Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1087/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--04.11.2009
DECIZIA PENALĂ NR.1087/
Ședința publică din data de 05.11.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror .
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații A, A, împotriva încheierii penale nr.143/CC din 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți, toți în stare de arest preventiv, a asistată de avocat ales, A asistat de avocat din oficiu, asistat din oficiu de avocat, asistat de avocat ales, asistat din oficiu de avocat, asistat de avocat ales, asistat de avocat din oficiu
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Prin cererea depusă la dosar prin registratură avocat, în calitate de apărător ales al inculpatului solicită amânarea cauzei, dacă se poate pe data de 06.11.2009 având în vedere că îi este imposibil să ajungă la T, întrucât are cauze la Judecătoria Hunedoara cu 14 inculpați arestați aflați în stare de judecată. copia împuternicirii avocațiale.
Inculpatul recurent solicită amânarea cauzei față de lipsa apărătorului ales.
Avocat se opune la cererea de amânare formulată susținând că nu poate fi prezent în data de 06.11.2009 deoarece merge la o consfătuire și la parchet pentru audierea unui inculpat.
Apărătorii celorlalți inculpați lasă la aprecierea instanței cererea de amânare formulată.
Procurorul nu se opune la amânarea cauzei.
Instanța apreciind că nu este posibilă amânarea cauzei pentru data de 06.11.2009, având în vedere că arestarea inculpaților s-a dispus prin încheierea nr. 134/CC din 09.10.2009 pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 09.10.2009 până la data de 06.11.2009, și având în vedere că și avocat nu poate fi prezent la data de 06.11.2009 în instanță, pune la dispoziția avocatului din oficiu dosarul pentru studiu până la ora 12,00 când va fi apelată cauza.
Se reiau dezbaterile la ora 12,300, se procedează la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar, după ce în prealabil le-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei
Apărătorul ales al inculpatei a, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, cel puțin cerința existenței unor probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că această cauză a fost cercetată de un organ necompetent și că această necompetență materială atrage nulitatea încheierii, excepție invocată și la parchet dar care nu a fost luată în considerare. Arată că trebuie să se facă distincție între pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea reprezenta lăsarea în libertate a unui inculpat și pericolul generic al faptei sau faptelor pentru care acesta este cercetat.
Apărătorul ales al inculpatului împărtășește concluziile colegului său avocat în sensul că nu era DNA competent să facă cercetări în acest dosar. Pe fond arată că din probele administrate până în prezent, nu rezultă că inculpatul ar fi comis infracțiunea de înșelăciune, neexistând inducerea în eroare din partea acestuia având în vedere că inculpata cunoștea caracterul fals al adeverințelor. Mai arată că inculpatul nu are antecedente penale, că împrumutul a fost contractat în anul 2005 și până în luna iunie 2008 toate ratele au fost achitate la zi, însă în vara anului 2008 societățile inculpatului a intrat în insolvență și acesta s-a aflat în imposibilitatea de a mai putea plăti ratele către bancă, situație independentă de voința sa. Susține că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, faptul că prejudiciul nu este conturat nu reprezintă temei al prelungirii arestării preventive. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare să nu se mai fie menținută măsura arestării preventive față de inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și să nu se mai mențină măsura arestării preventive față de inculpat. Arată că a invocat nulitatea mandatului de arestare preventivă din 09.10.2009 cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, apreciind că nulitatea invocată, întrucât viza executarea mandatului, trebuia soluționată în ședință publică, nu prin aceeași încheiere prin care a fost prelungită durata arestării preventive. Susține că inculpatului i-a fost emis mandat de arestare în baza altor infracțiuni decât a celor care i-au fost aduse la cunoștință prin procesul verbal, și că potrivit art. 151 alin. 3 lit.f Cod procedură penală în mandatul de arestare trebuia să se arate încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege, și că prin încălcarea acestor dispoziții legale este încălcat totodată art. 5 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Totodată consideră că în mod nelegal a fost prelungită durata arestării preventive față de inculpat. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile art. 155 Cod procedură penală întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială nu impun în continuare privarea de libertate și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Totodată apreciază că pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat în concret, neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptei, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzută de lege.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DNA și cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Apărătorul din oficiu al inculpaților A și este de acord cu concluziile colegilor, solicitând cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor formulate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Timiș având în vedere că temeiurile arestării impun în continuare privarea de libertate. Apreciază că modalitatea săvârșirii infracțiunilor așa cum este reținută la urmărirea penală, numărul M al inculpaților și valoarea prejudiciului produs, comportarea inculpaților dovedesc pericolul pe care-l prezintă pentru societate lăsarea în libertate a acestora. Față de motivul invocat de apărătorul ales al inculpatei a privind neconpetența materiala a DNA precizează că având în vedere prejudiciul foarte M de 2.600.000 euro și având în vedere că faptele sunt săvârșite în formă continuată, competența aparține DNA.
