Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 135/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (993/20009)
ÎNCHEIERE NR. 135/
Ședința publică de la 4 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpațiiși -împotriva încheierii de ședință din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales,avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 95451 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și-în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La întrebarea Curții, ambii recurenți inculpați arată că tot ce au cunoscut au declarat deja, își mențin declarațiile făcute anterior și nu mai au nimic în plus de adăugat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpatconsideră încheierea recurată nelegală și netemeinică. Astfel, susține că cererea de prelungire a măsuri arestări preventive nu a respectat condițiile prevăzute de art. 159 Cod procedură penală, în sensul că cererea a fost depusă după închiderea Biroul Registratură și a Serviciului Arhivă de la Tribunalul București,nerespectându-se termenul de cinci zile prevăzut de lege.
Pe fond, consideră că nu mai subzistă nici unul din temeiurile ce au condus la luarea măsurii arestării preventive. Dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală trebuie să fie circumscrise dispozițiilor art. 136 și art. 143 Cod procedură penală. În prezenta cauză solicită a se observa că scopul luării măsurii arestări preventive nu mai subzistă, nu există nici un indiciu că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală, că ar încerca să influențeze martori sau ar încerca să tergiverseze desfășurarea urmăririi penale. Motivele invocate în referatul parchetului - finalizarea unui raport de expertiză tehnică și efectuarea unei expertize psihiatrice inculpatului - nu sunt acte de urmărire penală care să impună menținerea în arest a clientului său. Parchetul a mai susținut că inculpații și-au manifestat disponibilitatea de a colabora - în condițiile art. 16 cu organul de urmărire penală, dar nici acesta nu este un motiv pentru prelungirea arestării preventive.
În opinia apărării, nu se mai poate vorbi despre existența unor indicii întrucât fapta a fost recunoscută de către cei doi inculpați și nu subzistă nici temeiurile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că nu poate fi vorba de un pericol social concret pentru ordinea publică.
În continuare solicită a se avea în vedere că a fost vorba de un denunț al unei persoane care a încercat să își faciliteze o situație procesuală într-un alt dosar penal.
Față de cele arătate mai sus și în raport sus și în raport și de circumstanțele personale ale inculpatului - tânăr, necunoscut cu antecedente penale, urma să se înscrie la facultate și să se angajeze, provine din familie organizată - solicită admiterea recursului, casarea încheieri recurate și pe fond, respingerea propunerii parchetului și punerea în libertate a recurentului.
Apărătorul recurentului inculpatdepune concluzii scrise. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii parchetului, cu punerea în libertate a inculpatului, avându-se în vedere că starea de arest este o stare de excepție, iar starea normală a unei persoane este cea de libertate. În continuare susține că recurentul a recunoscut comiterea faptei a colaborat cu organele de urmărire penală pentru buna desfășurare a anchetei. De asemenea, mai arată că nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea măsurii arestării preventive, iar de la data arestării și până în prezent nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală care să-l implice pe inculpat.
Având în vedere cele expuse mai sus solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul parchetuluisolicită respingerea recursurilor inculpaților ca fiind nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește critica formulată de apărătorul recurentului inculpat - ce vizează nelegalitatea încheierii atacate și a referatului cu propunere de prelungire a arestării preventive, susține că cele 5 zile sunt prevăzute de art. 159 Cod procedură penală cu privire la propunerea arestării preventive înainte de expirarea stării de arest anterioare. Cu alte cuvinte, referatul trebuie depus înainte de a expira starea de arest dispusă anterior și nu cu privire la soluționarea cererii de prelungire în cinci zile.Judecătorul fondului a respectat întocmai dispozițiile art. 159 alin. 7 Cod procedură penală, soluționând în termen de 24 de ore de la primirea dosarului cererea de prelungire a arestării preventive.
În ceea ce privește netemeinicia încheierii atacate susține că inculpații sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, iar din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se ocupa cu intermedierea vânzării de canabis de o anumită perioadă de timp, drog pe care îl procura de la coinculpatul. Apreciază că în condițiile în care din actele dosarului rezultă cel puțin indicii că recurenții obișnuiau să se ocupe cu tranzacționarea de droguri de risc, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică și la acest moment procesual, iar circumstanțele personale ale inculpaților urmează a fi avute în vedere într-o fază ulterioară a procesului penal.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursurilor inculpaților ca fiind nefondate.
