Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 179/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1280/2009)
ÎNCHEIERE NR. 179/
Ședința publică de la 1 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTIși inculpatul împotriva încheierii de ședință din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
La solicitarea Curții, recurentul inculpat învederează că își menține declarațiile date anterior și nu are nimic în plus de adăugat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, susține oral motivele de recurs și critică încheierea pronunțată de Tribunalul București din 26 mai 2009, prin care s-a admis propunerea parchetului de prelungire a duratei măsurii arestări preventive și s-a dispus prelungirea pe o perioadă de doar 15 zile. Consideră că, sub acest aspect, hotărârea este netemeinică pentru că instanța a motivat că sunt îndeplinite condițiile art. 155, art. 148 și art. 143 Cod procedură penală, în sensul că, temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun privarea de libertate în continuare, fiind necesară efectuarea mai multor acte de urmărire penală în continuare, fără însă a se preciza motivul pentru care s-a dispus prelungirea pe o perioadă de numai 15 zile. Apreciază că această perioadă nu este suficientă pentru administrarea probelor enumerate în referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive. Astfel, urmează a fi efectuată percheziția informatică a sistemelor informatice găsite la domiciliul inculpatului, a se primi relații de la bănci cu privire la listing-urile operațiunilor și imaginile video de la bancomate, răspunsuri în sensul - dacă băncile străine care au emis card-urile în cauză au raportat fraude comise cu acestea în România, a fi identificate eventualele părți civile. În prezenta cauză inculpatul a fost surprins în flagrant, având asupra sa mai multe card-uri falsificate cu ocazia prezentării la aeroport, iar anterior nu a existat o supraveghere a acestuia sau o interceptare a convorbirilor telefonice.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și prelungirea duratei măsurii arestării preventive pe 30 zile - începând de la 06 iunie 2009 până la 06 iulie 2009, inclusiv.
Apărătorul recurentului inculpatarată că nu a existat nicio supraveghere a clientului său pentru că acesta a cumpărat la o anumită dată un anumit obiect din târg - respectiv o cameră video -, fără a ști că în interiorul acesteia se află card-urile falsificate.
În ceea ce privește recursul parchetului, îl consideră nefondat, solicitând a fi respins ca atare.
Supune atenției instanței faptul că pe data de 29 mai 2009 la Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr- s-a soluționat cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pronunțarea fiind amânată pentru data de 1 iunie 2009 - ora 14,00.
Cu privire la încheierea din 26 mai 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală susține că de la fila nr. 7 alineat ultim și până la fila nr. 9, unde este trecut dispozitivul, reprezintă "copy - paste" deoarece în momentul în care instanța admite în parte propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet, nu motivează nici îndeplinirea condițiilor art. 155, art. 156 și art. 148 lit. f Cod procedură penală. În continuare susține că, făcând referire la art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța vorbește de persoana inculpatului vis - a - vis de pericolul pe care acesta îl poate avea pentru ordinea publică. Ori, clientul său nu este cunoscut cu antecedente penale, are o conduită foarte bună în familie și societate și a demonstrat, de-a lungul timpului, că nu poate reprezenta un pericol pentru ordinea publică, iar fapta, așa cum a fost fundamentată, nu poate prezenta un pericol pentru ordinea publică. Solicită a fi avut în vedere principiul "in dubio pro reo", în condițiile în care la acest moment nu sunt indicii certe, sigure și complete vis - a - vis de stadiul cercetărilor, că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s-a emis mandatul de arestare și s-a luat împotriva sa măsura arestării preventive.
În fața instanței de fond a invocat excepția nulității absolute a mandatului de arestare preventivă în raport de împrejurarea că la fila nr.66 dosar urmărire penală se află procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, la filele nr.67-71 se află declarațiile inculpatului luate pentru infracțiunile prevăzute de art.24 alin. 2 și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, iar rezoluția de începere a urmăririi penale și referatul cu propunere de punere în mișcare a acțiunii penale sunt fundamentate pe aceleași infracțiuni. Cu ocazia emiterii ordonanței vis - a - vis de acțiunea de punere în mișcare a acțiunii penale, apare și art.41 alin. 2 Cod penal, dar niciodată nu i s-a pus în vedere recurentului că ar fi cercetat și că se face o propunere de arestare și pe art. 41 alin. 2 Cod penal. Chiar dacă, la acel moment, nu s-a invocat această nulitate absolută, apărarea consideră că instanța trebuie să aibă în vedere această excepție pentru că se face vorbire de originea emiterii mandatului de arestare preventivă. Așa fiind, vis - a - vis de nulitatea absolută a actelor procedurale, chiar și a mandatului de arestare, solicită a se avea în vedere că se solicită o prelungire a măsurii arestării preventive pe un act nul absolut în raport de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală. Pe cale de consecință solicită a se avea în vedere că toate actele de urmărire penală efectuate până în prezent sunt lovite de nulitate absolută vis - a - vis de vătămarea adusă inculpatului.