Inculpata recurentă a solicită admiterea recursului susținând că se declară de acord cu concluziile apărătorului.
Inculpatul recurent se declară de acord cu susținerile apărătorului solicitând admiterea recursului.
Inculpatul recurent arată că este de acord cu concluziile avocatului și solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent, având cuvântul arată că este de acord cu concluziile apărătorului, solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent, având cuvântul arată că este de acord cu susținerile apărătorului, și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul recurent, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
prin încheierea penală nr. 143/CC din 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, a fost respină excepția nulității absolute a mandatului de arestare preventivă nr.90 din data de 09.10.2009,emis de Tribunalul Timiș pe numele inculpatului, invocată de apărătorul ales al acestuia.
În baza art. 139 alin.1 rap.C.P.P. la art. 145.C.P.P. /145 indice 1.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, formulate de inculpații și, prin apărători.
În baza art. 159 Cod procedură penală, a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
- a - fiica lui și, născută la data de 27.11.1970 în L, jud. A,. în comuna, sat, nr. 17, jud. A, CNP -;
- A - fiul lui și, născut la data de 08.04.1976 în com., jud. H,. în com., sat, nr. 176, jud. H, CNP -;
- - fiul lui și, născut la data de 04 aprilie 1966 în com., jud. C,. în com., sat, nr. 24, jud. A, CNP -;
- - fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1975 în L, jud. A,. în A, str. -,. 25,. A,. 4,. 9, jud. A, cu reședința în, nr. 321, jud. A, CNP -;
- - fiul lui și, născut la data de 20 octombrie 1955 în com, jud. S,. în A,-,. 1, jud. A, cu reședința în A,-, jud. A, CNP -;
-, fiul lui și a, născut la data de 22 octombrie 1973 în A, jud. A, domiciliat în com., sat, nr. 215, jud. A, cetățenia română, CNP -;
- - fiul lui și, născut la data de 17 aprilie 1988 în com. Lespezi, jud. I,. în com. sat, nr. 437, jud. A, CNP -;
pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 07.11.2009 până la data de 06.12.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 02.11.2009 sub număr unic de dosar -, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații a, A, pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivarea propunerii, s-a arătat că inculpații a căror măsură a arestării preventive se solicită să fie prelungită, sunt cercetați pentru următoarele infracțiuni, după cum urmează.
1. a, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246.Cod Penal comb. cu art. 2481.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal în condițiile art. 258.Cod Penal; art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 323 al. 1.Cod Penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a
Cod Penal2. - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal; art. 288 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 323 al. 1.Cod Penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a
Cod Penal3. - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal; art. 288 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 323 al. 1.p; totul cu aplic. art. 33 lit. a
Cod Penal4. - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal; art. 288 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 323 al. 1.Cod Penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a
Cod Penal5. - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal; art. 288 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 323 al. 1.Cod Penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a
Cod Penal6., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal; art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; art. 323 al. 1.Cod Penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a
Cod Penal7. - cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 26.Cod Penal art. 215 al. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal; art. 323 al. 1.Cod Penal, cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalÎn fapt, în sarcina celor șapte inculpați, pe baza materialului probator administrat, s-a reținut de către organele de urmărire penală că, în data de 27.08.2008, Banca Comercială Română a solicitat efectuarea cercetărilor față de 16 persoane fizice, care au formulat cereri și li s-a aprobat obținerea unor credite bancare, folosind în acel scop adeverințe de salariu și contracte de muncă din care rezulta că erau angajați la, jud. A, REALY CONS, jud. H și, jud. A, sau la alte societăți comerciale, documentele folosite pentru obținerea creditelor prezentând neregularități și fiind transmise băncii toate de la același număr de fax, respectiv 0257--, număr ce care aparținea A, jud. A, societate administrată în acel moment de către numitul, administrator și al, jud.
