Pe fond, arată că la dosar s-au depus suficiente acte, iar din datele existente s-a tras concluzia că executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu. În mod corect s-a procedat la ridicarea gardului. S-a susținut că a fost distrus, este real, însă operațiunea de executare nu a fost cu intenția de a distruge, ci doar pentru a pune în executare o hotărâre judecătorească. Solicită respingerea plângerii și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin rezoluția din data de 20 martie 2008, dată în dosar nr. 351/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246.pen. și, respectiv, neînceperea urmăririi penale față de, și pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217.pen.
S-a reținut de către procuror că, petentul a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc ( cu sediul în C-N) pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246.pen. și, respectiv, împotriva numiților, și pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217.pen.
Petentul s-a plâns că executorul nu și-a îndeplinit corect atribuțiile în cadrul unei executări silite pe care trebuia să o efectueze, iar celelalte persoane au distrus gardul și materialele ce trebuiau doar ridicat de pe terenul pe care se aflau, conform hotărârii judecătorești puse în executare.
În baza actelor premergătoare, s-a constatat că, prin sentința civilă nr.5396/2005 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 442/R/2006 a Curții de Apel Clujs -a admis acțiunea reclamanților, împotriva petentului din prezenta cauză și, a fost obligat acesta din urmă, să-și ridice materialele de construcție și gardul împletit din fier, cu poartă, de pe terenul reclamanților înscris în, nr. top 4130/2/6 și 4129/1/2/6, iar în caz de refuz, s-a autorizat ca reclamanții să ridice lucrările pe cheltuiala pârâtului.
Conform declarației date de executorul judecătoresc la data de 21.04.2006 s-a obținut încuviințarea executării silite prin încheierea 4200/CC/2005, după care a emis somația din 26.04.2006 cu termen de 10 zile conform art.5802proc.civ. Întrucât până la 12.05.2006 debitorul nu a executat obligația de a face, creditorii au depus o cerere prin care au solicitat un termen pentru executarea obligației de a face pe seama și pe cheltuiala debitorului.
Împotriva măsurii executării silite, debitorul a formulat o contestație la executare și a solicitat suspendarea acesteia. Atât cererea de suspendare cât și contestația au fost respinse prin sent.civilă nr.5039/2006 a Judecătoriei Cluj -
Împotriva acestei hotărâri debitorul a declarat recurs care a fost respins ca nefondat la 11.10.2006 prin decizia nr.1038/2006 a Tribunalului Cluj.
În urma acestor hotărâri judecătorești la data de 25.01.2007 creditorii au solicitat continuarea executării silite, motiv pentru care executorul judecătoresc a emis somația din 25.01.2007.
Urmare acestei somații debitorul a formulat din nou contestație la executare și cerere de suspendare la executare.
Prin încheierea nr.800/CC/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dos- s-a dispus respingerea cererii formulate de având ca obiect suspendarea executării silite începute în dosarul execuțional nr.181/2006 al, totodată fiindu-i aplicată acestuia o amendă judiciară de 700 lei pentru rea credință și tergiversarea executării silite.
Întrucât debitorul a refuzat să achite cheltuielile de executare și de judecată, la data de 20.03.2007 executorul judecătoresc a făcut poprire pe salariul debitorului.
La solicitarea creditorilor, a fost fixat de către executorul judecătoresc termen pentru executarea obligației de a face pe data de 17.07.2007, dată la care executorul a constatat un impediment la executare, în sensul că hotărârea judecătorească nu era opozabilă și soției debitorului, respectiv.
Întrucât prin ordonanța președințială nr.6342/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr-, s-a admis cererea reclamanților împotriva pârâtei (soția debitorului) care a fost obligată să ridice materialele de construcție și gardul împletit din fier cu poartă de pe terenul reclamanților înscris în CF 2894 cu nr.top.-4130/2/6 și 4129/1/2/6, iar în caz de refuz au fost autorizați reclamanții să ridice materialele pe cheltuiala pârâtei a fost înlăturat impedimentul și s-a fixat un nou termen pentru data de 11.09.2007.
Debitorii și, au depus o nouă cerere de suspendare prin care au invocat că sunt proprietari ai terenului și alte motive dar această cerere a fost respinsă prin încheierea nr.2211/CC/2007 a Judecătoriei Cluj -
La termenul fixat pentru 11.09.2007, executarea a fost amânată pentru data de 10.10.2007 întrucât creditorii nu au asigurat muncitorii și utilajele care să ridice gardul și materialele de construcție de pe teren.
Întrucât la termenul din 10.10.2007 creditorii au asigurat muncitorii și utilajele necesare pentru demolarea gardului și ridicarea materialelor de construcției, s-a trecut la executarea silită propriu-zisă și debitorii au fost somați să achite contravaloarea lucrărilor de demolare a gardului și ridicarea materialelor de construcție de pe teren.