Pe fond, solicită a fi avută în vedere prezumția de nevinovăție și faptul că dosarul de urmărire penală este fundamentat pe două declarații ale martorelor ce l-au însoțit pe inculpat în seara respectivă, chiar dacă una dintre martore este sora acestuia, declarații ce se coroborează cu cea a inculpatului - respectiv că nu avea cunoștință de ceea ce se găsea în geanta camerei video cumpărată din târg - și nu există alte probe că ceea ce afirmă acesta nu este conform adevărului.
Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpatului, considerând că urmărirea penală poate fi continuată fără privarea de libertate a acestuia.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul, susține că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 155 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că se mențin temeiurile avute în vedere inițial, la luarea măsurii arestării preventive, fiind necesară prelungirea măsurii arestării preventive în vederea completării urmăririi penale. Instanța de fond a motivat hotărârea în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 155 Cod procedură penală, astfel că apare neîntemeiată critica apărării pe acest aspect. La acest termen apărarea a invocat motive ce au fost ridicate și la momentul luării măsurii arestării preventive, apărări ce au fost respinse de instanța de fond.
Pe de altă parte, în momentul în care inculpatul dorea să părăsească țara, asupra sa s-a găsit camera video în care erau cele 89 de card-uri falsificate, precum și un alt card falsificat - în buzunar. Declarația martorei trebuie privită atât din perspectiva faptului că aceasta este rudă cu inculpatul, cât și din perspectiva faptului că poate fi adevărat că recurentul a cumpărat camera video din târg, dar nu neapărat cu card-urile în interiorul gentuței.
Considerând că, în continuare, sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea stării de arest, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că nu se putea observa nimic la geanta camerei video și are un înscris ce dovedește faptul că a cumpărat acest aparat din târg. Se consideră nevinovat și solicită a fi cercetat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 26.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul București Secția a II-a Penală s-a respins excepția nulității absolute formulată de inculpat, prin apărător ales, ca nefondată.
S-a admis în parte cererea formulata de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în consecință,
În temeiul disp. art.155 și urm. pr.penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 30.11.1965 în B, CNP -, arestat în baza nr.123/UP/ 08.05.2009 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală) pe o perioadă de 15 zile, cu începere de la 06.06.2009 până la 20.06.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza nr. 123/UP/ 08.05.2009 emis de Tribunalul București - Secția I- Penală pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la data de 08.05.2009 până la data de 05.06.2009, inclusiv.
Cu privire la excepția invocată de inculpat, prin apărător ales, în raport de actele existente la dosar, s-a apreciat că aceasta nu este fondată având în vedere că inculpatul a fost audiat pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia iar aplicarea dispozițiilor art. 41 alin 2.Cod Penal fiind decât o circumstanță agravantă, iar cele invocate de apărătorul ales al inculpatului, pot face obiectul unei plângeri separate.
Din analiza actelor de urmărire penală efectuate până la acest moment, tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
S-a constatat că există probe în sensul disp.art.143 pr.penală, din care a rezultat presupunerea rezonabilă că la data de 07.05.2009 inculpatul s-a prezentat în Aeroportul Internațional, însoțit de martorele si C pentru a se deplasa cu o cursa El Al Israel - LY 574 cu destinația -; cu ocazia controlului efectuat de către agenții de securitate ai companiei asupra bagajelor celor trei, în bagajul de mână ce aparținea inculpatului, în căptușeala genții pentru camera de filmat se aflau ascunse 9 pachete ce conțineau un nr. de 87 de carduri cu magnetică, falsificate; la controlul efectuat asupra celui în cauză au fost găsite alte 12 carduri, din care unul era falsificat, în sensul că acesta conține inscripționate, pe magnetică alte date și informații decât cele menționate pe card, informațiile fraudate aparținând unor numere de carduri bancare emise de bănci din străinătate iar cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că o parte din cardurile falsificate găsite asupra inculpatului au fost tranzacționate în România, pentru efectuarea de retrageri frauduloase de numerar de la mai multe bănci comerciale, respectiv, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procesele - verbale de constatare din 06.05.2009, 07.05.2009 privind informațiile de pe cardurile în cauză.
Potrivit art. 155 alin. 1.C.P.P. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând cererile instanța a constatat că, potrivit art.155-156.C.P.P. trebuie analizate necesitatea probelor și în același timp necesitatea administrării acestora cu inculpatul în stare de arest.
Probele arătate în referatul de propunere de prelungire sunt necesare soluționării cauzei.
Văzând aceste probe, gradul de pericol social pe care inculpatul îl reprezintă pentru ordinea publică, Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nici nu s-au modificat până la acest moment procesual, impunând în continuare privarea inculpatului de libertate.
Astfel, analizând materialul probator administrat la acest moment procesual, s-a constatat că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, în sensul art.143 rap. la art.681C.P.P. relevante sub acest aspect fiind mijloace de probă administrate.
