Furtul (art.208 cod penal). Decizia 173/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 173/
Ședința publică din 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Popescu Florin
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror -.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 275/A din 23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent, reprezentat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, părțile vătămate intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea atacată este legală și temeinică, pedeapsa aplicată este corect individualizată, nejustificându-se reținerea circumstanțelor atenuante solicitate de inculpat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1152/13.05.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e și alin.2 lit.b penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art.71 alin.2 penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b penal.
În baza art.88 penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 29.10.2008 până la data de 30.01.2009 inclusiv.
S-a constatat că inculpatul se află în prezent în stare de liberare provizorie sub control judiciar în baza deciziei penale nr.89/R/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
S-a luat act că persoanele vătămate, AE.ei, nu participă în procesul penal nici în calitate de parte vătămată și nici în calitate de parte civilă, prejudiciul cauzat acestora fiind recuperat integral prin restituirea bunurilor sustrase și prin plata de despăgubiri.
În baza art.191 alin.1 proc.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 11787/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 25.11.2008 sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a, e și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 08.10.2008, în jurul orelor 15, acesta s-a deplasat la firma C " " L din T, B-dul - de la nr.83 jud.T, unde, profitând de neatenția angajatei (asistent manager), a sustras un laptop model 6400 în valoare de 800 euro, aflat în firmă la vedere. În data de 15.10.2008, în jurul orelor 1240, inculpatul, prin același mod de operare, a sustras din C " " L din T,-, jud.T, un telefon mobil marca "Nokia 6500 ", în valoare de 1.000 lei, aparținând părții vătămate.
Partea vătămată era în timpul serviciului la salonul de coafor C " " SRL, unde inculpatul a abordat-o sub pretextul de a-i face o programare prietenei sale și a comis fapta profitând de neatenția acesteia. Telefonul se afla pe caietul de programări.
În data de 17.10.2008, în jurul orelor 1200, inculpatul s-a deplasat la " " L din T,-, jud.T, unde a abordat-o pe partea vătămată sub pretextul de a o programa la coafor pe prietena sa și, profitând de neatenția acesteia, i-a sustras de pe pultul de recepție, un telefon mobil marca "Nokia 8800 Art " în valoare de 850 euro.
În data de 29.10.2008 partea vătămată AE.ei a depus o plângere la Secția 2 Poliție prin care a sesizat că în aceeași zi, în jurul orelor 1700, i-a fost sustrasă poșeta în care se aflau mai multe bunuri (chei, carduri bancare, buletin, legitimație Metro, un portmoneu cu 20 euro și 400 forinți și alte lucruri personale) de către trei persoane din biroul Magazinului nr.37 de pe- din T, unde lucrează ca vânzătoare.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul împreună cu învinuitul și cu numitul "" - neidentificat, s-au deplasat la magazinul susmenționat, unde, conform planului, învinuitul a solicitat mai multe produse pentru a le proba, iar inculpatul i a sustras poșeta vânzătoarei, după care a părăsit magazinul.
Verificând conținutul poșetei, inculpatul a luat sumele de bani pe care le-a găsit, după care a abandonat poșeta pe str.-, fiind găsită și predată la poliție de martora.
La scurt timp după comiterea faptei anterior prezentată, respectiv în data de 29.10.2008, în jurul orelor 1745, inculpatul și învinuitul s-au deplasat la " " de pe-/B din T, unde sub același pretext și anume acela că inculpatul dorește a face o programare la coafor pentru prietena sa, au intrat in interior și s-au așezat pe o canapea. Inculpatul i văzând că învinuitul nu reușește să sustragă poșetele aflate pe canapea, a luat el două poșete pe care le-a ascuns sub geacă. A ieșit discret din salon, moment în care partea vătămată a sesizat că îi lipsește poșeta, strigând "Hoții!". Inculpatul a reușit să fugă, însă a fost urmărit și imobilizat de către martorul -. De asemenea, a fost imobilizat și învinuitul. La scurt timp au sosit la fața locului și organele de poliție. În acel moment, în salon se afla proprietara, soțul acesteia -, martora (sora proprietarei) și părțile vătămate și.
