Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 209/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1423/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 209
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER: -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială pentru depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică, întrucât inculpatul pe care - l apără beneficiază de prezumția de nevinovăție și, în speță, nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a acestuia ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică ori ar impieta buna desfășurare a procesului penal. Recurentul-inculpat este student în anul II, cursuri de zi și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Probatoriu administrat induce un dubiu puternic privitor la vinovăția inculpatului, acesta profitându-i recurentului.
Își încheie pledoaria considerând că, la moment procesual actual, urmărirea penală poate fi efectuată cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că actele care au fost menționate în referatul cu propunere de prelungire, nu necesită menținerea inculpatului în stare de arest preventiv. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de către inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, prin care a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpatului. Apreciază că în cauză există probe certe în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de omor deosebit de grav, lipsire de libertate și tâlhărie, probe certe care rezultă din declarațiile martorului, ale părții vătămate, din declarațiile inculpaților, precum și din actele medicale privind pe victima infracțiunii. Consideră că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a faptei, iar împrejurarea că în cauză mai sunt de efectuat acte de urmărire penală, nu constituie un temei pentru punerea în libertate a inculpatului, ci dimpotrivă, constituie un temei pentru prelungirea arestării preventive și desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale. Arată că circumstanțele personale ale inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii sunt nerelevante față de gravitate faptelor de care este acuzat. Reiterează concluziile de respingere a recursului ca nefondat și solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul-inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și dorește să fie judecat în libertate. Subliniază că nu a avut nici un moment intenția de a săvârșit vreo infracțiune.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față,constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
În temeiul art. 155 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 05.06.2009 până la data de 04.07.2009, inclusiv.
În baza art. 192 al. 3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că, în cauză, există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68/1 C.P.P. care să justifice presupunerea că, în data de 05.02.2009, cei doi inculpați, sub pretextul unei datorii nerestituite - prin violență, i-au sustras victimei suma de 100 de euro, 200 de lei, cheile de la locuință și un telefon mobil, după care l-au lipsit de libertate, iar când victima lvan a încercat să intervină pentru eliberarea fratelui său, aceștia l-au lovit cu mașina, provocându-i leziuni care au dus la decesul victimei, astfel cum rezultă din declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și, procesele-verbale de prezentare în vederea recunoașterii dc pe planșele foto, din care rezultă indicii că este posibil ca inculpații să fi săvârșit o parte din faptele pentru care sunt cercetați.
De asemenea, este întrunită condiția prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. întrucât fapta pentru care inculpatii sunt cercetați este pedepsită de lege cu inchisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, de natura și de urmarea produsă, precum și față de persoana inculpatului, care a dat dovadă de perseverență infracțională, acesta fiind condamnat anterior pentru infractiuni contra patrimoniului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând să fie admis recursul, casată încheierea atacată și, pe fond, continuarea procesului penal în stare de libertate.
În motivare arată că nu au fost administrate probe în sensul dovedirii pericolului concret pentru ordinea publică ori că ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, iar actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate în cauză nu sunt condiționate de privarea sa de libertate, cu atât mai mult cu cât nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind student în anul II. Invocă prezumția de nevinovăție și faptul că probatoriul administrat reliefează un dubiu puternic care-i profită.
În ultimul cuvânt, inculpatul a susținut că nu a prevăzut ce se va întâmpla și nu a acționat cu intenție.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că se impune prelungirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 pr.pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care este cercetat -declarațiile martorilor, ale părții vătămate, depoziția inculpatului, care recunoaște prezența la locul faptei și implicarea sa, fiind întrunit în mod cumulativ și cazul prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de modul și împrejurările săvârșirii faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, determinată de natura și valorile sociale lezate, de urmarea produsă-decesul unei peroane, aspecte care în mod evident trezesc un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Faptul că nu au fost elucidate pe deplin împrejurările concrete ale comiterii faptelor ori că există dubii cu privire la stabilirea vinovăției recurentului-inculpat, nu constituie obiectul de analiză și cenzură al recursului, fiind suficient la acest moment să existe cel puțin indicii temeinice în privința existenței faptelor și a autorului acestora, aspect îndeplinit și evidențiat anterior.
Drept urmare, apreciind că se impune prelungirea stării de arest a recurentului-inculpat în vederea îndeplinirii activităților de urmărire penală enumerate în referatul parchetului-audierea martorilor propuși în apărare și finalizarea rapoartelor de expertiză medico-legală dispuse în cauză, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat, iar față de soluția ce urmează a se pronunța, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./13.07.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Damian Dolache, Niculae
