Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 136/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (995/2009)
ÎNCHEIERE NR. 136/
Ședința publică de la 4 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 78018 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Potrivit art. 140/3 alin. 3 Cod procedură penală Curtea procedează la audierea recurentului inculpat, căruia i se aduce la cunoștință că tot ceea ce declară poate fi folosit inclusiv împotriva sa, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul vizează încheierea de ședință din data de 24 aprilie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală,
prin care s-a dispus prelungirea mandatului de arestare preventivă a inculpatului invocând în drept prevederile art. 159 alin. 8 Cod procedură penală.
Consideră încheierea recurată netemeinică sub aspectul modului în care a răspuns cerințelor art. 155 alin. 1 Cod procedură penală. Prin cererea parchetului de prelungire a mandatului de arestare preventivă s-a arătat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nu au apărut alte temeiuri noi, care să nu mai justifice cercetarea inculpatului în stare de arest. Este adevărat că din dosarul de urmărire penală rezultă că mai sunt de efectuat acte de urmărire penală necesare cauzei, în sensul că unul dintre inculpați nu a fost găsit, precum și o expertiză ADN și o altă expertiză care să concluzioneze dacă o lovitură dată cu forța care să determine ruperea bâtei de baseball ar putea produce părții vătămate consecințele medicale redate inițial în certificatul medical și în raportul de expertiză medico - legală. Apreciază însă că pentru efectuarea acestor acte de urmărire penală nu este necesară menținerea inculpatului în stare de arest.
În continuare susține că noul raport de expertiză medico-legală vine în contradicție totală cu toate celelalte probe din dosar și în acest sens face trimitere la art. 143 Cod procedură penală.
și probele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au izvorât - pe de o parte - din înregistrarea unor convorbiri telefonice ale inculpatului (o parte dintre ele anterioare datei comiterii faptei - din care rezultă că inculpatul a fost prezent la incident și o parte dintre ele ulterioare datei faptei -din care rezultă și o participare a inculpatului, expresie a unui teribilism al acestuia ), din declarațiile părții vătămate și ale martorilor și.
Într-una din convorbirile telefonice clientul său s-a că s-a întâlnit cu partea vătămată și i-a dat peste picioare până i-a rupt picioarele, dar această afirmație este neadevărată pentru că din certificatul medico - legal și raportul de expertiză medico - legală rezultă că partea vătămată nu suferit nici o leziune de la umăr în jos.
Din primul certificat medico - legal (21 iulie 2008) rezultă că partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral minor, de nivel 0, care evidențiază patru leziuni - ce s-ar fi putut produce cu un corp dur,contondent și că necesită și necesită pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.În opinia sa, dacă partea vătămată ar fi fost lovită cu bâta de baseball sau cu săbii sau cu cuțite, astfel cum se afirmă în declarațiile acesteia și ale unor martori, consecințele acestor agresiuni ar fi fost cu totul altele. De altfel, medicul consemnează în conținutul certificatului medico - legal că nu se evidențiază în nici un fel leziuni care ar fi putut fi produse cu un corp tăietor - înțepător.
Din declarațiile inițiale ale celor doi martori indicați mai sus rezultă că și ar fi lovit partea vătămată, dar la data de 24 februarie 2009 revin asupra declarațiilor și arată că inculpatul nu a participat la incident și că primele declarații au fost influențate de faptul că recurentul se aseamănă foarte mult cu inculpatul la constituția fizică,iar cel ce a lovit a fost doar acesta din urmă.
În opinia apărării,față de aceste ultime declarații ale celor doi martori, apar primele schimbări în indicii și probe privind participarea inculpatului pe care îl apără.
În continuare mai supune atenției instanței faptul că la data de 25 noiembrie 2008 procurorul de caz dispune efectuarea unui raport de expertiză medico-legală dată fiind și împrejurarea că partea vătămată a pus la dispoziția organului de urmărire penală noi acte medicale din care rezultă că a mai fost ulterior internat - în perioada 7-10 octombrie 2008, la internare prezentând leziuni cranio-cerebrale, dar de o mare gravitate și despre care partea vătămată afirmă că au fost produse de loviturile aplicate la 19 iulie 2008. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că leziunile ar fi putut fi produse cu cel mult trei săptămâni înainte și nu au nici o legătură de cauzalitate cu evenimentul din luna iulie 2008.