În aceeași plângere s-a mai susținut, bazat pe adresa 7284/10.07.2008 emisă de Direcția Managementul - Direcția din cadrul, că acele credite acordate persoanelor față de care s-a formulat plângerea, au fost aprobate, alături de alte credite acordate cu încălcarea unor norme procedurale interne, de către agenția din, jud. A, a Băncii Comerciale Române, iar valoarea prejudiciului cauzat prin aprobarea acelor credite era de 1.000.000 Euro, sumă cu care banca a menționat că se constituie parte civilă, urmând a actualiza valoarea prejudiciului în funcție de situațiile ce urma a le identifica ulterior în urma altor verificări.
În data de 27.03.2009, Banca Comercială Română a formulat o nouă plângere penală și împotriva funcționarelor a- (directoare a Agenției a - Sucursala A), și M ( consilieri credit retail la aceeași agenție bancară), arătând că, în urma verificărilor suplimentare efectuate cu privire la creditele acordate persoanelor față de care a formulat plângerea adresată Inspectoratului de Poliție al Județului A la data de 27.08.2008, a rezultat că valoarea prejudiciului cauzat se ridica la suma de 2.152.000 Euro, sumă cu care se constituia parte civilă în cauză și care se datora faptului că "dosarele de credit au fost întocmite și aprobate în calitate de decider de către M și - consiliere credit retail cu încălcarea normelor interne de creditare" iar "decizia de creditare (aprobare dată la nivel de director executiv - ) [a fost luată] cu încălcarea normelor interne ale băncii, a responsabilităților și a limitelor de autoritate stabilite prin fișa postului".
În urma verificărilor efectuate de organele de poliție din cadrul A, au fost identificate aproximativ 200 de persoane care au solicitat și au obținut credite bancare pe baza unor documente false ce păreau a fi emise de către societățile comerciale anterior menționate, după aprobarea creditului și ridicarea sumelor de bani de la. - Agenția, acele persoane încredințând banii obținuți unora din administratorii societăților comerciale anterior menționate, solicitanților creditelor fiindu-le remise din sumele de bani ridicate sume cuprinse între 300-1.500 Euro, în funcție de înțelegerea inițială avută cu administratorii firmelor.
În acest sens, relevant este documentul intitulat " de plată" semnat de prin care acesta recunoaște debitul restant de 89.687,75 RON pe care îl datorează și se obligă a achita ratele restante pentru un număr de 28 de debitori.
Din probele administrate ulterior a rezultat că, profitând de atribuțiile pe care le avea, prin încălcarea acelor atribuții, aaa cordat mai multor persoane credite bancare, fără ca în mod legal acele persoane să poată beneficia de credite, nefiind, pe baza unor documente false, banii primiți de acele persoane fiind remiși administratorilor unor societăți comerciale care întocmiseră în fals actele necesare pentru ca acele persoane să poată accesa creditele pe care le obținuseră.
În acest sens, fiind contactată de învinuiții, și, administratori ai, și, direct în cazul primilor doi învinuiți și prin intermediul unei alte persoane în cazul celui de al treilea, deoarece acestora nu li se mai puteau aproba acordarea altor credite, la sugestia învinuitei a au contactat alte persoane care acceptau să solicite acordarea unor credite, urmând ca banii obținuți să îi remită celor trei inculpați, solicitanții creditelor urmând a primi pentru faptul că fuseseră de acord a solicita credite, diferite sume de bani cuprinse între câteva sute de lei și 1.000 Euro.
Pentru identificarea acelor persoane, tot la sugestia inculpatei a, administratorii societăților comerciale anterior menționate au solicitat sprijinul angajaților firmelor ai căror administratori erau, solicitându-le acelor persoane angajarea unor credite bancare, angajându-se că vor achita ei ratele aferente acelor credite, deși puteau și aveau reprezentarea că posibilitatea achitării ratelor era peste capacitatea lor de rambursare, atâta timp cât cei trei inculpați și nici societățile comerciale ai căror administratori erau nu dispuneau de posibilitățile financiare și nici de veniturile necesare rambursării acelor credite.