Recurenții inculpați arestațiavând ultimul cuvânt pe rând, solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol, pentru ordinea publică.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penale de față:
Prin încheierea de ședință din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr- au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, iar în temeiul art.155 și urm. Cod procedură penală a fost dispusă prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților și pe o durată de 30 zile, de la 27.04.2009, la 26.05.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.
A reținut că inculpații sunt cercetați după cum urmează:, pentru infr. prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.4 alin.1 din aceeași lege, constând în aceea că la data de 25.02.2009 vândut numitului cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma de 1200 lei, bani înseriați din care au fost găsiți asupra sa 300 lei, restul fiind găsiți asupra inculpatului și a mai deținut în vederea consumului propriu cantitatea de 0,05 grame canabis și, la data de 25.02.2009 a vândut inculpatului cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma de 900 lei. Cu ocazia percheziției corporale efectuată asupra sa de organele de poliție
s-au găsit suma de 900 lei, bani proveniți din fondul special de flagrant, precum și cantitățile de 165,04 grame canabis și 71,84 hașiș, droguri deținute atât pentru vânzare cât și pentru consum propriu. De asemenea, a mai deținut asupra sa un cântar electronic folosit la cântărirea cantităților de droguri care urmau a fi vândute.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și care au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive. S-a mai susținut că actele de urmărire penală enumerate, în referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, nu depind de prezența inculpaților la locul de deținere și toate probele ce ar mai trebui analizate se află deja la dosar și că parchetul nu invocă temeiuri noi, potrivit cărora s-ar impune menținerea inculpatului în stare de arest, în continuare, motivarea rezumându-se la faptul că se impune luarea unei declarații de martori pe formular tipizat iar menținerea stării de arest ține doar de percepția completului de judecată, asupra pericolului social și pe care lăsarea inculpaților în libertate l-ar prezenta și că trebuie să se țină seama de participația acestora la comiterea infracțiunilor care este redusă și că lăsarea acestora în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.155 alin.1 din Codul d e procedură penală, iar prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
Astfel, inculpații sunt cercetați pentru infr. prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.4 alin.1 din aceeași lege, pentru inculpatul reținându-se că la data de 25.02.2009 a vândut numitului cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma de 1200 lei, bani înseriați din care au fost găsiți asupra sa 300 lei, restul fiind găsiți asupra inculpatului și a mai deținut în vederea consumului propriu cantitatea de 0,05 grame canabis. În ceea ce-l privește pe inculpatul, se reține că la data de 25.02.2009 a vândut inculpatului cantitatea de 30,64 grame canabis cu suma de 900 lei. Cu ocazia percheziției corporale efectuată asupra sa de organele de poliție s-au găsit suma de 900 lei, bani proveniți din fondul special de flagrant, precum și cantitățile de 165,04 grame canabis și 71,84 hașiș, droguri deținute atât pentru vânzare cât și pentru consum propriu. De asemenea, a mai deținut asupra sa un cântar electronic folosit la cântărirea cantităților de droguri care urmau a fi vândute.
Analizând actele și lucrările dosarului și Curtea reține că în acest moment procesual, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală.
În cauză există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele reținute, iar pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați are la bază procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de prindere în flagrant, procesele-verbale de percheziție corporală, însoțit de planșele foto, declarațiile martorilor, care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.
Cât privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpați, urmările produse, modalitatea concretă de săvârșire. Curtea apreciază că judecarea inculpaților în stare de libertate ar crea o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Referitor la critica de nelegalitate a încheierii recurate, întemeiată pe nerespectarea termenului de 5 zile prev. de art.159 Cod proc. pen. Curtea constată că aceasta nu atrage nelegalitatea hotărârii acel termen fiind unul de recomandarea, nerespectarea s-a putând atrage nulitatea actului de procedură numai în condițiile prevăzute de art.197 alin.1 și 4 Cod proc. pen. Față de prevederile menționate, nu pot fi invocate aceste motive direct în fața instanței de recurs.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./27.05.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Grădinaru, Simona Cîrnaru