Instanța de fond a reținut în încheiere că recurentul s-a sustras de la urmărire penală, fapt nereal, pentru că este adevărat că inculpatul a plecat din țară de teama unor răzbunări, dar urmărirea penală nu era începută la acel moment.
De asemenea, mai arată că s-a reținut înțelegerea frauduloasă dintre inculpat și partea vătămată, lucru de asemenea nereal.
Conchizând, arată că din datele dosarului nu rezultă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pe care îl apără și față de acest fapt și de cele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă, cu punerea în libertate a recurentului.
Reprezentantul parchetuluisolicită respingerea recursului inculpatului ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate, pe care o consideră legală și temeinică. Din materialul probator administrat în cauză rezultă suficiente indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei de către inculpatul, în acest sens invocând declarațiile părții vătămate, ale martorilor, actele medicale și interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpați. Trebuie avut în vedere faptul după comiterea faptei inculpații au încercat să determine partea vătămată să-și modifice declarațiile inițiale, aspect ce rezultă și din efectuarea unei constatări tehnico-științifice a comportamentului simulat, au efectuat presiuni și asupra martorului în același sens și au determinat un alt martor să prezinte o altă situație, deși acesta nu participase la evenimente.
Având în vedere modul de săvârșire a infracțiunii, prin participarea unui număr mare de persoane, aplicarea mai multor lovituri vitale părții vătămate, precum și atitudinea ulterioară a inculpaților, consideră că în mod corect a fost prelungită măsura arestării preventive, dat fiind faptul că urmărirea penală nu este finalizată.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate,arătând că are doi copii minori în întreținere și are un loc de muncă stabil.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 24.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților,pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 28.04.2009 până la data de 27.05.2009, inclusiv, a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 12.05.2009 până la data de 10.06.2009, inclusiv și a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 13.05.2009 până la data de 11.06.2009, inclusiv.
A respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpații sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174 - 175 lit. a, i și Cod Penal art. 321 alin. 1.Cod Penal, inculpatul fiind cercetat și pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 255 alin. 1.Cod Penal, art. 25 rap. la art. 289.Cod Penal și art. 291.
Cod PenalTribunalul a apreciat că cererea Parchetului este întemeiată, inculpații și aflându-se în situația prevăzută de art. 148 lit. b, e, f C.P.P. iar și se află în situația prevăzută de art. 148 lit. a, f C.P.P.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă că, la data de 19.07.2008, în jurul orei 21.15-21.30, acționând cu premeditare și după prealabilă coordonare, inculpații au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G, până pe - din, sectorul 6, iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații l-au blocat (cu autoturismele în care aceștia se aflau), după care inculpații - înarmați cu săbii și bâte au aplicat cu aceste arme numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului (cauzându- multiple plăgi tăiate la nivel cerebral).