Ulterior, după ce ceilalți angajați ai acelor societăți comerciale care nu solicitaseră credite nu au mai fost de acord să întocmească cereri de acordare a unor credite, tot la sugestia învinuitei a, cei trei inculpați mai sus menționați au căutat și identificat alte persoane care să fie de acord a solicita acordarea unor credite iar banii obținuți în urma aprobării acelor credite să îi remită învinuiților, și, scop în care primii doi inculpați au apelat la ajutorul inculpaților, și pentru găsirea altor persoane dispuse a solicita credite iar banii obținuți să îi remită administratorilor.
Deoarece numărul documentelor ce purtau ștampilele acelorași firme crescuse, la sugestia inculpatei a, în activitatea de obținerea a creditelor a fost cooptat și angrenat și inculpatul A, administrator al Realy Cons, firmă ai cărei angajați fără forme legale au solicitat credite iar banii obținuți i-au remis inculpatului, inculpatul A desfășurând și activități menite a identifica noi persoane care să obțină credite și să remită sumele de bani obținute inculpatului.
Edificator în acest sens este procesul verbal încheiat în data de 09.09.2009 în care îi solicită inculpatului A să identifice alte persoane dispuse a solicita credite și să îi remită acestuia suma de bani obținută.
În scopul obținerii acelor credite administratorii celor trei societăți comerciale anterior menționate au întocmit în fals contracte de muncă fictive prin care au atestat în mode nereal că acele persoane erau angajate ale acelor societăți comerciale, sau, în cazul persoanelor angajate ale acelor firme, le-au falsificat contractele de muncă prin ștergerea salariului înscris și suprascrierea unui salariu mult superior, sens în care întocmeau adeverințe de salariu nereale în care au consemnat sume mult mai mari decât cele ce le primeau în realitate acele persoane cu titlul de venit.
Cu privire la activitățile infracționale comise inculpații și au adoptat o atitudine de sfidare, atitudine ce se regăsește de altfel și la inculpații A, și persoane care, deși au avut o implicare activă, însemnată și îndelungată în desfășurarea activității infracționale, fiind cei care identificau și racolau persoane dispuse a solicita, în schimbul unor sume de bani, credite bancare, deși nu îndeplineau condițiile legale, unii dintre inculpații menționați anterior chiar completând documentele false folosite la obținerea creditelor, aspecte despre care acești nu au nici un regret și nici o reticență în a le descrie, considerând doar că "au ajutat" pe ceilalți inculpați în activitatea de a obține diferite sume de bani, și considerând chiar "nevinovată" contribuția lor la obținerea acelor sume de bani.
este considerată de inculpatul activitatea infracțională desfășurată și chiar justificată în opinia sa, deoarece era singura posibilitate de a rezolva "problemele" pe care le avea, "probleme" pentru care acesta a fost judecat în dosarul Tribunalului Arad - și condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, aspect ce denotă iar atitudinea acestuia de dispreț față de normele legale referitoare la acordarea creditelor și de legile și ordinea de drept.
Mai mult, pe lângă lipsa regretelor față de faptele comise, inculpatul era ferm decis să își continue activitatea infracțională după cum rezultă din transcrierea unei convorbiri telefonice în care acesta își exprimă hotărârea infracțională de a mai lua un credit "mai M" din care să acopere restanțele existente la creditele contactate până în acel moment și să continue activitatea infracțională:
": [] că dacă ei nu trimiteau articolele alea în ziare și astea,eu obțineam un credit,rambursam o parte din el și așa mai departe"
Dovada hotărârii infracționale de a continua activitatea infracțională este întărită și de procesul verbal încheiat în data de 09.09.2009 în urma discuției avute cu inculpatul A în care acesta susține că a fost contactat de inculpatul care i-a solicitat să identifice altă persoană dispusă a solicita credite iar ulterior să îi remită acestuia banii obținuți, persoană care în "limbajul" folosit de și "decodificat" de inculpatul se numește "1 metru cub de lemne".