Totodată, tribunalul a apreciat că subzistă și condițiile prev. de art. 148 al.1 lit. f C.P.P. întrucât pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care s-a reținut că ar fi fost comise, starea de insecuritate creată pentru populație. În aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, având în vedere circumstanțele reale de săvârșire având în vedere și persoana inculpatului, aspecte ce conduc la concluzia că inculpatul prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, cercetarea acestuia în stare de libertate fiind de natură să creeze un sentiment de insecuritate și nesiguranță în rândul societății civile.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpatului nu s-au schimbat iar privarea de libertate în continuare a inculpatului se impune și pentru buna finalizare a urmăririi penale prin efectuarea actelor procesuale arătate în propunerea parchetului.
Constatând îndeplinite condițiile legale impuse de art.155 pr.penală, s-a admis în parte cererea și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive dispusă împotriva inculpatului cu încă 15 de zile, de la 06.06.2009 până la 20.06.2009, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia arătat că, sub aspectul prelungirii duratei măsurii arestării preventive pe o perioadă de doar 15 zile, hotărârea este netemeinică, deoarece instanța a motivat că sunt îndeplinite condițiile art.155, art.148 și art.143 Cod procedură penală, fără, însă, a preciza motivul pentru care s-a dispus prelungirea pe o perioadă de numai 15 zile. Ori, această perioadă nu este suficientă pentru administrarea probelor enumerate în referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive.
În concluzie, s-a solicitat casarea, în parte, a încheierii recurate și prelungirea duratei măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, de la 06.06.2009 la 06.07.2009 inclusiv.
Recurentul-inculpat a arătat că nu poate prezenta un pericol pentru ordinea publică, atâta timp cât nu este cunoscut cu antecedente penale și are o conduită foarte bună în familie și societate.
A solicitat să fie avut în vedere principiul "in dubio pro reo" în condițiile în care, la acest moment, nu sunt indicii certe că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s-a luat împotriva sa măsura arestării preventive.
S-a mai arătat că, în fața instanței de fond, a invocat excepția nulității absolute a mandatului de arestare preventivă în raport de împrejurarea că la fila nr.66 din dosarul de urmărire penală se află procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, la filele nr.67-71 se află declarațiile inculpatului luate pentru infracțiunile prevăzute de art.24 alin.2 și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, iar rezoluția de începere a urmăririi penale și referatul cu propunerea de punere în mișcare a acțiunii penale sunt fundamentate pe aceleași infracțiuni.
Cu ocazia emiterii ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, apar și dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal, dar niciodată nu i s-a pus în vedere inculpatului, că ar fi cercetat și că se formulează propunere de arestare preventivă și cu privire la incidența prevederilor art.41 alin.2 Cod penal.
A mai solicitat inculpatul să se aibă în vedere faptul că dosarul de urmărire penală este fundamentat pe două declarații ale martorilor ce l-au însoțit în seara respectivă, declarații ce se coroborează cu cea a inculpatului, respectiv, că nu avea cunoștință de ceea ce se găsea în geanta camerei video cumpărată din țară și nu există alte probe că ceea ce afirmă acesta nu este conform adevărului.
În concluzie, inculpatul a solicitat punerea sa în stare de libertate, considerând că urmărirea penală poate fi continuată fără privarea acestuia de libertate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 al. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente.
În ceea ce privește excepția nulității absolute, Curtea o apreciază ca nefondată, motivat de faptul că, atât în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, cât și în rezoluția de începere a urmăririi penale, ambele din data de 08.05.2009, încadrarea juridică dată faptei de falsificare a instrumentelor de plată electronică este cea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, inclusiv cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, iar inculpatul a fost ascultat la data de 08.05.2009, ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale.
Curtea constată că, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale până în prezent, respectiv, declarațiile inculpatului și ale martorelor audiate în cauză, procesele-verbale de constatare din 07.05.2009 privind informațiile de pe cardurile în cauză și procesul-verbal privind efectuarea controlului asupra inculpatului.
Deasemenea, Curtea constată că, în cauză, sunt întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, dar și persoana și conduita inculpatului.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea constată că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Curtea constată, însă, că recursul declarat de parchet este fondat, întrucât, pe de o parte, instanța de fond nu a arătat, în considerentele hotărârii atacate, motivul pentru care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive pe o perioadă de 15 zile, iar, pe de altă parte, această perioadă nu este suficientă pentru efectuarea actelor procedurale enumerate în referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, reascultarea inculpatului și a persoanelor care l-au însoțit la aeroport; efectuarea unei percheziții asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpat; identificarea persoanelor care au tranzacționat cardurile falsificate găsite asupra inculpatului, în România, precum și identificarea băncilor și a titularilor de carduri în vederea obținerii reclamațiilor și stabilirii valorii prejudiciilor cauzate.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, va casa, în parte, încheierea atacată și rejudecând în fond:
În baza art.155 și urm. Cod procedură penală va dispune prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 06.06.2009 la 05.07.2009 inclusiv.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, pe care îl va obliga, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință recurată și rejudecând în fond:
În baza art.155 și urm. Cod procedură penală dispune prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 06.06.2009 până la data de 05.07.2009 inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat și îl obligă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.A- 16.06.2009
Dact.EA-23.06.2009/2ex
-II Pen - Jud.
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Adriana Elena
