Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 175/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 175/
Ședința publică din 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror -.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Inculpatul solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Avocatul din oficiu susține cererea inculpatului.
Procurorul nu se opune solicitării inculpatului.
Deliberând, instanța respinge cererea inculpatului întrucât s-a mai acordat un termen pentru apărare.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii ca legală și temeinică, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea, prelungirea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea pregăti apărarea pe fondul cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 29.01.2010, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 3002Cpp raportat la art. 160 Cpp, a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpații G, A și () a și a menținut starea de arest preventiv a acestora, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 1451.C.P.P. a respins ca fiind neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de apărătorul ales al inculpatul
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, G și A, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și în prezent, iar măsura arestării preventive a fost luată și menținută cu respectarea dispozițiilor legale, fiind îndeplinite, atât condițiile prevăzute de art. 143 Cpp, cât și cele prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cpp, de la ultima verificare a măsurii arestării preventive și până în prezent, neintervenind nicio modificare sau schimbare în ceea ce privește temeiurile arestării preventive.
În ceea ce privește durata privării preventive de libertate, plecând de la criteriile ce rezultă din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a considerat că, față de complexitatea deosebită a cauzei și comportamentul autorităților judiciare, care nu au manifestat, în nici un moment, pasivitate în instrumentarea cauzei, aceasta se înscrie în limite rezonabile. În același sens, tribunalul este obligat să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, și interesul public, de protecție, a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, precum și din consecințele acestora.
De asemenea, tribunalul a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să justifice fie încetarea, fie modificarea temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați, astfel încât a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara, formulată de inculpatul A, prin apărător, a respins-o ca fiind neîntemeiată pentru considerentele expuse mai sus.
Împotriva încheierii penale din 29.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul G, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 05.02.2010, sub nr-. Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art.3859al.3 C.P.P. curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru patrimoniul cetățenilor.
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestuia.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol patrimoniul cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Nu au fost analizate apărările inculpatului cu privire la vinovăția acestuia, neaudierea martorilor solicitați, conținutul rechizitoriului, deoarece aceste aspecte pot fi puse în discuție la soluționarea acțiunii penale și nu cu ocazia soluționării menținerii măsurii arestării preventive.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale din 29.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, iar suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent G împotriva încheierii penale din 29.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, iar suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu,se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - G
GREFIER
Red /17.02.10
Tehnored. 2.ex./22.02.10
PI. - - Trib.
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Constantin Costea, Gheorghe