Edificatoare în acest sens este și o altă discuție ce avut loc în data de 08.09. ora 09:44:59 între și o altă persoană "" (posibil fratele acestuia ) din care reiese indubitabil continuarea activității infracționale ("bag continuu") cu ajutorul altei persoane ("că-i omul acesta ce-mi găsește și mie") ce identifică persoane care sunt dispuse a solicita credite și a-i remite acestuia sumele de bani obținute în urma acordării creditelor, precum și faptul că inculpatul, deși cunoștea că era cercetat în mai multe dosare instrumentate de A și fusese deja audiat în prezentul dosar, astfel că acesta știa faptul că organele de cercetare penală aveau cunoștință de activitatea infracțională a acestuia, a mai obținut prin intermediul altor persoane credite ("la depozit am băgat patru și s-o oprit deodată"), aspect ce dovedește perseverența infracțională a acestuia:
": . găsești și mie un client să bag lemne continuu că mi-o căzut o mașină să-i dau una cu macara și să iau una din asta mică?
: A, păi nu știu măi,deci bag continuu,că-i omu acesta ce-mi găsește și mie. La depozitam băgat patruși s-o oprit deodată."
Aceste aspecte au fost stabilite în urma audierii persoanelor implicare în obținerea creditelor și a interceptărilor efectuate în cauză, până în prezent fiind identificate peste 237 de persoane ce au solicitat obținerea unor credite cu ajutorul documentelor false întocmite de inculpații arestați în prezenta cauză.
În probațiune, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 23/P/2009 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara (74 volume).
La termenul din data de 03.11.2009, apărătorul ales al inculpatului a invocat excepția nulității absolute a mandatului de arestare preventivă nr. 90/09.10.2009, în condițiile art. 197 aliniat 2.C.P.P. Apărătorul precizează că, potrivit acestui text de lege, dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar conform aliniatului 3 al aceluiași articol, nulitatea prevăzută la aliniatul 2 nu poate fi înlăturată în niciun mod, ea putând fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu. Astfel, se arată că, prin rezoluția din data de 16.09.2009 a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului pe care îl asistă pentru art. 26.Cod Penal rap. la art. 248.Cod Penal combinat cu art. 248 indice 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, încadrare juridică care a fost ulterior schimbată, în sensul că sunt incidente disp. art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5.Cod Penal și că sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. 1.Cod Penal, extinzându-se astfel urmărirea penală. În continuare, se arată că, prin încheierea penală nr. 134/CC/09.10.2009 s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pentru art. 26.Cod Penal rap. la art. 248.Cod Penal, combinat cu art. 248 indice 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 aliniat 2.Cod Penal și a art. 323 alin. 1.Cod Penal. Astfel, inculpatului i-a fost emis mandat de arestare preventivă în baza altor infracțiuni decât a celor care i-au fost aduse la cunoștință prin procesul verbal din data de 09.10.2009.
Se mai arată că, odată cu încălcarea acestor dispoziții, este încălcat totodată art. 5 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căreia orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt și într-o limbă pe care o înțelege, asupra motivelor arestării sale și asupra oricărei acuzații aduse împotriva sa. Se precizează că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sintetizat principiile de interpretare ale textului arătat, în sensul că acestea enunță o garanție elementară a oricărei persoane arestată de a cunoaște motivul pentru care a fost arestată, atât motivele de fapt și de drept. Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea excepției invocată și punerea în libertate a inculpatului.
Tribunalul, analizând excepția invocată, prin prisma afirmațiilor apărătorului ales al inculpatului și actele aflate la dosarul cauzei, constată că, într-adevăr, pe numele inculpatului a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 90/09.10.2009 de către Tribunalul Timiș, în acest mandat, la încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetat inculpatul fiind trecute următoarele texte de lege: 26.Cod Penal rap. la art. 248.Cod Penal, combinat cu art. 248 indice 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 aliniat 2.Cod Penal și a art. 323 alin. 1.Cod Penal
Din analiza încheierii penale nr. 134/CC/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, având în vedere mandatul de arestare preventivă nr. 90 emis pe numele inculpatului, a constatat că judecătorul a avut în vedere noua încadrare juridică a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, respectiv art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 323 alin. 1.Cod Penal, și că, prin ordonanța din data de 09.10.2009 i s-a adus la cunoștință inculpatului încadrarea juridică, semnând de luare la cunoștință. Mai mult decât atât, propunerea de arestare preventivă a inculpaților formulată de Direcția Națională Anticorupție vizează noua încadrare a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, propunere care a stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor înscrisă în mandatul emis pe numele inculpatului, s-a constatat că aceasta cuprinde o eroare materială care nu conduce la nulitatea absolută a acestui mandat și, mai mult, neregularitatea nu a fost invocată de către inculpat în calea de atac a recursului împotriva încheierii de arestare preventivă.