Pentru aceste motive s-a apreciat că executorul judecătoresc u și-a îndeplinit în mod corect obligațiile legale de serviciu pe care le avea, respectiv de a pune în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă și prin urmare acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 din penal sau de vreo altă infracțiune.
În plângerea penală formulată de petentul, acesta solicită efectuarea de cercetări pe lângă executorul judecătoresc și față de numiții și din C-N-,.62 jud.C și a numiților, și, aceștia trei cu domiciliul în C-N, dar cu adresă necunoscută de petent, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.217 din penal.
S-a apreciat că și plângerea penală formulată împotriva acestora, nu se bazează pe indicii și date certe că ar fi săvârșit această infracțiune, fiind chiar tendențioasă întrucât persoanele în cauză sunt reclamanții, care au intentat acțiunile civile împotriva petentului pentru a-și valorifica, respectiv pentru a obține printr-o hotărâre judecătorească proprietatea ce le-a fost ocupată abuziv.
Prin urmare, reclamanții pentru a putea să ridice lucrările făcute abuziv de petent pe terenul lor, în mod trebuiau să le dezafecteze, inclusiv să distrugă gardul din beton și stâlpi metalici. Această acțiune a fost autorizată de instanță întrucât petentul a refuzat să o facă și prin urmare ei nu se fac răspunzători de săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.217 penal.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere, conform art.275-278.pr.pen. plângere ce a fost respinsă ca tardivă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin rezoluția din 11 august 2008, dată în dosar nr. 687/II/2/2007. S-a motivat această soluție prin aceea că, deși rezoluția inițială i-a fost comunicată petentului prin scrisoare recomandată, la data de 28 martie 2008 ( conform borderoului de corespondență al parchetului), plângerea la procurorul general s-a formulat abia la data de 31.07.2008, cu depășirea termenului prev. de art. 278 alin.3 pr.pen. chiar dacă avocatul petentului a primit copie de pe rezoluție la 17.07.2008, dată față de care plângerea ar fi în termen.
Împotriva rezoluției procurorului general, în temeiul art.278/1 pr.pen. petentul a formulat plângere la instanță, cauza fiind înregistrată sub nr. de mai sus.
S-a solicitat prin plângere desființarea rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și trimiterea dosarului la procuror în vederea completării cercetării penale.
În primul rând, a fost criticată ca netemeinică soluția procurorului general, întrucât la dosar nu există dovada că, petentul ar fi primit scrisoarea recomandată prin care i s-a comunicat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ci doar dovada că aceasta a fost comunicată. Așa fiind, s-a apreciat că plângerea la procurorul general a fost făcută în termen și trebuia soluționată pe fond de către acesta.
În fața instanței, prin apărătorul ales al petentului, s-au arătat și motivele pentru care rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este considerată nelegală, respectiv, acelea ce au fost invocate și în plângerea adresată procurorului general.
Astfel, s-a arătat că procurorul ce soluționat plângerea penală inițială, nu a efectuat nici un act de cercetare, respectiv, nu a audiat petentul și făptuitorii, a tratat cu superficialitate cauza, neanalizând toate aspectele semnalate în plângere: încălcarea de către executor a titlului executoriu, în sensul că materialele ridicate nu se aflau pe terenul cu nr. top indicate în titlul executoriu, ci pe un teren cu alte nr. top și, executorul nu a făcut nici un demers pentru a lămuri acest aspect, iar pe de altă parte, executorul a autorizat desființarea gardului, deși titlul executoriu permitea doar ridicarea acestuia. De asemenea, procurorul nu s-a pronunțat asupra acuzației privind comiterea infracțiunii de distrugere, nu a ținut seama de ceea ce permitea titlul executoriu - ridicarea gardului și a materialelor de construcție și, nicidecum distrugerea acestora, distrugere comisă de persoanele indicate în plângere. Nu s-a avut în vedere că, în chiar titlul executoriu, instanța a arătat că doar o parte din terenul petentului se suprapune peste terenul intimaților-19,5 mp și, cu toate acestea, l-a obligat pe petent să-și ridice materialele și gardul de pe întreaga suprafață aparținând intimaților ( reclamanți în procesul civil), astfel că a fost în imposibilitate să execute hotărârea.
S-a concluzionat că, din actele dosarului rezultă suficiente date în sensul că făptuitorii se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care s-a formulat plângere și că, deci, se impune tragerea la răspundere penală a acestora, în urma efectuării unei cercetări penale complete.
Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
În primul rând, trebuie precizat că, potrivit art.278/1 pr.pen. ceea ce se atacă la instanța de judecată este rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și nu rezoluția procurorului general prin care s-a respins plângerea petentului formulată în temeiul art.275-278.pr.pen. Așa fiind, în speță este irelevant temeiul respingerii plângerii de către procurorul general - tardivitatea ( care, oricum, nu este incidentă în cauză), instanța învestită în temeiul art. 278/1 pr.pen. urmând a analiza rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Potrivit art.224 alin.1 pr.pen. în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare, iar potrivit art. 228 alin.1 pr.pen. organul de urmărire penală dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art.10, cu excepția celui de la lit. b/1.
Rezultă din cuprinsul acestor texte legale că, efectuarea actelor premergătoare nu este obligatorie, iar dacă se efectuează astfel de acte ( care nu sunt nominalizate, fiind deci lăsate la aprecierea procurorului, cele care se impun), pe baza acestora sau chiar numai din cuprinsul actului de sesizare, procurorul poate dispune sau nu, începerea urmăririi penale, acestea fiind suficiente ( în funcție de conținutul lor) pentru a se putea dispune o soluție procedurală în cauză.
Curtea constată că în mod corect procurorul - pe baza actului de sesizare (plângerea petentului) și al actelor premergătoare efectuate în cauză ( declarația executorului judecătoresc, copii ale actelor din dosarul execuțional, hotărârile judecătorești date în contestațiile la executare) - a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art.10 lit. d pr.pen. respectiv lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate de petent - abuz în serviciu și distrugere, caz în care nu poate fi pusă în mișcarea acțiunea penală împotriva făptuitorilor și deci, nu poate fi începută urmărirea penală.
Pentru a fi în prezența infracțiunii prev. de art.246 pen. este necesar ca funcționarul public, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească în mod defectuos, iar prin aceasta să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În speță, s-a constatat corect de către procuror că, executorul judecătoresc, în conformitate cu atribuțiile sale de serviciu, a pus în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă și, chiar dacă interesele petentului au fost vătămate prin aceasta, nu pot fi apreciate aceste interese ca fiind legale, de vreme ce o hotărâre irevocabilă a statuat o altă stare de fapt decât cea invocată de petent. Faptul că executorul nu a făcut demersuri pentru a lămuri apărările arătate de petent ( că materialele de construcție și gardul din fier împletit nu s-ar fi aflat pe terenul cu nr. top arătate de instanță în titlul executoriu, ci pe terenuri cu alte nr. top), nu înseamnă neîndeplinirea de către executor a unui act ce intra în atribuțiile sale de serviciu sau îndeplinirea defectuoasă a unui astfel de act, pentru că, apărările petentului sunt în fapt chestiuni de fond, asupra cărora au statuat irevocabil instanțele civile, atât cu ocazia judecării fondului litigiului, dar și cu ocazia soluționării contestațiilor la executare, pe care le-a formulat petentul.
De asemenea, nici faptul că executorul a autorizat ridicarea materialelor și a gardului, într-o modalitate ce nu a convenit petentului, nu este un act de natura celui prev. de art.246 pen. întrucât, în mod, pentru ridicarea acestora s-a impus dezafectarea și distrugerea lor, neexistând o altă modalitate de punere în executare a hotărârii, în condițiile în care petentul, deși avea posibilitatea să efectueze el însuși aceste operațiuni, a refuzat acest lucru, pârâții fiind autorizați de către instanță, să facă ei aceste lucrări, în această situație.
Pentru aceleași considerente, nu se poarte reține nici întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de distrugere, respectiv lipsa intenției, în contextul în care distrugerea s-a făcut pentru punerea în executare a unei hotărâri, pe care petentul a refuzat să o execute, el însuși.
Materialul de urmărire penală se apreciază a fi corespunzător soluției ce s-a pronunțat în cauză, oferind suficiente date, care să creeze procurorului convingerea că, nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, nefiind obligatorie, potrivit legii, audierea tuturor persoanelor implicate sau indicate de petent, de vreme ce, actele de la dosar, în mod corect au fost considerate suficiente, pentru a permite pronunțarea unei soluții procedurale în cauză.
În consecință, se constată legală și temeinică rezoluția atacată de petent, iar plângerea acestuia nefondată, urmând a fi respinsă, în temeiul art. 278/1 alin.8 lit. a pr.pen.
În baza art. 193 alin.6 și art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat petentul să plătească 1000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial (chitanță onorariu - fila 18 ) către intimatul și, respectiv, suma de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278/1 alin.8 lit.a pr.pen. respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul domiciliat în C-N B-dul 21 1989 nr.26,.1 JUD.C - împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 20 martie 2008, emisă în dosar nr. 351/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În baza art.193 alin.6 pr.pen. obligă petentul să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
În baza art. 192 alin.2 pr. pen. obligă petentul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu petentul și intimații.
Pronunțată în ședința publică din 10.09. 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.AC
Dact.NM/3ex.
22.09.2008
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig
