Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 159/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 18507/3/2009
1094/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 159/
Ședința publică de la 15 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații și, împotriva încheierii de ședință din data de 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual și personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 74285, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu, solicită să se ia act că i-a încetat delegația.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că își menține declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că își menține declarațiile date și nu mai are de făcut precizări.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, consideră că, măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept la data de 08.05.2009, deoarece conform dispozițiilor art. 159 pct. 8 Cod procedură penală, care au caracter imperativ, recursul trebuia soluționat înainte de expirarea duratei arestării preventive. Pentru aceste considerente, solicită admiterea excepției și punerea în libertate a inculpatului.
Dacă se respinge această excepție, solicită să se constate că, inculpatul nu mai poate influența cercetările, având în vedere că a recunoscut comiterea infracțiunii, a colaborat cu organele de anchetă, nu s-a sustras și nici nu se va sustrage de la cercetări, iar în raport de circumstanțele personale ale acestuia, solicită admiterea recursului, respingerea propunerii formulată de Parchet și punerea în libertate a inculpatului. În sensul celor expuse, depune la dosar note de concluzii scrise.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, precizează că se raliază colegului său, în ceea ce privește excepția ridicată, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și punerea în libertate a inculpatului, având în vedere, circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că s-a finalizat percheziția informatică și s-a terminat urmărirea penală, inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu se va sustrage de la cercetări.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică. Precizează că, Decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți, nu menționează ca și consecință a omisiunii de soluționare a căii de atac, încetarea de drept a măsurii arestării preventive. Consideră că, recursul nu a putut fi soluționat la data de 08.05.2009, deoarece inculpatul a solicitat termen "pentru lipsa apărătorului ales".
Pentru ceste considerente și având în vedere, perioada infracțională, cuantumul prejudiciului creat și pericolul concret pentru ordinea publică, cel reprezintă asemenea gen de infracțiuni, solicită prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că este de acord cu cele relatate de către apărătorul său și că nu se va sustrage de la cercetări.
Recurentul - inculpat având cuvântul, arată că, recunoaște și regretă fapta comisă și solicită să fie pus în libertate pentru a-și continua studiile.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din data de 5.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București și s- dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și pe o durată de 30 zile, de la 9.05.2009 la7.06.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin încheierea de ședință din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a Penală în dosarul nr- a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 de zile, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.proc.pen. și de art. 148 lit.b și f proc.pen.
Potrivit art. 155 alin. 1.C.P.P. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
Astfel, Tribunalul a constatat că există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin.l proc.pen. și art.681proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații și au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind declarațiile inculpaților, procesele verbale de redare a interceptărilor unor convorbiri telefonice și interceptarea unor date informatice, verificarea adreselor de IP identificate, listingul unor posturi telefonice, investigațiile și recunoașterile în teren, verificările cu privire la site-uri, link-urile în care s-au transmis date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare din care rezultă că au fost identificate sisteme informatice si dispozitive de stocare, existând presupunerea întemeiată că acestea au fost folosite în comiterea infracțiunilor pentru care se fac cercetări, indisponibilizarea unor sume de bani și bunuri (din locuința inculpatului de la părinții săi ridicându-se în numerar 123.470 USD, 34.640 Euro și 25.800 RON, autoturismul marca, în valoare de cca.30.000 Euro), precum și documentele.
Tribunalul a mai constatat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. b și f C.P.P. respectiv că există date, pe de o parte, că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin distrugerea mijloacelor materiale de probă, acesta, cu ocazia percheziției domiciliare, după somația organelor de poliție aruncând pe geamul apartamentului un laptop cu scopul evident de a distruge probe care l-ar fi putut incrimina iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, lăsarea acestora în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi fost comise de inculpați, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, perioada mare de timp în care au fost comise actele materiale (2007-aprilie 2009), caracterul organizat și amplu al activității infracționale și al împărțirii beneficiilor, urmările nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul economic și de afaceri, prin vătămarea intereselor unor cetățeni, titulari ai instrumentelor de plată electronică ilegal utilizate, precum și valoarea mare a prejudiciului.
Nu ultimul rând, Tribunalul a reținut că săvârșirea acestor fapte constituie un mod de viață pentru inculpați, inculpatul folosindu-se de cunoștințele în domeniul informatic, fiind student la cibernetică, iar faptul că inculpatul nu are cunoștințe aprofundate în domeniul informatic nu poate constitui un motiv care să minimalizeze importanța contribuției la activitatea infracțională întrucât acesta s-a implicat activ ajutându-l pe inculpatul să intre în posesia a numeroase sume de bani trimise pe numele inculpatului prin intermediul oficiilor.