Pentru aceste considerente,a fost respinsă excepția invocată.
Referitor la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, s-a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr. 134/CC/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 09.10.2009 până la data de 06.11.2009.
Potrivit dispozițiilor art.155 Cpp, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Sub acest aspect, instanța a constatat că, deși toți apărătorii inculpaților au invocat faptul că în prezenta cauză nu au existat temeiuri care să justifice luarea măsurii arestului preventiv, nu mai este în măsură să analizeze existența sau inexistența acestor temeiuri. Prin încheierea penală nr. 134/CC/09.10.2009 a Tribunalului Timiș, judecătorul s-a pronunțat asupra acestor temeiuri. Inculpații au atacat cu recurs încheierea, recursurile fiind respinse de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în soluționarea căilor de atac instanța de recurs analizând apărările inculpaților, care au invocat lipsa de temeinicie a luării măsurii preventive, fără ca aceste apărări să fie reținute, astfel că, în condițiile în care încheierea Tribunalului Timiș prin care s-a dispus luarea măsurilor preventive față de inculpați au rămas definitive, temeinicia acestor hotărâri judecătorești nu mai poate fi pusă în discuție.
Cu prilejul soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, instanța trebuie să se raporteze la perioada de timp cuprinsă între momentul rămânerii definitive a încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestului și momentul soluționării acestei propuneri, urmând să stabilească dacă temeiurile care au justificat privarea de libertate a inculpaților se mențin ori s-au schimbat, sau dacă au apărut temeiuri noi care să determine o asemenea măsură.
Or, examinând dosarul de urmărire penală, instanța a constatat că, pe de o parte, în prezenta cauză, nu se poate tăgădui legalitatea măsurilor preventive dispuse față de inculpați, iar, pe de altă parte, din datele existente rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fi comis o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai M de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis acele fapte, astfel că s-a putut constata că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Sub acest aspect, instanța a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. În consecință, chiar și legiuitorul român a prevăzut faptul că pentru a se putea dispune luarea măsurii arestului preventiv față de o persoană este suficientă existența unor indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, indicii care, potrivit dispozițiilor art.681sunt C.P.P. definite ca fiind orice date din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta. În consecință, spre deosebire de condamnare, când instanța de judecată trebuie să dovedească fără echivoc vinovăția inculpatului, iar hotărârea de condamnare să se întemeieze pe probe, la luarea măsurii arestului preventiv sun suficiente și anumite date care să conducă către o concluzie plauzibilă că persoana în cauză este posibil să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, care poate sau nu să fie o infracțiune. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane, persoană care, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în baza prezumției de nevinovăție, este considerată nevinovată.
Or, în prezenta cauză, există suficiente astfel de date care să conducă la concluzia că este posibil ca inculpații a, A, să fie implicați în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.
Astfel, așa cum a constatat judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive, deși inculpata a nu a recunoscut în niciun moment comiterea faptelor, declarațiile sale sunt contrazise de către declarațiile coinculpaților. Pot fi observate declarațiile inculpaților, și care recunosc implicarea lor în activitatea care formează obiectul prezentului dosar.
La dosarul cauzei există și numeroase declarații ale unor martori care confirmă implicarea inculpaților în obținerea unor credite frauduloase. În acest sens pot fi observate declarațiile martorilor, Cute, ia, G, Liker, G,;, A, G, B, Stănel A, s, toți acești martori fiind persoane cărora li s-au întocmit de către inculpați contracte de muncă sau adeverințe de venit false, care ulterior au fost folosite pentru obținerea unor credite de la Agenția BCR.
