Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 21/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ÎNCHEIEREA NR. 21/
Ședința publică din 12 martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: Dr. - - - - președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.12.1988, împotriva încheierii nr.14/CC din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 20/2009, emisă de Baroul Argeș - cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu inculpatul în vederea pregătirii apărării.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în proces verbal ce a fost atașat la dosar.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a avut o poziție sinceră, nu este recidivist, nu a încălcat legea penală, timp de 4 luni de zile nu a fost administrată nicio probă, nu s-au efectuat confruntări, nu s-a efectuat testul poligraf. Pe de altă parte, parchetul a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului de mai multe ori pentru aceleași motive.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că în cauză nu a fost întocmit și înaintat raportul de constatare medico-legală (autopsia) de către specialiști din cadrul " Minovici" B asupra cadavrului și nici nu au fost audiați toți martorii care au cunoștință despre împrejurările comiterii infracțiunii.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.14/CC din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a dmis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și, în baza art.155 Cod pr.penală raportat la art.159 Cod pr.penală, s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 05.12.1988 în municipiul Pitești, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ A, începând cu data de 15 martie 2008 până la data de 13 aprilie 2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeșa solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată pentru următoarele motive: nu a fost întocmit și înaintat raportul de constatare medico-legală (autopsie) ce urmează a fi efectuat de specialiști din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B, asupra cadavrului numitului, nu au fost audiați toți martorii care au cunoștință despre împrejurările comiterii infracțiunii.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut, conform dispozițiilor art.155 alin.1 Cod pr.penală, că arestarea inculpatului dispusă de judecător poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive la data de 17.10.2008, dată de la care probele administrate în cauză de organele de cercetare penală nu au modificat presupunerea inițială că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, existând suficiente indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 Cod pr.penală.
În acest sens, sunt declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, fișa de constatări preliminare a INML Minovici B, comunicată parchetului la data de 16.10.2008, declarațiile martorilor -, a, -escu, .
Verificând dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive mai subzistă, conform art.155 alin.1 Cod pr.penală, dacă administrarea probelor solicitate în cererea parchetului nu s-ar putea face cu inculpatul în stare de libertate, tribunalul a reținut că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este o infracțiune deosebit de gravă, de natură să producă îngrijorare și temere în rândul populației.
Având în vedere și împrejurarea că în cauză nu a fost întocmit și înaintat raportul de constatare medico-legală (autopsie), aspect neimputabil organelor de urmărire penală și nu au fost audiați toți martorii care au cunoștință despre împrejurările comiterii infracțiunii, instanța a apreciat că în acest stadiu procesual se impune în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Inculpatul a invocat faptul că a avut o poziție sinceră, că nu este recidivist, că nu a fost administrată nicio probă în decursul a 4 luni, iar confruntările și testarea poligraf solicitate de el nu au fost realizate. S-a mai arătat că parchetul a solicitat mai multe prelungiri ale arestării preventive pentru aceleași motive.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Actele de urmărire penală efectuate până la acest moment conduc la bănuiala rezonabilă că inculpatul este cel care ar fi săvârșit infracțiunea de lovituri acuzatoare de moarte asupra victimei.
In acest sens, stau mărturie declarațiile persoanelor care se aflau în anturajul victimei, respectiv - și, care au declarat că inculpatul era cel care s-a aflat cel mai aproape de victimă în momentele imediat premergătoare căderii acesteia pe asfalt, primul martor văzând inclusiv momentul în care inculpatul a lovit victima cu pumnul în zona feței.
Infracțiunea ce se presupune a fi fost săvârșită de către inculpat este una foarte gravă, ce a dus la suprimarea vieții unei persoane de 23 de ani, care a produs o suferință importantă atât familiei acesteia, cât și o traumă importantă prietenilor și apropiaților cu care sărbătorea în mod decent onomastica uneia dintre aceste persoane, în ziua în care a fost lovită de inculpat. Împrejurarea că inculpatul, fără a cunoaște pe victimă sau pe cei din anturajul ei, s-a comportat violent încă de la momentul la care a intrat în bar și i-a amenințat că poate să le facă orice pentru că este drogat, urmată de modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, dovedesc un pericol concret, important pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta și la acest moment lăsarea inculpatului în libertate.
Din această perspectivă înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu se impune, deoarece punerea în libertate a inculpatului ar reactiva temerea pe care comunitatea o resimte față de caracterul lui violent. În acest context, argumentele vizând lipsa antecedentelor penale la vârsta de 20 de ani nu sunt suficiente pentru a infirma datele privind pericolul pentru ordinea publică.
Intocmirea raportului de constatare medico-legală, autopsie, de către specialiști din cadrul B constituie o probă indispensabilă pentru soluționarea cauzei, astfel încât se justifică propunerea parchetului de prelungire a arestării preventive, datorată imposibilității finalizării urmăririi penale până la momentul formulării acesteia. Cum acesta necesită timp, dată fiind încărcătura institutului care o întocmește, apare ca firesc faptul că același motiv a stat și la baza prelungirilor anterioare.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază legală și temeinică încheierea recurată și, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.12.1988 în municipiul Pitești, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ A, împotriva încheierii nr. 14/CC din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
31 martie 2009
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
