Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 127/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
930/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.127
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.013.665/22.IV.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, întrucât nu sunt întrunite, cumulativ, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv cercetarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, nu s-a sustras urmăririi penale, nu a exercitat presiuni asupra părții vătămate și nu a încercat o înțelegere frauduloasă cu aceasta, partea vătămată fiind cea care l-a contactat pe inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii de care este învinuit, faptul că s-a ascuns în scopul sustragerii de la urmărire penală și, prin intermediari, a încercat realizarea unei înțelegeri frauduloase cu partea vătămată, așa cum rezultă din interceptările convorbirilor telefonice, măsura fiind în interesul bunei desfășurări a urmăririi penale.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a deschis briceagul pe care îl avea în mână după ce a fost agresat de părțile vătămate, acestea l-au contactat și i-au cerut bani.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.155 și art.156 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile,de la 17 aprilie 2009 la 16 mai 2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.a, e și f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptei imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează aceasta, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din data de 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.a, e și f și art.143 Cod procedură penală.
Inculpatul a invocat, în apărare, că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, iar față de circumstanțele personale, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
În fapt, Curtea reține că inculpatul, în data de 08.03.2009, în B, pe strada -, din Sectorul 4 al, a în junghiat-o cu un cuțit -briceag- pe partea vătămată în zona abdomenului - zonă vitală - cauzându-i leziuni grave.
Probele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea constată - cum bine a reținut și instanța de fond - că și la acest moment se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, respectiv dispozițiile art. 148 lit. a, e și f Cod procedură penală, cu privire la primul temei - reținându-se că, imediat după săvârșirea faptei, inculpatul s-a ascuns, fiind vădită intenția acestuia de a se sustrage urmăririi penale, împrejurări ce rezultă din declarațiile persoanelor audiate în cauză și procesele verbale de căutare.
În plus, inculpatul a încercat o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, a luat legătura cu aceasta și direct și prin intermediari, fapt dovedit prin declarațiile persoanelor audiate și interceptările telefonice.
Oricum, analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză a probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpat a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Nu poate fi primită susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care organele de anchetă penală au reținut că acesta - fără niciun motiv - a înjunghiat-o pe partea vătămată cu un briceag pe care îl avea asupra sa, în zona abdominală, împrejurare care putea duce la decesul victimei.
Această modalitate de operare, urmarea gravă produsă, limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, demonstrează cu suficiență pericolul social pentru ordinea publică, pe care-l prezintă inculpatul; rezonanța negativă produsă în rândul comunității este de natură a tulbura în mod real ordinea publică, generând o stare de neîncredere și insecuritate pentru membrii societății, astfel că lăsarea în libertate - cel puțin la acest moment procesual - nu este oportună.
Argumentele apărării pot constitui, eventual, aspecte ce pot fi avute în vedere cu ocazia individualizării pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, în ipoteza în care acesta va fi găsit vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Totodată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestuia de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu de la 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-
Obligă recurentul la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - reprezentând onorariul avocatului din oficiu - se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
---
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---
Președinte:Sofica DumitrașcuJudecători:Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