Situația familială și lipsa antecedentelor penale invocate de inculpați nu pot constitui motive care să determine lăsarea acestora în libertate.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul a apreciat că în acest moment, în raport de probele administrate în faza de urmărire penală subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind justificată in continuare privarea de libertate a inculpaților, această măsură preventivă fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, Tribunalul are în vedere că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară în vederea efectuării următoarelor activități: percheziții în sisteme informatice si valorificarea informațiilor obținute, obținerea rezultatului constatărilor tehnico-științifice dispuse, redarea și certificarea de convorbirilor și a datelor informatice interceptate, extinderea cercetărilor față de alte persoane, reaudierea învinuiților și a inculpaților cu privire la interceptările telefonice și de date informatice realizate, precum și cu privire la probele administrate, realizarea de confruntări între inculpatul și celelalte persoane învinuite și inculpate în cauză, identificarea complicilor aflați în România și în străinătate
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs cei doi inculpați, arătând în primul rând că măsura arestării preventive a încetat de drept, ca urmare a nesoluționării recursului în termenul prevăzut de dispozițiile art. 159 alin.8 teza finală proc.pen. respectiv până la data expirării duratei pentru care anterior s-a dispus prelungirea măsurii preventive, invocând în acest sens decizia ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii 25/2008. De asemenea s-a arătat că, în raport de circumstanțele personale ale celor doi inculpați nu se mai impune prelungirea măsurii arestării preventive.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursurile nu sunt întemeiate.
În primul rând, Curtea apreciază că nesoluționarea recursului în termenul prevăzut de art. 159 alin.8 teza finală proc.pen. nu poate afecta în nici un fel valabilitatea măsurii dispuse și nici nu are ca efect încetarea de drept a măsurii arestării preventive. O atare interpretare nu rezultă din decizia în interesul legii invocată, ÎNALTA CURTE stabilind numai caracterul imperativ a termenului.
Curtea are în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 9 proc.pen. încheierea prin care s-a dispusprelungirea măsurii preventive este executorie, recursul neavând astfel efect suspensiv. Ca atare, după expirarea termenului de 30 de zile (08.05.2009) pentru care s-a dispus arestarea preventivă, aceasta nu a încetat de drept, inculpații aflându-se sub puterea aceluiași mandat de arestare care, prin încheiere, nedefinitivă darexecutoriea fost prelungit de la data de 09.05.2009 cu încă 30 de zile.
Constatare încetării de drept a măsurii arestării preventive în situația nerespectării termenului de soluționare a recursului prev. de art. 159 alin.8 teza finală proc.pen. poate interveni numai într-o singură situație, respectiv în cazul în care se dispune casarea cu trimitere spre rejudecarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Curtea reține și faptul că instanțe de recurs a fost sesizată anterior expirării duratei arestării preventive, la data de 08.05.2009, amânarea cauzei fiind dispusă la solicitarea inculpatului,în vederea respectării dreptului său la apărare, cerere cu care a fost de acord și inculpatul, prin apărător ales, nesolicitând disjungerea și soluționarea cauzei în ceea ce îl privește.
Referitor la criticile legate de fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Inculpații sunt cercetați în stare de arest preventiv, după cum urmează: - săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 42 al. 1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art. 41 al.2 pen. art. 44 al. din Legea nr.161/2003 cu aplic.art. 41 al.2 pen. art.27al.3 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 al.2 pen.art. 23 lit.a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 al.2 pen. toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal și - infracțiunile prev. de art.27 al. 3 din Legea nr.365/2002 cu aplic, art.41 al.2 pen.art. 23 lit.a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 al.2 pen, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal
În fapt, s-a reținut că în perioada noiembrie 2007 - aprilie 2009, inculpatul: a accesat fără drept, la diferite intervale de timp, în executarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, cu scopul obținerii de date informatice (date de identificare ale unor instrumente de plată electronică utilizate pentru efectuarea de plăți la ) și cu încălcarea măsurilor de securitate mai multe sisteme informatice, aparținând unor companii farmaceutice din Statele Unite ale Americii precum, Professional, Store, NC, LA, Medicine To Go, Store, Medicine, și care utilizau programul informatic " Soft" pentru controlul dispozitivelor ( of ) a căror mentenanță/administrare era asigurată de la distanță prin aplicația; companiei./ din Statele Unite ale Americii care utilizau pachetul software pentru procesarea plăților cu cărți de credit; contul de email-.comaparținând numitului, director de operațiuni la compania./; a interceptat fără drept, la diferite intervale de timp și în executarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, transmisiile de date informatice între sistemele implicate în realizarea/autentificarea plăților cu cărți de credit (a se vedea supra), cu ajutorul unui program tip, instalat fără drept pe acele sisteme informatice. Conform instrucțiunilor date de inculpat aplicației de interceptare, datele de identificare ale instrumentelor de plată electronică (cărți de credit) capturate se retransmiteau automat în conturi ( Transport Protocol) accesibile pe anumite servere, precumpreciOus.comori în conturi de email, precum-.com, de erau ulterior descărcate în vederea utilizării (efectuare plăți, transfer etc), transmiterii/vânzării către alte persoane, ori în vederea contrafacerii acestora.
