Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1086/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 03.11.2009
DECIZIA PENALĂ NR.1086/
Ședința publică din data de 05.11.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 02.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare, în principal revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi țara sau localitatea. În susținerea celor solicitate arată că nu există nici un indiciu a săvârșirii infracțiunii de către inculpat, că din probele administrate în cauză nu rezultă nici un prejudiciu și nicio legătură concretă a inculpatului cu fapta. Consideră că se impune a se stabili care sunt faptele pentru care sunt acuzați inculpații, care sunt probele ce susțin acuzațiile, care este contribuția fiecărui inculpat la activitatea infracțională, în ce ar constă pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate, iar nu prezentarea acestui pericol în mod generic, prin raportate la toți inculpații. Mai susține că Tribunalul Timiș nu s-a pronunțat în nici un mod în ce privește cererea subsidiară de înlocuire a măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca legală și temeinică, apreciind că măsura arestării preventive fost prelungită și menținută în mod temeinic și legal, având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură să modifice temeiurile ce au fost avute în vederea la luarea, respectiv prelungirea și menținerea stării de arest.
Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală din 02 noiembrie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpații, și și a menținut măsura arestării preventive dispuse față de inculpații:
-, fiul lui G și, născut la 16.09.1980 în B, județ B, cu domiciliul în B-, -. A.20, CNP -; cetățean român,studii medii, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 28/21.03.2009 emis de Tribunalul Timiș:
- - născut la 26.- în B, jud. B, fiul lui și, CNP -, domiciliat în B- - Sc. D. 3, jud. B, fără antecedente penale, șofer, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 30/21.03.2009;
- - fiul lui și, născut la 7.01.1981 în B, județ B, cu domiciliul în B-, -. B,. 10 CNP -, cu antecedente penale, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 32/21.03.2009 emis de Tribunalul Timiș;
- - născut la 27.04.1982 în B, jud. B, fiul lui și, CNP - domiciliat în B- -. B,. 31, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 29/21.03.2009 emis de Tribunalul Timiș;
- ROBIN - fiul lui și născut la 27.08.1982 în B, cu domiciliul în B- -. C,. 18, CNP -, cu antecedente penale, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 31/21.03.2009 emis de Tribunalul Timiș.
urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 31.12.2009.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de apărătorii inculpaților.
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, -, instanță a constatat că față de inculpați continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că faptele pentru care sunt trimiși în judecată inculpații vizează infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, caracterul organizat al desfășurării activității infracționale, circumstanțele personale ale inculpaților.
În aceste împrejurări, instanța a constatat că presupunerea rezonabilă conform căreia inculpații s-ar face vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina acestora, privește fapte grave, care implică activitatea mai multor persoane, amploarea activității fiind dată nu doar de numărul mare de inculpați, ci și de numărul mare de părți civile și de cuantumul ridicat al prejudiciului, care aduc atingere patrimoniului.
De asemenea, instanța a constatat că faptele reținute în sarcina inculpaților au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, inclusiv asupra comunităților din care fac parte și inculpații, impunând obligația de a se lua toate măsurile necesare și rezonabile pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
Lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației, iar mai mult decât atât acest gen de fapte neurmate de o ripostă fermă a societății implică întreținerea climatului infracțional și sfidarea legii.
Deși s- avut în vedere durata arestului preventiv și menținerea unui caracter rezonabil al acesteia, s-a apreciat că prin menținerea acestei măsuri preventive privative de libertate față de inculpați se urmărește stabilirea unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care s-a reținut că există indicii relativ la participarea inculpaților, și totodată acestea s-au concretizat în trimiterea în judecată a inculpaților.
Pentru considerentele expuse mai sus și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică și că nu au intervenit elemente noi de natură să modifice temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea, respectiv prelungirea și menținerea stării de arest preventiv, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 31.12.2009, și au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii penale din 2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii concluziilor orale, aspectele invocate de inculpat fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că activitatea infracțională a inculpatului s-a materializat în constituirea unui grup infracțional organizat, structurat și foarte bine conturat și planificat, grup constituit pentru o perioadă lungă de timp, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor grave de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, tâlhărie, spălare de bani, în vederea obținerii în mod direct a unui beneficiu material; în sustragerea sau încercarea de a sustrage în mod repetat, împreună cu alte persoane, pe timp de noapte și prin escaladare și distrugerea bancomatelor suma totală de 1.001.335 lei din localitățile P, M și; în sustragerea împreună cu alte persoane, pe timp de noapte și prin violență, a sumei de 47.740 lei din bancomatul situat în comuna; în deținerea și ascunderea adevăratei naturi și situații a banilor obținuți în mod fraudulos, parte din suma de bani obținută ilegal fiind deținută și predată unor alte persoane pentru achiziția unui imobil; în reproducerea fără drept în computerul personal de programe de calculator, ocazie cu care ar fi cauzat un prejudiciu titularilor drepturilor de autor în sumă de 4394 Euro; reținându-se prin rechizitoriu în sarcina sa comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208, 209 alin. 1 lit. a,c,g,i și alin. 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 211 alin. 2 lit. a,b și alin 21lit. a Cod Penal, art. 23 lit. a,c, din legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 1399din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalÎn completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceasta implica activitatea mai multor persoane, rolul de inițiator și coordonator ce se pare că l-a avut inculpatul, aria teritorială extinsă a activității infracționale, că faptele aduc atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului electronic al valorilor, cu impact social deosebit. De asemenea, în mod corect s-a apreciat de prima instanță că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar face altceva decât să sporească sentimentul de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Asemenea fapte, impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 11.11.2009
Tehnored.
2ex/ 11.11.2009
Prima inst - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 03.11.2009
DECIZIA PENALĂ NR.1086/
Ședința publică din data de 05.11.2009
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 03.11.2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr--134 file, privind pe inculpații, șa. cu termen de judecată la data de23.11.2009.
Anexe: dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--10 file, dosar Tribunalul Timiș nr--nenumerotat, dosar Tribunalul Timiș nr-- nenumerotat, dosar Tribunalul Timiș nr-- nenumerotat.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 11.11.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 03.11.2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr--134 file, privind pe inculpații, șa. cu termen de judecată la data de23.11.2009.
Anexe: dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--10 file, dosar Tribunalul Timiș nr--nenumerotat, dosar Tribunalul Timiș nr-- nenumerotat, dosar Tribunalul Timiș nr-- nenumerotat.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 11.11.2009
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