În momentul în care a fost dispusă măsura arestării preventive, judecătorul a apreciat, referitor la persoana celor șapte inculpați, că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În acest sens, s-a reținut că noțiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal. Inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, a recunoscut posibilitatea ca, atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă, să se poată dispune privarea de libertate a autorului, cel puțin pentru o perioadă de timp.
Judecătorul a mai reținut că într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la integritatea patrimoniului reprezintă una dintre valorile fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în mod repetat în încălcarea gravă a unuia dintre drepturile prin care se exprimă personalitatea umană (dreptul de proprietate, respectarea acestuia presupunând și buna credință a celor care intră în relațiile sociale cu caracter patrimonial), ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
De asemenea, judecătorul a constatat că potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Or, în prezenta cauză, un asemenea interes este evident. Cu privire la persoana inculpaților există suficiente suspiciuni legate de posibilitatea ca, în ciuda faptului că împotriva lor a fost începută urmărirea penală, ei să continue desfășurarea unor activități ilicite. În acest sens, pot fi observate, atât procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din cuprinsul cărora se poate observa că inculpații continuă să discute pe tema obținerii unor credite, cât și procesele verbale de percheziție domiciliară, la unul dintre inculpați fiind descoperite contracte de credit în alb, precum și împrejurarea că unul dintre inculpați, deși a suferit o condamnare definitivă pentru același gen de fapte, nu a renunțat la realizarea unor acțiuni cu un caracter suspect.
De asemenea, judecătorul a mai considerat, că, în prezenta cauză, fiind vorba de implicarea mai multor persoane în comiterea unor fapte grave referitoare la păstrarea și respectarea patrimoniului persoanei, indiferent dacă este vorba despre o persoană fizică sau juridică, autoritățile fiind obligate să intervină de o manieră eficace pentru a asigura protecția acestui patrimoniu împotriva oricărei ingerințe neautorizate, lăsarea în libertate a celor 7 inculpați, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea acțiuni, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
Or, analizând actele existente la dosar, s-a putut constata că aceste aspecte nu s-au modificat, continuând să justifice privarea de libertate a celor 7 inculpați.
Este evident că, raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, s-a putut observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 159.C.P.P. a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați, pe o perioadă de 30 zile.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea, formulate de inculpații și, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145.C.P.P. /145 indice 1.C.P.P. a respins-o, motivat de faptul că temeiurile în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive nu s-au schimbat.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit măsura arestării preventive a lor a fost prelungită.
Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate.
Potrivit dispozițiilor art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prin încheierea penală nr.134/CC din 09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, în baza prevederilor art.148 lit.f Cod procedură penală, dispoziții potrivit cărora măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și dacă inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Infracțiunile reținute la urmărirea penală în seama inculpaților sunt pedepsite cu închisoare mai M de 4 ani, astfel că prima condiție prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, privind cuantumul pedepsei închisorii este îndeplinită.
Modalitatea săvârșirii infracțiunilor așa cum este reținută la urmărirea penală, numărul M al inculpaților și valoarea prejudiciului produs, comportarea inculpaților dovedesc pericolul pe care-l prezintă pentru societate lăsarea în libertate a acestora.
Obținerea de credite bancare prin folosirea unor adeverințe false, din care rezultă calitatea de salariați a împrumutaților constituie un fenomen în societatea românească, instanțele fiind confruntate frecvent cu astfel de fapte penale, astfel că numai printr-o sancționare se poate reinstala ordinea de drept, se poate asigura liniștea cetățenilor ale căror depuneri bănești și drepturi salariale se află în depozitul băncilor, depozite ce sunt periclitate prin astfel de infracțiuni.
Așa fiind, în baza prevederilor art.38515alin.1, pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul prevederilor art.192 alin. 2 Cod procedură penală, fiecare inculpat recurent va fi obligat la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului Tas umei de 400 lei, pentru apărarea efectuată inculpaților, și
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC IDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A, A, și, împotriva încheierii penale nr.143/CC/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat recurent la plata a câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 400 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 09.11.2009
Tehnored.
2ex/13.11.2009
Prima inst. Trib. T-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--04.11.2009
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.1087/
Ședința publică din data de 05.11.2009
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A, A, și, împotriva încheierii penale nr.143/CC/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat recurent la plata a câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 400 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