că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați are la bază următoarele: în primă fază, începând cu după-amiaza zilei de 19.07.2008, inculpatul a încercat în mod repetat să obțină numărul de telefon al părții vătămate, exprimându-și nemulțumirea în legătură cu faptul că partea vătămată s-ar fi că l-ar fi agresat pe acesta; inculpatul a luat legătura cu inculpatul (ora 17.04), acesta spunând să "meargă după partea vătămată"; inculpatul afirmă că se află cu inculpatul (zis ); din declarațiile inculpatului rezultă faptul că ei se aflau cu autoturismul Porche de culoare neagră (aparținând lui ), acesta fiind unul dintre autoturismele despre care partea vătămată și martorul ocular au arătat că a fost folosit de către inculpați la momentul comiterii infracțiunilor; inculpatul a arătat că a fost la blocul părții vătămate și că acesta se afla acasă, văzându-i autoturismul (ora 17.31); incubații arată că au obținut numărul de telefon al părții vătămate, iar inculpatul spune că inculpatul (zis ) l-ar putea suna "la vrăjeală" pe partea vătămată, pentru a-l agresa; din discuțiile purtate de inculpații și a reieșit că l-au localizat pe partea vătămată (ora 20.45); din discuțiile purtate, ulterior consumării agresiunii, de către inculpați, rezultă că l-au agresat pe partea vătămată; cu privire la gravitatea agresiunii, inculpatul afirmă - între altele - că "l-am omorât pe, l-am nenorocit, l-am distrus" (ora 21.45), "acum m-am făcut mare, l-am omorât (ora 22.04), "pe l-am luat rău de tot"; "l-am tăvălit cam rău și cred că ar trebui să mă cam. eu, și " (ora 22.43),la întrebarea " Pe cine ați bătut? " -Decât pe că 1-am pus jos; cu privire la gravitatea agresiunii, inculpatul afirmă - între altele - "i-am dat cu bâta de i-au sărit creierii" (ora 23.17); în discuțiile ulteriore inculpații se pregătesc pentru o eventuală ripostă din partea rudelor părții vătămate, interesându-se de reacția acestora; apoi inculpații s-au ascuns și au părăsit; inculpatul a trimis-o pe martora la Spitalul Universitar de Urgență (unde era internată partea vătămată), pentru a se interesa de starea acesteia și de reacția rudelor sale; martora - fiind audiată - a confirmat aceste aspecte.
Aceste indicii, existente la momentul luării măsurii arestării preventive, nu sunt infirmate în nici o măsură de materialul probator administrat ulterior.
S-a reținut în acest context că rezultatul diferit al noii expertize medico-legale nu este de natură a releva, fără alte indicii coroborate, reaua - credință a părții vătămate, în același sens nici revenirea părții vătămate asupra declarațiilor inițiale nefiind de natură a infirma concluzia reținută mai sus privind existența unor indici temeinice și concludente, potrivit art. 63 C.P.P. probele, inclusiv declarațiile succesive ale pârtilor, neavând valoare probatorie prestabilită și urmând a fi apreciate în funcție de întreg materialul probator administrat.
De altfel, din declarațiile martorului a rezultat că inculpații au făcut presiuni constante asupra părții vătămate, pentru a stabili o înțelegere privată și pentru a împiedica efectuarea urmăririi penale in stabilirea adevărului în cauză, astfel încât, cel puțin la acest moment, ultimele declarații ale părții vătămate nu vor fi luate în considerare la stabilirea situației de fapt.
similare au fost exercitate și asupra martorului, de către inculpatul, condiții în care Tribunalul reține că în mod neîndoielnic sunt incidente în cauză dispozițiile art. 148 lit. b
C.P.P.S-a reținut, de asemenea, că în mod similar, imediat după săvârșirea faptei, inculpații au părăsit municipiul B, act ce a avut ca scop sustragerea de la urmărire penală și nu evitarea unor posibile repercusiuni din partea părții vătămate, așa cum în mod neîntemeiat susțin inculpații.
Această este de altfel lipsită de suport logic, mai ales în condițiile în care în următoarele zile inculpații au revenit în B, un astfel de comportament putând avea ca scop mai degrabă împiedicarea activității organelor de cercetare penală de identificare operativă a autorilor faptei și nu eventuale reacții ale părții vătămate, care imediat după săvârșirea faptei nu era în măsură, din punct de vedere fizic, să întreprindă imediat o acțiune de răzbunare împotriva inculpaților.
În ceea ce privește existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor, ce rezultă atât din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și din modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, aspecte ce îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor ce respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, susținând că actele de urmărire penală necesare cauzei, respectiv prinderea unui inculpat și efectuarea expertizelor nu necesită menținerea sa în stare de arest, având în vedere contradicțiile existente între probele deja administrate și noul raport de expertiză medico-legală.