Din actele și lucrările dosarului: - proces-verbal de constatare a infracțiunii, plângerile și declarații de părți vătămate/părți civile, AE.ei, și, dovezi de recuperare a prejudiciului, declarații de martori, AE.ei, -, AE.ei -, -, procese-verbale de reconstituire, planșe foto, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșa foto/din grup, fișă de cazier, declarație de învinuit/inculpat, proces-verbal de confruntare, referat de evaluare - prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca cea expusă în rechizitoriu.
Inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, recunoscând fapta reținută în sarcina sa.
Prima instanță a observat că potrivit art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,e și alin.2 lit. b Cod penal " Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la unu la 12 ani, iar art. 209 reglementează ca fiind furt calificat furtul săvârșit în următoarele împrejurări: a) de două sau mai multe persoane împreună;e) într-un loc public și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Totodată, s-a reținut că, potrivit art. 209 alin. 2 Cp cu aceeași pedeapsă se sancționează și furtul privind: un act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art.41 alin.2 Cod penal "infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni".
În speță, prima instanță a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat săvârșită în formă continuată.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a regimului de executare au fost avute în vedere de către prima instanță criteriile enunțate de art.72 Cod penal. S-a reținut astfel că actele materiale de sustragere în număr de 5 au fost comise într-un interval de timp relativ scurt (08.10.2008 - 29.10.2008); o parte dintre acestea au implicat participarea a două sau trei persoane (cele săvârșite în dauna părților vătămate AE.ei și ); prejudiciul total este relativ ridicat (aproximativ 2000 Euro); identificarea și tragerea la răspundere penală s-a făcut până în prezent numai în privința inculpatului (se fac în continuare cercetări pentru identificarea numitului ""); prinderea inculpatului a fost posibilă datorită prezenței de spirit a părții vătămate și a soțului acesteia, martorul -, care l-a urmărit și prins pe inculpat și pe însoțitorul acestuia. Din lecturarea referatului de evaluare (filele 105-107) s-a reținut că familia inculpatului i-a oferit condiții optime, din punct de vedere material și afectiv, pentru o dezvoltare corespunzătoare a personalității, iar stilul de viață și implicarea în activități antisociale apar ca rezultatul propriei alegeri. La data săvârșirii faptei inculpatul era major (avea 25 de ani) și deplin conștient de urmărire acțiunilor sale.
În favoarea inculpatului prima instanță a reținut că prejudiciul cauzat persoanelor vătămate a fost integral recuperat cu ajutorul financiar al părinților acestuia, precum și faptul că nu are antecedente penale. Referitor la conduita acestuia în fața organelor judiciare, recunoașterea faptelor s-a considerat ca fiind mai puțin relevantă pentru individualizarea pedepsei în contextul în care există mijloace de probă directe care îl incriminează pe acesta.
Coroborând aceste elemente, prima instanță a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul special (3 ani de închisoare) este de natură să conducă la realizarea scopului preventiv al pedepsei, aplicându-i acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b penal.
În baza art.88 penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 29.10.2008 până la data de 30.01.2009 inclusiv, constatându-se că inculpatul se află în prezent în stare de liberare provizorie sub control judiciar în baza deciziei penale nr.89/R/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 08.07.2009 sub același număr unic de dosar.
Inculpatul a criticat sentința judecătoriei pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că prima instanță nu a procedat corect la valorificarea împrejurărilor ce constituie circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, a aplicat o pedeapsă prea mare în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului. Totodată, inculpatul apelant s-a arătat nemulțumit și de modul de individualizare a executării pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată de către prima instanță, respectiv executare în regim de detenție.
Prin motivele de apel, inculpatul a învederat că prima instanță nu și-a motivat în mod corespunzător înlăturarea circumstanțelor atenuante așa cum acestea au fost invocate în apărarea sa în cadrul dezbaterilor, astfel încât să pronunțe o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea uneia dintre modalitățile de executare fără privare de libertate. A invocat drept circumstanțe atenuante ce pot fi reținute în favoarea inculpatului lipsa antecedentelor penale, valoarea redusă a prejudiciului cauzat și recuperarea în totalitate a acestuia, recunoașterea faptelor și regretul manifestat de inculpat, faptul că în prezent acesta este încadrat în muncă, iar societate comercială angajatoare și-a manifestat acordul ca inculpatul să-și execute pedeapsa la locul de muncă.
Tribunalul Timișa examinat sentința apelată in limita criticilor formulate dar si prin raportare la prevederile art. 371 - 372 cod penal, apreciind ca aceasta este temeinica și legală, astfel că, prin decizia penală nr.275/A din 23 noiembrie 2009, în baza art. 379 pct 1 lit b Cpp, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat apelant împotriva sentinței penale nr. 1152/13 05 2009 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar -.
Instanța de fond a administrat un probatoriu amplu și complet, iar întreg ansamblul de probe a confirmat starea de fapt reținută în rechizitoriu și care este de natură să înlăture prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului. Starea de fapt reținută de judecătorie este în concordanță cu recunoașterea inculpatului care și-a întemeiat apărarea pe împrejurarea că a săvârșit faptele într-un moment de slăbiciune emoțională, apărare care chiar dacă ar apărea ca fiind credibilă cu privire la unul din actele materiale, nu mai poate fi reținută față de întreaga unitatea infracțională.
Instanța de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a stabilit o pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei, iar cuantificarea acesteia s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 cod penal.
Inculpatul a criticat sentința prin aceea că instanța de fond nu a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare, față de poziția sinceră a inculpatului, de lipsa antecedentelor penale și de recuperarea prejudiciului.
Lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei fac partea din categoria de circumstanțele atenuante judiciare prevăzute exemplificativ în textul art. 74 Cod penal. Aplicarea acestora nu este obligatorie pentru instanța de judecată, care chiar atunci când stabilește existența efectivă a unei asemenea circumstanțe poate să refuze acordarea ei atunci când, în raport cu datele cauzei, cu împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunilor nu s-ar justifica stabilirea pedepsei sub minimul special.
Or, raportat la numărul mare de acte materiale, la valoarea bunurilor care au fost sustrase, chiar dacă prejudiciul a fost reparat, și la modalitatea de operare care a implicat și participarea altor persoane nu se justifică reținerea acestui beneficiu. Pe de altă parte, deși din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că nu are antecedente penale, din dosarul judecătoriei s-a desprins concluzia că în prezent este judecat de Judecătoria Lugoj pentru săvârșirea altei fapte penale.
Instanța de apel opinează de asemenea ca modalitatea de executare aleasă de prima instanță este corectă și corespunde scopului pedepsei astfel cum este reglementat de art. 52 alin 2 cod penal.
Pentru considerentele arătate s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat.
Împotriva deciziei penale nr. 275/A din 23.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 25.01.2010, sub nr-.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că pedeapsa a fost greșit individualizată, neținându-se cont de faptul că inculpatul a recunoscut faptele, prejudiciul a fost recuperat și a avut o valoare scăzută, este angajat în muncă, iar societatea angajatoare este de acord cu executarea pedepsei la locul de muncă.
A mai arătat inculpatul că instanța era obligată să se pronunțe cu privire la circumstanțele judiciare.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art.3859al.3 Curtea C.P.P. reține următoarele:
Critica adusă de către inculpat hotărârii recurate sub aspectul reducerii pedepsei aplicate și a modalității de executare este nefondată.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
În cauză, în mod corect nu au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74.Cod Penal, deoarece raportat la numărul mare de acte materiale, la modalitatea de operare și la prejudiciul cauzat, chiar dacă inculpatul a recunoscut fapta, a recuperat prejudiciul și nu are antecedente penale, aplicarea circumstanțelor nu este obligatorie.
De altfel, individualizarea pedepsei a fost motivată detailat de către instanța de fond, iar aspectele de circumstanțiere au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei prin orientarea acesteia spre minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea apreciază că o pedeapsă neprivativă de libertate ar fi inoportună în cazul inculpatului raportat la infracțiunea săvârșită.
Astfel, raportat la gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, menținerea cuantumului pedepsei și a modalității de executare este justificată, raportat la dispozițiile art.72 și 52.
Cod PenalAvând în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 275/A din 23.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Conform art. 1605alin. 6.C.P.P. va dispune încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului recurent.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 275/A din 23.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 1605alin. 6.C.P.P. dispune încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului recurent.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red /17.02.10
Tehnored. 2.ex./22.02.10
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Popescu Florin, Codrina Iosana