Cu privire la activitatea de vânzare a datelor de identificare a unor instrumente de plată electronică, cu scopul utilizării acestora frauduloase (art.27 al.3 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 al.2 Cp.) s-a reținut că, inculpatul, în perioada noiembrie 2007- aprilie 2009, transmis/vândut în mod repetat contra unor sume de bani (cea. 1500 USD/100. cărți de credit per tranzacție) prin poșta electronică sau alte mijloace de comunicare, unor complici din România, dar și din Statele Unite ale Americii, date de identificare ale unor instrumente de plată electronică (cărți de credit), în posesia cărora a intrat prin accesul fără drept la sisteme informatice și interceptarea fără drept a unor transmisii de date informatice, în scopul efectuării fără drept a unor operațiuni de retragere de numerar, plata unor bunuri sau servicii etc.
Cu privire la activitatea de spălare a banilor (art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 al.2 Cp) s-a reținut că inculpatul, în perioada noiembrie 2007- aprilie 2009 dispus transferul, în mod repetat, cu privire la diferite sume de bani, prin circuite financiare cu numerar de tip, dar și cu unități de valoare de tip "webmoney", create în scopul de a ascunde atât destinatarul și expeditorul, cât și pentru disimularea provenienței ilicite sumelor de bani provenite din tranzacționarea/vânzarea de date de identificare ale unor instrumente de plată electronică în posesia cărora a intrat fără drept; a achiziționat diferite bunuri de valoare, precum autoturismul marca BMW 318 CI cu nr.- (în prezent înmatriculată pe numele mamei, în valoare de cca.8.000 Euro), autoturismul marca cu nr.- (în valoare de cca.30.000 Euro), din sumele de bani provenite din infracțiunile săvârșite, trecute prin procesul de indigenizare realizat prin intermediul circuitelor financiare cu numerar de tip, ori implicând unități de valoare de tip "webmoney", personal sau prin intermediul complicilor săi.
În aceeași perioadă, inculpatul -a sprijinit pe inculpatul să-și asigure beneficiul obținut urmare tranzacționării/vânzării de date de identificare ale unor instrumente de plată electronică, încasând transferuri de numerar din dispoziția celui din urmă, prin intermediul oficiilor, atât în România cât și în străinătate, contribuind determinant la disimularea provenienței ilicite acestor sume de bani provenite din tranzacționarea/vânzarea de date de identificare ale unor instrumente de plată electronică.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 09.04.2009 de către Tribunalul Secția I penală, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile art. 143 și art. 148 lit. b și f proc.pen. referitor la inculpatul și art. 148 lit f Cod proc pen.
Analizând actele dosarului Curtea constată corectă concluzia primei instanțe în sensul că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive se mențin și justifică privarea de libertate a inculpaților, în condițiile în care
Astfel, Curtea reține incidența dispozițiilor art. 148 lit. b proc.pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul care a încercat să distrugă mijloace de probă, aruncând de la geamul apartamentului său un laptop. să subziste și temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f proc.pen. în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile comise este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește teza finală a art. 148 lit. f proc.pen. în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final proc.pen.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc. Ca atare, circumstanțele personale favorabile pe care inculpații le le invocă și le dovedesc nu pot fi avute în vedere în mod singular, ci prin raportare și la celelalte criterii prevăzute de lege, acceptate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În speță aceștia sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat, rezultat atât din limitele prevăzute de lege dar și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, astfel cum acestea au fost arătate anterior. De asemenea activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp (noiembrie 2007- aprilie 2009), împrejurare care demonstrează perseverența infracțională, faptul că săvârșirea acestor infracțiuni devenise un adevărat mod de viață pentru inculpați.
Totodată Curtea are în vedere și reacția publicului la săvârșirea faptelor de acest gen, infracțiuni de criminalitate informatică, acestea având urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul economic și de afaceri, circulația și folosirea instrumentelor de plată electronice. având drept consecință însușirea frauduloase a unor sume de bani. Toate acestea sunt de natură a genera în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate, o tulburare socială care justifică detenția provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.
Curtea constată că probatoriu administrat ulterior luării măsurii arestării preventive nu a relevat aspecte noi, de natură să infirme concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 143.pr.pen. rap. la art. 681proc.pen.
În raport de aceste considerente, reținând și faptul că prelungirea măsurii arestării preventive se impune pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ancheta aflându-se la începutul său, fiind necesară administrarea de probe, Curtea constatând că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă recursurile inculpaților ca nefondate, iar în baza art.192 Cod procedură penală îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 5.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă recurenții inculpați la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./28.05.2009
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Silvia Cerbu, Florică Duță
