Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 11/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA NR. 11 DOSAR NR-
Ședința publică din 18 februarie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia. a se avea în vedere că în motivarea cererii formulată de Ministerul Public pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului este invocată în exclusivitate necesitatea efectuării unor acte procedurale a căror îndeplinire nu depind de inculpat, fără a se avea în vedere circumstanțele sale personale, respectiv faptul că a avut o atitudine sinceră și se află la o vârstă fragedă.
Mai mult la luarea măsurii arestării preventive nu s-a ținut seama de atitudinea părții vătămate care deși este în vârstă de doar 12 ani este o profesionistă pe tărâmul activității sexuale fapt confirmat de probele administrate în cauză și susținut și de părinții acesteia care au declarat că lasă legea să își spună cuvântul vis a vis de fiica lor.
Nu contestă faptul că inculpatul a greșit, însă severitatea măsurii arestării preventive nu se justifică, această stare nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă și nu este menită să mutileze structura unui tânăr.
Pentru aceste motive solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar solicită aplicarea dispozițiilor art. 145 raportat la art. 139 alin.1 Cod procedură penală în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
De asemenea precizează că dubiul rezultat din întreg materialul probator administrat în cauză profită inculpatului și până în prezent prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au dispărut astfel că în mod corect instanța de fond a dispus menținerea în continuare a acestei stări.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, precizând că regretă sincer faptele sale.
CURTEA
Asupra recursului penal de fata:
Prin incheierea Camerei de Consiliu din data de 14.02.2008 pronuntata de Tribunalul pentru Minori si familie B, a fost admisa propunerea parchetului de pe langa aceasta instanta si s-a dispus prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatului pe o durata de 20 de zile, incepand cu data de 19.02.2008 pana in data de 09.03.2008, inclusiv, respingandu-se, totodata, cererea formulata de inculpat, prin aparator, de inlocuire a masurii arestarii preventive cum asura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea unde locuieste.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca temeiul avut in vedere la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, cel prevazut de art.148 alin.1 lit.f pr.pen. subzista si impune in continuare privarea de libertate a acestuia. S-a retinut ca temeiul obiectiv nu poate fi contestat cata vreme faptele de care acesta este acuzat sunt incriminate ca infractiuni pentru care legiuitorul prevede pedeapsa mai mare de 4 ani inchisoare, iar in privinta temeiului subiectiv, pericolul pentru ordinea publica este exprimat prin modul concret in care inculpatul ar fi actionat si consecintele faptelor sale generate in randul opiniei publice.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs inculpatul care, prin aparatorul ales, a solicitat casarea incheierii recurate, iar in cadrul rejudecarii, respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii prevetive.
Analizand actele si lucrarile cauzei prin prisma criticilor formulate oral de aparatorul ales al inculpatului, dar vazand si dispozitiile art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea va respinge recursul declarat in cauza pentru urmatoarele considerente:
Astfel, in mod judicios a retinut prima instanta faptul ca temeiul ce a fost avut in vedere la luarea masurii arestarii prevetive subzista si impune, in continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Pericolul pentru ordinea publica rezida din atitudinea negativa a comunitatii relativ la faptele reprobabile de care este acuzat inculpatul si la posibilitatea ca astfel de persoane sa fie cercetate in stare de libertate.
Este adevarat ca in privinta inculpatului prezumtia de nevinovatie, invocata de inculpat, prin aparator, nu a fost rasturnata, insa cerintele societatii care privesc un interes public, reclama cercetarea, in continuare, a inculpatului in stare de arest preventiv. Probele administrate pana in acest moment al procesului penal si care vin sa sustina acuzarea, sunt tot atatea argumente in adoptarea solutiei de prelungire a masurii arestarii preventive si de respingere cererii de inlocuire a acesteia, pentru motivele invocate in cerere de catre procuror, actele evidentiate fiind necesare in cauza.
Pentru aceste considerente, Curtea, in baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpate si va mentine, ca legala si temeinica, hotararea primei instante.
Vazamd si dispozitiile art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. CE/18.03.2008
Dact.BD/18.03.2008 - 3 ex
Jud. fond
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Elena Barbu, Constantin Epure