În acest sens, recurentul-inculpat a făcut referire la concluziile certificatului medico-legal și ale raportului de expertiză medico-legală care nu confirmă susținerile părții vătămate referitoare la agresarea sa cu bâte de baseball, săbii sau cuțite, respectiv la agravarea leziunilor suferite în urma incidentului din data de 19.07.2008. Tododată, au fost invocate declarațiile martorilor și, care au revenit asupra susținerilor inițiale și au precizat că inculpatul nu a participat la incident, împrejurări ce evidențiază o schimbare a indiciilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat a mai arătat că nu s-a sustras urmăririi penale, nu a încercat să încheie o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, solicitând respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat în mod întemeiat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 și următoarele C.P.P. prelungirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul impunându-se pentru finalizarea actelor de urmărire penală.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, din analiza coroborată a probelor administrate până la acest moment procesual constatându-se existența unor indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că, la data de 19.07.2008, în jurul orelor 21.15-21.30, acționând cu premeditare și după o prealabilă coordonare, inculpatul, împreună cu ceilalți coinculpați, au urmărit autoturismul condus de către partea vătămată G până în zona aleii - din B, sector 6, zonă în care l-au blocat cu autoturismele în care se aflau și i-au aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Împrejurările de fapt relevate de declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale martorilor și și, cu precădere de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu ceilalți presupuși participanți la comiterea faptei, sunt de natură a-i forma unui observator independent și imparțial convingerea că inculpatul a fost prezent la locul incidentului din data de 19.07.2008 și a exercitat acte de agresiune asupra părții vătămate.
Astfel, afirmațiile recurentului făcute în cursul convorbirilor telefonice au un caracter neechivoc sub acest aspect, inculpatul afirmând în mod expres că a agresat partea vătămată și încercând să afle ulterior, prin intermediul martorei, detalii cu privire la starea medicală a victimei.
Susținerea inculpatului cu privire la formularea acestor afirmații din teribilism sau din dorința de a impresiona sunt necredibile, în condițiile în care încercările sale de a afla amănunte privind starea părții vătămate internată în spital relevă cunoașterea caracteristicilor agresiunii exercitate asupra acesteia și teama inculpatului de un posibil rezultat letal al actelor de violență, teamă ce nu s-ar fi justificat în ipoteza pe care recurentul a invocat-
Totodată, actele medico-legale întocmite până la acest moment evidențiază realitatea unor leziuni traumatice suferite de G la data de 19.07.2008, concluziile expertizei medico-legale referitoare la cauza determinantă a leziunilor constatate ulterior acestei date nefiind de natură să înlăture acest element obiectiv.
Pe de altă parte, Curtea reține că, în actualul cadru procesual, nu se justifică o examinare exhaustivă a probelor administrate deoarece instanța nu are abilitarea de a stabili existența faptei sau vinovăția inculpatului, ci doar de a constata dacă se justifică în mod rezonabilpresupunereacă inculpatul a participat la săvârșirea faptelor ce fac obiectul cercetărilor. În acest context, concluziile raportului de expertiză medico-legală invocat de recurent nu relevă o schimbare esențială a datelor cauzei din perspectiva dispozițiilor art. 681.C.P.P. după cum nici modificarea pozițiilor exprimate în primele declarații de către partea vătămată și cei doi martori sus menționați nu este de natură a justifica o atare aserțiune.
Aceasta deoarece datele de ansamblu ale cauzei și, cu precădere, convorbirile telefonice menționate anterior, conduc în mod temeinic la suspiciunea că declarațiile ulterioare ale acestor persoane sunt expresia presiunilor exercitate asupra lor de către inculpați, stabilirea valorii lor probatorii urmând a se realiza exclusiv după administrarea tuturor probelor necesare justei soluționări a cauzei.
În acest context, Curtea constată și subzistența temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. b, e, f C.P.P. în sensul că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, există date că încearcă o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul cercetărilor este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest ultim aspect, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor presupus săvârșite, împrejurările concrete în care s-a produs agresarea victimei, impactul social pregnant negativ al actelor de violență exercitate de mai multe persoane în locuri publice, gradul de pericol social ridicat al faptelor de acest gen și al autorilor lor, care au dovedit o îndrăzneală și o agresivitate deosebite, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită procesuală ce nu garantează în mod suficient că o altă măsură preventivă ar fi aptă să asigure atingerea scopului său.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive este legitimată în cauză de motive pertinente și este singura aptă să asigure finalizarea cercetărilor în bune condiții, încheierea primei instanțe fiind legală și temeinică. În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 24.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./12.05.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Grădinaru, Simona Cîrnaru
