Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 176/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 176/
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Popescu Florin
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 20/CC din 11.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul recurent, reprezentat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că a fost comunicat de către Penitenciarul Spital B -Jilava, faptul că inculpatul recurent nu poate fi prezentat în instanță la acest termen de judecată, fiind internat în vederea efectuării unei expertize psihiatrice, după care:
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și respingerea propunerii parchetului de prelungire a arestării preventive.
Procurorul pune concluzii de respinge a recursului inculpatului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca legală și temeinică, existând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 20/CC din 11.02.2010, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 23 al. 5 din Constituție rap. la art. 155 și la art. 159.pr.pen. a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 30 de zile, de la 18.02.2010 până la 19.03.2010, inclusiv.
Prin cererea Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 32/P/2010 din data de 10.02.2010, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 10.02.2010 sub număr dosar -, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18.02.2010 până la data de 19.03.2010.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul a constatat următoarele:
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 32/P/2010 din data de 21.01.2010 s-a dispus reținerea învinuitului, prin ordonanța din data de 21.01.2010 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat.
Prin încheierea nr. 8/CC/21.01.2010, Tribunalul Timișa dispus admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș de arestare preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, până la data de 18.02.2010 inclusiv, prin mandatul nr. 3/21.01.2010, emis în dosarul cu nr- al Tribunalului Timiș.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul a apreciat pe de o parte că la dosarul cauzei există suficiente indicii în legătură cu posibila implicare inculpatului în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, instanța a apreciat că referitor la persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață reprezintă una dintre valorile fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în încălcarea gravă a acestui drept, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Instanța a constat că potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate. Pericolul real pe care îl reprezintă inculpatul rezultă și din împrejurarea că, deși surprins de martora oculară, acesta nu a încetat imediat acțiunea violentă asupra victimei.
Or, în prezenta cauză, un asemenea interes este evident, fiind vorba de o acțiune de o gravitate deosebită, cu consecințe dintre cele mai nefaste asupra victimei. Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a faptelor săvârșite și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea fapte, prin care se aduce o atingere gravă dreptului oricărei persoane la viață, integritate corporală și sănătate, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a inculpatului, măsura preventivă fiind o condiție a asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cpp, în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, instanța a apreciat că în continuare subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpatul, măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că fapta susceptibilă a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, săvârșită de către inculpat, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cpp.
De asemenea, sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a observat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol social concret, ținându-se seama de starea de nesiguranță creată celor care au luat la cunoștință despre comiterea faptei, care este o infracțiune de violență și raportat la împrejurarea că această faptă s-a comis sub privirea unei martore și chiar neîncrederea în eficiența actului de justiție în rândul opiniei publice, în condițiile în care nu există nici o certitudine că în situația în care va fi lăsat în libertate, numitul va renunța la adoptarea unui comportament cu un vădit caracter antisocial.
În plus, această măsură preventivă apare ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8.pr.pen, având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, gravitatea acestei infracțiuni, modalitatea de săvârșirea a faptei, instanța apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, tribunalul a admis cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului cu încă 30 zile.
Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul, fără a fi motivat în scris, dar a fost susținut oral de către apărătorul din oficiu al inculpatului care a solicitat respingerea propunerii parchetului de prelungire a arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art.3856al.3 cpp, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din actele de la dosar e reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, având în vedere pericolul social al infracțiunii pentru care este cercetat, existând indicii că în data de 20.01.2010, după ce în prealabil a premeditat fapta, s-a deplasat la domiciliului fostei sale concubine unde a atacat-o și a înjunghiat-o cu un cuțit, iar aceasta a suferit multe leziuni, respectiv plăgi înjunghiate care au pus viața victimei în primejdie.
Având în vedere modalitatea de comitere a faptei, natura și gravitatea acesteia, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, se constată că propunerea parchetului de prelungire a arestării preventive este motivată, întrucât în cauză se impune efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, efectuarea unei expertize medico-legale asupra hainelor ridicate de la inculpat, obținerea raportului medico-legal nr.263/21.01.2010 și alte înscrisuri medicale privind partea vătămată, reaudierea inculpatului și prezentarea materialului de urmărire penală.
Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155 și urm. Cpp, astfel că recursul inculpatei este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit.b Cpp.
Văzând și prevederile art. 192 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b proc. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 20/CC/2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /18.02.10
Tehnored. 2.ex./24.02.10
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Popescu Florin, Codrina Iosana
